Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus

În Preasfânta Inimă a lui Isus nu este altceva decât imensa Împărăţie a Voinţei Sale (din scrisorile Luisei Piccarreta)

 

Preaiubiții mei în Domnul,

Nu vă puteți imagina mulțumirea pe care o simt când aud că [cineva] vrea să trăiască în Voința Divină, pentru că este o cucerire pe care o face Isus; şi în timp ce EL cucerește voința noastră, noi o cucerim pe a Sa. În Împărăția Vrerii Divine, nimeni nu pierde, suntem cu toții învingători: Dumnezeu şi creatura.

 

Mă surprind dubiile voastre. Cum, nu știți că Răscumpărarea reprezintă Împărăția Voinței Divine? Iar Inima Preasfântă a lui Isus nu este altceva decât imensa Împărăție a Voinței Sale. Nu este inima, cea care domină, ci Voința Divină, care stăpânește inima Sa Divină. Sărmana inimă, dacă nu ar avea o voință care să o domine, nu ar fi bună de nimic.

 

Dacă voința este bună, atunci şi inima este bună; dacă voința este sfântă, atunci şi inima este sfântă; dacă voința noastră face loc celei divine, așezând temelia tronului Său în inima noastră, atunci inima va dobândi prin Har, prerogativele divine.

 

Așadar, atât în ordine divină, cât şi în cea umană, este mereu voința cea care deține primul loc, prima acțiune, modul Său de viață. Inima şi tot restul se află pe al doilea loc... de aceea, este absurd să spui că domnește inima, dacă nu domnește voința divină. Se pot numi devoțiuni, practici evlavioase..., dar dacă nu domnește Vrerea Divină, atunci Împărăția nu există în inimă. Există în Cer, dar pe pământ nu are loc.

 

Sfânta Biserică, mijloc purtător de cuvânt al Fiatului Suprem, imploră Împărăția Voinței Divine, prin intermediul Preasfintei Inimi şi prin Mama Cerească.

 

Nu o spune prin cuvinte, ci prin fapte. Vrerea Divină reprezintă Regele; Inima Sa, Rănile Sale, Sângele Său Prețios, Crucea Sa, dulcea Regină, constituie miniștri care îl înconjoară pe Rege şi imploră prin intermediul lor, Împărăția Voinței Divine în suflete.

 

Şi cum pot fi cunoscute toate acestea? Lucrurile necesare şi diferitele împrejurări în care ne putem afla, toate sunt pentru noi Voința lui Dumnezeu. Dacă într-adevăr suntem deciși să trăim în Vrerea Divină, atunci complăcerea lui Dumnezeu este foarte mare, iar dacă sunt necesare miracole, El le va face, pentru a nu ne lăsa să facem voința noastră. Depinde de noi să luăm decizia cea dreaptă, şi să fim dispuși să ne dăm chiar şi viața pentru a trăi în Vrerea Divină, iar dragul Isus şi Suverana Regină se vor implica, ne vor fi scut [de apărare], ne vor înconjura cu multe haruri pentru a nu ne lăsa trădați de voința noastră [umană].

În plus, Domnul nostru nu ne învață lucruri dificile, nici nu ne poruncește, nici nu le admite [pe lucrurile dificile], ci sprijină în mod admirabil, ceea ce vrea de la noi, ba chiar se așază în locul nostru pentru a ne ușura acțiunea şi face împreună cu noi, ceea ce vrea ca noi să facem. Mă încredințez rugăciunilor voastre, chiar şi bunei mele fiice spirituale, Amelia.

 

Faceți-vă sfinți ! Vrerea Divină să-şi întindă brațele pentru a vă crește la sânul Ei. Priviți toate lucrurile ca venind din partea Ei, pentru a vă da viața Sa, sfințenia Sa...

 

Să-l creșteți sfânt pe cel micuț, ca fiind darul Fiatului [Divin]. Cine știe, poate că dorințele voastre vor fi răsplătite să-l vedeți evlavios şi sfânt. Așadar, vă las pe toţi în Vrerea Divină şi să vă aflați mereu în Ea.

