Meditatii pentru luna Mai - Ziua 30

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Învățătoarea apostolilor, reședința și centrul Bisericii născătoare și barca de refugiu. Coborârea Duhului Sfânt.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou la tine, Suverana Cerului: mă simt atât de atrasă spre tine, căci număr minutele, așteptând când Preaînălțimea ta Supremă mă cheamă să-mi dea frumoasele surprize ale lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă răpește și, știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată încrederea că Mama mea îmi va da atât de multă iubire, multe haruri, să formeze o dulce încântare voinței mele umane, astfel ca Vrerea Divină să-și extindă mările sale de lumină în sufletul meu și să-și pună sigiliul FIATULUI său în toate actele mele. Oh, o Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă să coboare în mine Duhul Sfânt, astfel ca să-mi ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică, cuvintele tale fac ecou în Inima mea și, simțindu-mă rănită, mă revărs în tine cu mările mele de haruri. Oh, cum aleargă spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă tu îmi ești fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu tine ca să-ți dau în fiecare act al tău, cuvânt și bătaie a inimii, alimentul Voinței Divine.

Acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem Bine Isus a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui său Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații săi lăsați pe pământ. El din Patria cerească îi privește pe toți, nu-I scapă nimeni și este atât de mare iubirea sa că încă o mai lasă pe Mama sa pe pământ pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțirea fiilor săi și ai mei.

Dar tu trebuie să știi că, imediat ce Fiul meu a plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în Cenacol, așteptându-l pe Duhul Sfânt. Toți strânși în jurul meu, se rugau împreună, nu făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam cuvântul pentru a-i instrui sau spuneam unele întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le cunoșteau; de exemplu, particularitățile nașterii sale, lacrimile sale copilărești, trăsăturile sale iubitoare, nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății ale vieții ascunse în Nazaret; oh, cum erau atenți să mă asculte, rămâneau uimiți auzind multele surprize, multele învățături pe care mi le dăduse care trebuiau să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu puțin sau de loc a vorbit despre Sine Apostolilor, rezervând pentru mine datoria să le fac lor cunoscut, cât i-a iubit și particularitățile pe care doar Mama sa le cunoștea. Astfel încât, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor mei mai mult decât soarele zilei și am fost ancora, cârma, barca unde au găsit refugiu, pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea pot spune că am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei materni, iar brațele mele au fost barca care a condus-o spre un port sigur și încă o conduc și acum.

Deci a ajuns timpul în care s-a coborât Duhul Sfânt, promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea! Cum au fost învăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea neînfricați și curajoși, astfel că s-au împărțit în toată lumea, pentru a face cunoscut Răscumpărarea și să-și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu am rămas cu iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim, pentru că a început furtuna persecuțiilor.

Fiica mea preaiubită, tu trebuie să știi, că Eu încă continuu învățătura mea în Biserică: nu este lucru care să nu vină de la mine. Pot spune că-mi dau viața din iubire pentru fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste vremuri, vreau să arăt o iubire mai specială, făcând cunoscut cum toată viața mea, a fost formată în împărăția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în brațele mele materne, astfel ca, fiindu-ți barcă, tu să fii sigură și să trăiești în marea Voinței Divine. Har mai mare n-aș putea să-ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe Mama ta, vino să trăiești în această împărăție așa sfântă, iar, când vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să te refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi: „Mama mea, voința mea vrea să mă trădeze, iar eu o încredințez ție, astfel ca să pun în locul său Voința Divină”. Oh, cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este în întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar Eu voi face să coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, astfel ca să-ți ardă ceea ce este uman și cu suflarea sa răcoritoare să domnească asupra ta și să te confirme în Voința Divină.

Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își simte inima mărită atât de mult că răbufnesc în plâns și ud cu lacrimile mele mâinile tale materne. Un văl de tristețe mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din multele tale învățături și, mai mult de atât, de îngrijirile tale materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea, pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în brațele tale, voi fi sigură că voi trăi toată din Voința Divină.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă să se reînnoiască miracolele sale asupra întregii sfintei Biserici.

Jaculatorie: Mamă Cerească, foc și flăcări varsă în inima mea, pentru a mă consuma și a arde tot ceea ce nu este Voința lui Dumnezeu.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 29

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Ora triumfului. Aparițiile lui Isus.

Cei fugiți se strâng în jurul Fecioarei, ca arcă de salvare și de iertare. 

Isus pleacă la Cer.

Sufletul către Regina Mamă: Mamă admirabilă, iată-mă din nou la tine, pe genunchii tăi materni, pentru a mă uni cu tine în sărbătoarea și triumful Învierii dragului nostru Isus. Cât este de frumoasă astăzi înfățișarea ta, toată amabilă, toată blândă, toată bucurie! Mi se pare că te văd înviată împreună cu Isus. Oh, o Mamă sfântă, în atâta bucurie și triumf nu uita de fiica ta, ba chiar închide în inima mea germenul Învierii lui Isus, astfel, în virtutea Ei, să învii pe deplin în Voința Divină și să trăiesc mereu unită cu Tine și cu dulcele meu Isus.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică a Inimii mele materne, mare a fost bucuria și triumful meu în Învierea Fiului meu. Eu m-am simțit renăscută și înviată în El. Toate durerile mele s-au schimbat în bucurii și în mări de haruri, de lumină, de iubire, de iertare pentru oameni, iar maternitatea mea se întindea deasupra tuturor fiilor mei, dați mie de Isus cu sigiliul durerilor mele.

Acum ascultă-mă, dragă fiică: tu trebuie să știi că, după moartea Fiului meu, m-am retras în Cenacol împreună cu iubitul Ioan și Magdalena. Dar Inima mea rămânea străpunsă, căci numai Ioan îmi era alături, iar în durerea mea am spus: „Și ceilalți Apostoli unde sunt?” Dar, cum aceștia au auzit că Isus era mort, atinși de haruri speciale, toți emoționați și plângând, unul câte unul, fugarii s-au strâns în jurul meu, făcându-mi coroană, îmi cereau iertare cu lacrimi și suspine, căci așa meschini, fugind, l-au abandonat pe Învățătorul lor. Eu i-am primit ca o mamă, în arca de refugiu și de salvare a Inimii mele și i-am asigurat pe toți de iertarea Fiului meu, i-am încurajat să nu se teamă, le-am spus că soarta lor era în mâinile mele, pentru că pe toți mi i-a dat ca fii, iar Eu îi recunoșteam ca atare.

Binecuvântată fiică, tu știi că Eu am fost prezentă la Învierea Fiului meu. Dar nu am făcut cunoscut nimănui, așteptând ca însuși Isus să se arate, că a înviat glorios și triumfător. Prima, care L-a văzut înviat, a fost fericita Magdalena, apoi femeile evlavioase și toate veneau la Mine, spunându-mi că l-au văzut pe Isus înviat, că mormântul era gol, iar Eu îi ascultam pe toți și cu un aer triumfător îi confirmam pe toți în credința Învierii. Până seara, aproape toți Apostolii L-au văzut și toți se simțeau ca triumfători pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce schimbare de scenă, dragă fiică: simbolul celor care s-au lăsat dominați mai întâi de voința umană, care îi reprezintă pe Apostolii care fug și-și abandonează Învățătorul cu atât de multă teamă și frică și care se ascund, iar Petru ajunge să-l renege. Oh, dacă ar fi fost dominați de Voința Divină, niciodată nu ar fi fugit de lângă Învățătorul lor, ci curajoși și triumfători nu s-ar fi îndepărtat niciodată de lângă El și s-ar fi simțit onorați să-și dea viața pentru a-l apăra.