 

Şi cu mii de omagii Tatălui, Mamei şi Fiului, mă denumesc (intitulez) a voastră foarte afectuoasă, Fiica cea mică a Voinței Divine.

 

Apelul Luisei, Fiica cea mică a Voinței Divine

 Fiat!

Dulcele meu Isus, sunt aici în brațele Tale ca să-Ți cer ajutorul. Ah, Tu cunoști chinul sufletului meu, și cum îmi sângerează inima, Tu vezi împotrivirea mea, în a scoate la iveală, tot ce mi-ai spus despre Preasfânta Ta Voință! Ascultarea se impune! Tu vrei, iar eu, chiar dacă am fost strivită de Ea, sunt constrânsă de o putere supremă, să împlinesc sacrificiul. Dar amintește-Ți, Isuse al meu, că Tu Însuți, m-ai numit nou-născuta Preasfintei Tale Voințe! Nou-născuta, știe doar să gângurească, așadar, ce voi face eu? Abia voi gânguri despre Voința Ta, iar Tu, vei face restul, nu e așa, Isuse al meu?

Ba chiar, să faci ca eu, să dispar complet, și Vrerea Ta să fie aceea care, cu caractere divine și de neșters, să scufunde stiloul în Soarele Veșnic, și cu note de aur, să scrie conceptele, efectele, valoarea și puterea Voinței Supreme, și cum sufletul care trăiește în Ea, trăind precum în centrul Ei, se înnobilează, se îndumnezeiește, își înlătură rămășițele pământești, se întoarce la începutul ei (creației) și, triumfător peste toate mizeriile sale, își redobândește starea originară, devenind frumos și curat; totul în ordinea Creatorului său, așa cum a ieșit din mâinile Sale creatoare.

Scrie Tu, pe această hârtie povestea lungă a Voinței Tale, durerea Ta când te-ai văzut respins de făpturi, în ceea ce privește, cele cerești! Tu, care stând sus ca soarele, cu toate că ești respins, săgetezi cu ale Tale raze toate generațiile umane, și vrei să cobori, pentru a veni să domnești în mijlocul lor. Văzându-te exilat, și că Voința Ta e ruptă de voința oamenilor, trimiți razele suspinelor și gemetelor Tale, ale lacrimilor și durerilor Tale intense și veșnice. De aceea, Tu aștepți să te cheme în mijlocul lor, să te primească ca Rege triumfător, și să te facă să domnești, precum în Cer așa și pe pământ.

Coboară, o, Vrere Supremă! Sunt eu, prima cea care te chem. Vino, să domnești pe pământ! Tu, care ai creat omul, pentru a face numai Vrerea Ta, iar el, nerecunoscător, s-a revoltat împotriva Ta; vino, pentru a lega din nou această voință umană de Tine, pentru ca pământul și Cerul, să rămână ordonate toate în Tine!

Ah, cât aș vrea să-mi dau viața, pentru ca Voința Ta să fie cunoscută! Aș dori să îmi iau zborul, între granițele Ei nesfârșite, pentru a duce fiecărei făpturi sărutul Ei etern, cunoștința Ei, binefacerile Ei, valoarea Ei și suspinele Tale, provocate de dorința de a veni să domnești pe pământ, astfel încât cunoscându-te, să te primească cu iubire, și sărbătorindu-te, să te facă să domnești!

O, Vrere Sfântă, cu razele Tale luminoase, slobozește săgețile cunoașterii Tale! Fă ca toți, să știe că Tu, vii la noi să ne faci fericiți, dar nu cu o fericire umană, ci divină! Să știe că, ne oferi stăpânirea de noi înșine, pe care am pierdut-o, și acea lumină care face să cunoaștem adevăratul bine ca să-l posedăm, și adevăratul rău pentru a fugi de el, ceea ce ne face statornici și puternici, dar de o tărie și statornicie divină!

Deschide calea, între Voința Divină și voința umană, și pictează cu pensula mâinii Tale creative, toate acele trăsături divine, asupra sufletelor noastre, pe care noi le-am pierdut evadând din Ea. Vrerea Ta, va picta acea naturalețe care niciodată nu îmbătrânește, acea frumusețe care niciodată nu se decolorează, acea lumină care niciodată nu se va întuneca, acel har care va crește mereu, acea iubire care arde mereu și niciodată nu se va stinge.

O, Vrere Sfântă, fă-Ți drum, deschide Tu calea pentru a te face cunoscută! Arată tuturor cine Ești, și arată marele Bine, pe care vrei să-l faci tuturor, pentru ca atrași și răpiți de un atât de mare bine, să se poată lăsa toți pradă Voinței Tale! În acest fel, vei putea domni în mod liber, precum în Cer așa și pe pământ. De aceea, te rog să scrii Tu însuți, toate cunoștințele pe care mi le-ai comunicat despre Ea, iar fiecare cuvânt și cugetare, fiecare efect și cunoștință despre Ea, să fie pentru cei care vor citi, săgeți, fulgere și raze înfocate care să-i rănească, să-i facă să cadă la picioarele Tale și să Te primească cu brațele deschise pentru a Te lăsa să domnești în inimile lor. La numeroasele minuni ale Vrerii Tale adaugă și minunea că după ce Te-au cunoscut, să nu Te lase să treci pe lângă ei, ci să-ți deschidă ușa pentru a Te face să domnești. Aceasta îți cere mica nou-născută a Voinței Tale. Dacă de la mine ai dorit cu insistență sacrificiul de a dezvălui secretele pe care mi le-ai comunicat despre Vrerea Ta, eu mai vreau unul de la Tine: fă să fie cunoscută această minune, fă să-și ia locul ei de cuceritoare și să domnească în inimile care o cunosc. Doar asta îți cer, o, Isuse al meu. Nu-ți cer altceva. Nu vreau altceva decât ca în schimbul sacrificiului meu, Vrerea Ta să fie cunoscută și să domnească în deplina Ei stăpânire.

Tu știi, Iubirea mea, cât de mare a fost sacrificiul meu, luptele mele interne, încât am simțit că mor, dar, din iubire pentru Tine și pentru a asculta de reprezentantul Tău pe pământ, m-am supus întru-totul. Doresc să se manifeste miracolul că după ce vor cunoaște cuvintele Tale despre Vrerea Ta, sufletele să fie captivate, înlănțuite și atrase mai mult decât de un magnet puternic, și să facă să domnească acel Fiat Divin pe care Tu cu multă iubire vrei să domnească pe pământ. Și dacă Ție îți place viața mea, fă ca înainte să iasă la lumina zilei aceste scrieri și înainte ca ele să treacă prin mâinile fraților Tăi și ai mei și a surorilor Tale și ale mele, să o duci pe micuța nou-născută a Voinței Tale în Patria Cerească! Ah, nu-mi da această durere, ca eu să fiu spectatoare atunci când secretele noastre vor fi cunoscute de alte făpturi! Dacă mi-ai dat-o pe prima, evită-mi-o pe a doua, dar mereu non mea voluntas sed tua fiat (nu voința mea dar a Ta să se facă).

Acum voi spune un cuvânt pentru toți care citiți aceste scrieri: Vă rog, vă implor să primiți cu iubire ceea ce vrea să vă dea Isus, adică Voința Sa, însă înainte de a vă da Voința Sa, Isus dorește să-I dați voința voastră, pentru că altfel nu va putea domni [în voi]. Dacă ați știi, cu câtă Iubire, vrea să vă dea Isus al meu Voința Sa, care este cel mai mare Dar care există în Cer și pe pământ! Ah, câte lacrimi amare varsă văzând cum trăiți în voința voastră și cum vă târâți pe pământ bolnavi și săraci! Știți de ce nu puteți fi statornici? Pentru că Voința Lui nu domnește în voi. Ah, cum deplânge Isus soarta voastră, cum vă roagă în suspine să faceți să domnească Voința Sa în voi! Isus vrea să vă schimbe destinul, vrea să facă din oameni bolnavi, oameni sănătoși, din oameni săraci, oameni bogați, din oameni slabi, oameni puternici, din făpturi nestatornice, oameni statornici, iar din sclavi vrea să vă facă regi. Isus nu vrea penitențe mari, nu cere rugăciuni lungi sau altceva, ci dorește să domnească Vrerea Sa [în voi], așadar, voința voastră să nu mai aibă viață. Vă rog, ascultați-L! Eu sunt pregătită să-mi dau viața pentru fiecare dintre voi, să sufăr orice durere, cu condiția să deschideți ușa sufletului vostru pentru a face ca Voința lui Isus al meu să domnească și să triumfe asupra generațiilor omenești. Eu vă invit pe toți să veniți cu mine în Eden, unde-și are originea viața voastră, unde Dumnezeu a creat omul, și făcându-l rege i-a dat o împărăție de stăpânit. Această Împărăție era tot Universul, dar sceptrul său, coroana sa, porunca lui veneau din adâncul sufletului său, în care locuia Fiatul Divin ca Rege stăpânitor, care a stabilit adevărata regalitate în om. Hainele sale erau regești, străluceau mai mult decât soarele, actele sale erau nobile, iar frumusețea sa era fermecătoare.

Dumnezeu îl iubea atât de mult, se juca cu el, îl chema micul rege și fiu. Totul era fericire, ordine și armonie. Acest om, primul nostru tată s-a trădat pe sine, a trădat împărăția sa, și făcând voința sa, l-a mâhnit pe Creatorul Său, care l-a umplut de bucuria Sa, l-a iubit, iar omul a pierdut împărăția Sa, împărăția Voinței Divine, în care i-a fost dat totul. Porțile Împărăției i-au fost închise, iar Dumnezeu Și-a retras în Sine împărăția dată omului. Acum trebuie să vă spun un secret. Retrăgând în Sine Împărăția Voinței Divine, Dumnezeu nu a spus: Nu o voi mai da omului, ci a ținut-o în repaus, așteptând generațiile viitoare pentru a le dărui haruri surprinzătoare și să-i invadeze cu lumini orbitoare, care să întunece vrerea umană, care ne-a determinat să pierdem un regat atât de sfânt. Aceste daruri ne ajută să cunoaștem Voința Divină, ne determină să renunțăm la voința noastră umană, care ne face nefericiți, și ne cufundă în Voința Divină, pe care o considerăm Împărăția noastră veșnică.

Așadar Împărăția este a noastră, curaj! Fiatul Suprem ne așteaptă, ne cheamă, insistă să o luăm în stăpânire. Cine va avea inima, sau cine va fi atât de indiferent, încât să nu asculte chemarea Sa și să nu accepte fericirea? Nu trebuie să facem altceva decât să lepădăm bietele zdrențe ale voinței noastre, haina de jale a sclaviei noastre în care ea ne-a aruncat, pentru a ne înveșmânta ca niște regine, și a ne înfrumuseța cu ornamente divine.

De aceea fac apel la toți și nu cred că nu vreți să mă ascultați. Să știți că eu sunt o creatură mică, cea mai mică dintre toate făpturile, dar bilocându-mă în Vrerea Divină împreună cu Isus, voi veni ca o micuță în sânul vostru și cu gemete și suspine voi bate în inimile voastre pentru a vă cere, ca o mică cerșetoare ce sunt, să-mi dați zdrențele voastre, hainele voastre de jale, nefericita voastră voință, pentru a le da lui Isus, ca El să ardă totul și, oferindu-vă în schimb Voința Sa, să facă din voi Împărăția Sa, fericirea Sa și curăția hainelor Sale regale.

Dacă ați ști ce înseamnă Voința Divină! Ea conține Cerul și pământul. Dacă suntem cu Ea, totul este al nostru, totul depinde de noi. În schimb, dacă nu suntem cu Ea, totul este împotriva noastră. Și dacă totuși avem câte ceva, suntem adevărații hoți ai Creatorului nostru și ne menținem prin fraudă și tâlhărie. De aceea, dacă vreți să o cunoașteți, citiți aceste pagini. În ele veți găsi balsamul pentru rănile pe care voința umană ni le-a făcut cu atâta cruzime, veți găsi un aer nou, absolut divin, o viață nouă, absolut cerească, veți simți Cerul în sufletul vostru, veți vedea noi orizonturi, noi sori, și deseori îl veți găsi pe Isus cu fața udă de plâns, care vrea să vă dea Vrerea Sa. El plânge pentru că vrea să vă vadă fericiți, și văzându-vă nefericiți suspină, oftează, se roagă pentru fericirea fiilor Săi și vă cere voința pentru a alunga nefericirea voastră și vă dă Voința Sa drept confirmare a darului Împărăției Sale.

Isus dorește să vă dea Fiatul Său. Împreună cu El, cu lacrimile și suspinele Sale arzătoare, fac apel la toți, acceptați acest Fiat, pentru că din acest Fiat am ieșit noi. El ne-a dat viața și este corect, este obligatoriu, ba chiar avem datoria să ne întoarcem la El, la moștenirea noastră dragă și veșnică. Mai întâi de toate, fac apel la Preaînaltul Ierarh Pontif  Roman, la Preasfinția sa, care e reprezentantul Sfintei Biserici și deci reprezentantul Împărăției Voinței Divine. La picioarele sale sfinte această micuță așează această Împărăție, astfel ca să o stăpânească, să o facă cunoscută și cu vocea sa paternă și influentă să-i cheme pe fiii săi să trăiască în această împărăție atât de sfântă. Soarele Fiatului Suprem să-l învăluiască și să formeze primul soare al Voinței Divine în reprezentantul său pe pământ. Formând începutul vieții sale în cel care este capul tuturor, să răspândească razele sale nesfârșite în toată lumea, și acoperindu-i pe toți cu lumina sa, să formeze o singură turmă și un singur păstor.

Al doilea apel îl adresez tuturor preoților. Prosternată la picioarele fiecăruia, mă rog și-i implor să caute să cunoască Voința Divină. Primele mișcări, primele acte, luați-le de la această Voință, ba chiar închideți-vă în Fiat și veți simți cât de dulce și frumoasă este viața Sa. Apoi veți lua de la Ea misiunea voastră, veți simți în voi o putere divină, o voce care vorbește mereu, care o să vă spună lucruri minunate pe care nu le-ați mai auzit niciodată. Veți simți o lumină care o să acopere toate relele și acoperind popoarele, o să vă dea stăpânire asupra lor. Vă osteniți mult și nu aveți roade pentru că lipsește viața Voinței Divine din misiunea voastră. Ați dat popoarelor o pâine fără plămădeala Fiatului și de aceea mâncând-o, au găsit-o tare, aproape nedigerabilă, și nesimțind viața în ei, nu se lasă conduși de învățăturile voastre. Așadar, mâncați voi această pâine a Fiatului Divin! În felul acesta veți avea pâine suficientă pentru a da popoarelor, așa veți forma cu toții o singură viață și o singură voință.

Al treilea apel îl adresez tuturor, întregii lumi, pentru că sunteți toți frații, surorile, și fiii mei. Știți de ce vă chem pe toți? Pentru că vreau să vă dau tuturor viața Voinței Divine. Ea este mai mult decât aerul pe care toți putem să-l respirăm, este ca soarele de la care toți putem să primim binele luminii, este ca bătaia inimii care vrea să aibă bătăile sale de inimă în toți, iar eu, ca o fetiță mică, doresc și suspin ca toți să luați viața Fiatului. Ah, dacă ați ști cât bine puteți primi, v-ați da viața pentru a o face să domnească în voi toți!

Această micuță creatură vrea să vă spună un alt secret pe care I l-a încredințat Isus, și vi-l spun: să-mi dați voința voastră, iar în schimb o veți primi pe Cea a lui Dumnezeu, care o să vă facă fericiți în suflet și în trup. Vreți să știți de ce pământul nu produce? De ce în diferite puncte din lume deseori pământul provoacă cutremure, se deschide și îngroapă în sânul său orașe și persoane? De ce vântul și apa formează furtuni și devastează totul, și multe alte rele pe care le știți cu toții? Pentru că lucrurile create, deținând o Voință Divină care le stăpânește, sunt puternice și dominatoare, și sunt mai nobile decât noi. Noi în schimb suntem stăpâniți de o voință umană, degradați, și de aceea suntem slabi și neputincioși. Dacă pentru soarta noastră vom îndepărta voința umană și vom lua viața Vrerii Divine, chiar și noi vom fi puternici, stăpânitori, o să fim frați cu toate lucrurile create, care nu doar că nu ne vor mai necăji, dar ne vor da stăpânirea asupra lor, și vom fi fericiți în timp și în veșnicie.

Nu sunteți mulțumiți? Așadar, grăbiți-vă, ascultați această sărmană micuță care vă vrea binele. Eu atunci voi fi mulțumită, când voi putea spune că toți frații și surorile mele sunt regi și regine, pentru că toți dețin viața Voinței Divine. Așadar curaj, răspundeți toți la apelul meu! Suspin și mai mult să-mi răspundeți cu toții în cor la apel, pentru că nu sunt singura care vă chem, care vă rog. Unit cu mine, vă cheamă al meu dulce Isus, cu vocea duioasă și mișcătoare și de multe ori chiar plângând vă spune: Luați ca viață pentru voi Voința Mea. Veniți în Împărăția Ei. Trebuie să știți că primul care s-a rugat Tatălui Ceresc ca să vină Împărăția Sa și să se facă Voința Sa precum în Cer așa și pe pământ, a fost Domnul Nostru în rugăciunea Pater Noster (Tatăl Nostru). Transmițându-ne nouă rugăciunea Sa, a făcut apel către toți să ceară acel Fiat Voluntas Tua (Facă-se voia ta). Și ori de câte ori recitați rugăciunea Pater Noster, este atât de mare Iubirea lui Isus, încât vrea să vă dea Împărăția Sa, Fiatul Său, care aleargă pentru a spune împreună cu voi: Tatăl meu, sunt Eu care îți cer pentru fiii mei, grăbește-Te! Astfel că primul care se roagă este însuși Isus, și apoi chiar și voi îl cereți în rugăciunea Pater Noster - (Tatăl Nostru). Așadar, nu vreți, un atât de mare bine?

Vă spun un ultim cuvânt. Trebuie să știți că această sărmană fetiță a văzut dorul, nerăbdarea, iubirea înflăcărată și lacrimile lui Isus, care vrea să vă dea Împărăția Sa și al Său Fiat. Prin urmare această fetiță a devenit neliniștită și nerăbdătoare să vă vadă pe toți în Împărăția Voinței Divine ca să fiți fericiți, pentru a-L face pe Isus să zâmbească, și cu lacrimi și rugăciuni, fetița dorește să vă facă pe plac atât vouă, cât și lui Isus. Deci ascultați cu toții această sărmană fetiță, nu o mai faceți să suspine! Spuneți-mi, vă rog: „FIAT” „FIAT”, [Așa să fie, Așa să fie]; vrem cu toții Împărăția Voinței Divine!

Corato, anul 1924

Luisa, fiica cea mică a Voinței Divine

Apelul Regelui Divin în Împărăția Voinței Sale

Dragii și iubiții Mei fii, vin în mijlocul vostru cu Inima copleșită de flăcările Iubirii Mele! Vin ca Tată în mijlocul fiilor pe care îi iubesc foarte mult, și este atât de mare Iubirea Mea, încât, vin să rămân cu voi, pentru a trăi o viață împreună și pentru a trăi cu o singură Voință, cu o singură Iubire. Vin cu alaiul durerilor Mele, al Sângelui Meu, ale operelor Mele și a morții Mele.

Priviți-Mă! Fiecare picătură din Sângele Meu, fiecare durere, toate lucrările Mele, toți pașii Mei se întrec, pentru că vor să vă dea Voința Mea Divină, ba chiar și moartea Mea, vrea să vă dea învierea vieții în ea. În Umanitatea Mea, am pregătit și am obținut pentru voi, haruri, ajutor, lumină și putere, ca să puteți primi un dar atât de mare. Din partea Mea am făcut totul, acum aștept partea voastră!

Cine ar putea fi, atât de nerecunoscător, încât să nu vrea să mă primească pe Mine, și darul pe care i-L aduc? Să știți, că Iubirea Mea este atât de mare, încât voi pune deoparte trecutul vostru, greșelile voastre și toate relele voastre. Le voi îngropa în marea Iubirii Mele, astfel ca, toate să fie arse, și vom începe împreună o viață nouă, în totalitate cu Voința Mea. Care inimă, va putea să mă refuze, ținându-mă la ușă ca să nu accepte vizita Mea paternă? Dacă mă veți accepta, Eu voi rămâne cu voi, ca un Tată, în mijlocul fiilor Mei, dar trebuie să stăm, într-o armonie perfectă, și să trăim cu o singură Voință.

Ah, cât suspin, gem și delirez, și aproape plâng, pentru că vreau ca fiii Mei dragi, să stea împreună cu Mine și să trăiască, din aceeași Voință a Mea! Sunt în jur de șase mii de ani, de lungi suspine și de lacrimi amare ale Sfintei Mele Umanități, pentru că îmi doresc și vreau, ca fiii Mei să stea în jurul Meu, să-i fac fericiți și sfinți. Ajung să-i chem plângând, poate se înduioșează de lacrimile Mele, de Iubirea Mea, care mă sufocă și mă face să tremur. Între gemete și dureri intense, repet: Fiii Mei, fiii Mei, unde sunteți? De ce nu veniți la Tatăl vostru? De ce plecați departe de Mine, vagabonzi, săraci, plini de toate mizeriile?

Răutățile voastre, sunt răni provocate Inimii Mele. Am obosit să vă aștept, și pentru că nu veniți, nemaiputând controla Iubirea care mă arde, vin Eu, să vă caut și să vă aduc, marele Dar al Voinței Mele. Ah, vă rog, vă implor, insist, ascultați-mă, înduioșați-vă din compasiune pentru lacrimile Mele, pentru suspinele Mele arzătoare!

Eu, nu vin doar ca Tată, ci vin ca Învățător în mijlocul discipolilor, și vreau să fiu ascultat. Vă voi învăța lucruri surprinzătoare, învățături despre Cer, care vă vor aduce lumina care nu se stinge niciodată; vă vor aduce iubirea care vă va arde mereu. Învățăturile Mele, vă vor da putere divină, curaj neînfricat, sfințenie care crește mereu, vă vor arăta calea la fiecare pas, vor fi conducători spre Patria Cerească.

Vin ca Rege, în mijlocul popoarelor, dar nu pentru a cere taxe și impozite, aceasta nicidecum, ci vin pentru că vreau voința voastră, mizeriile voastre, slăbiciunile voastre, toate răutățile voastre. În aceasta, constă Suveranitatea Mea. Vreau, tot ceea ce vă face nefericiți, amărâți și chinuiți să dispară, cu ajutorul Iubirii Mele. Ca Rege darnic, pașnic și mărinimos ce Sunt, doresc să vă răsplătesc cu Voința Mea, cu Iubirea Mea cea mai tandră, cu harurile și fericirea Mea, cu pacea și bucuria cea mai pură.

Dacă îmi veți da voința voastră, mă veți face fericit și veți fi fericiți. Nu aspir la altceva, decât ca Voința Mea, să domnească în mijlocul vostru. Cerul și pământul vă vor surâde, Mama Mea Cerească va fi pentru voi, Mamă și Regină. Ea cunoaște marele Bine pe care, vi-l va aduce Împărăția Vrerii Mele, și vă iubește ca pe niște fii adevărați. De aceea, pentru a-mi împlini, cele mai arzătoare dorințe și pentru a-mi curma plânsul, Ea călătorește printre popoare și națiuni, pentru a le pregăti să primească stăpânirea Împărăției Voinței Mele. Pentru ca Eu, să pot coborî din Cer pe Pământ, Mama Mea a pregătit popoarele, pe care Eu, le încredințez iubirii ei materne.

Fiii Mei, ascultați-mă! Vă rog, să citiți cu atenție aceste pagini, pe care vi le pun înainte, și veți simți nevoia să trăiți în Voința Mea. Eu, vă voi fi aproape când veți citi, vă voi atinge mintea și inima, astfel încât, să înțelegeți și să vă hotărâți să doriți acest Dar, al Fiatului Meu Divin.