Acum, dragă fiică, iubitul meu Fiu Isus, a rămas înviat pe pământ patruzeci de zile. Deseori, deseori, le apărea Apostolilor și discipolilor pentru a-i confirma în credință și în siguranța Învierii sale, iar, când nu stătea cu Apostolii, stătea împreună cu Mama sa în Cenacol, înconjurat de sufletele ieșite din limb. Dar cum expira termenul celor patruzeci de zile, iubitul Isus i-a instruit pe Apostoli, lăsând-o pe Mama sa ca îndrumătoare și Învățătoare, ne-a promis coborârea Duhului Sfânt și, binecuvântându-ne pe toți, a plecat, luându-și zborul către bolta Cerurilor, împreună cu acea mare mulțime de persoane ieșite din limb. Toți cei care stăteau, și erau un mare număr, L-au văzut urcând, dar când a ajuns sus, în înălțimi, un nor de lumină L-a luat din văzul lor.

Dar, fiica mea, Mama ta L-a urmat în Cer și a asistat la marea sărbătoare a Înălțării. Mai mult de atât, că pentru mine patria Cerească nu îmi era străină și apoi fără mine nu ar fi fost completă sărbătoarea Fiului meu Înălțat la Cer.

Acum un cuvânt pentru tine, fiică preaiubită. Tot ceea ce ai ascultat și ai admirat nu a fost altceva decât puterea Vrerii Divine lucrătoare în mine și în Fiul meu. De aceea iubesc atât de mult să închid în tine viața Voinței Divine: este viață lucrătoare, pentru că toți o au, dar majoritatea o țin sufocată, nu pentru a o folosi, în timp ce ea ar putea face miracole de sfințenie, de haruri și opere demne de puterea sa, ci este constrânsă de ființele umane să stea cu mâinile strânse fără să poată înfăptui puterea sa. De aceea fii atentă și fă ca Cerul Voinței Divine să se extindă în tine și să lucreze cu puterea sa ceea ce vrea și cum vrea.

Sufletul: Preasfântă Mamă, frumoasele tale lecții mă răpesc și oh, cât aș vrea și tânjesc viața lucrătoare a Voinței Divine în sufletul meu. Vreau să fiu și eu inseparabilă de Isus al meu și de tine, Mama mea. Dar, pentru a fi sigură de asta, Tu trebuie să iei angajamentul de a ține voința mea închisă în Inima ta maternă și, în ciuda faptului că m-ar costa mult, nu trebuie să mi-o dai niciodată. Numai așa pot fi sigură, altfel vor fi mereu cuvinte, dar faptele nu le voi face niciodată. Așadar, fiica ta ție ți se recomandă și de la tine totul speră.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face trei plecăciuni în actul când Fiul meu s-a înălțat la Cer și Îl vei ruga să te înalțe în Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, cu puterea ta triumfă în sufletul meu și fă-mă să renasc în Voința lui Dumnezeu.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 28

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. 

Limbul, așteptarea, victoria asupra morții, Învierea.

Sufletul către Regina sa Mamă: Străpunsă Mamă, fiica ta mică, știindu-te singură fără iubitul Bine Isus, vrea să se țină strânsă de tine, să-ți țină companie în amara ta dezolare. Fără Isus toate lucrurile se schimbă în durere pentru tine. Amintirea durerilor sale sfâșietoare, sunetul dulce al vocii sale, care încă răsună în auzul tău, privirea fascinantă a dragului Isus, când dulce, când tristă, când umflată de lacrimi, ce răpea mereu Inima ta maternă, nemaiavându-le cu tine, sunt săbii ascuțite care străpung dintr-o parte în alta Inima ta. Mamă dezolată, fiica ta dragă vrea pentru fiecare durere să-ți dea o ușurare, o mângâiere. Totuși aș vrea să fiu Isus pentru a putea să-ți dau toată iubirea, toate alinările, ușurări și compătimiri, pe care ți le-ar fi dat însăși Isus în această stare de amară dezolare. Dulcele Isus m-a dat ție ca fiică; de aceea pune-mă în locul său în Inima ta maternă și eu o să fiu toată a Mamei mele, îți voi șterge lacrimile și îți voi ține mereu companie.

Lecția Reginei și a Mamei dezolate: Fiică preaiubită, mulțumesc pentru compania ta, dar, dacă vrei ca ea să-mi fie dulce, dragă și aducătoare de liniște Inimii mele străpunse, vreau să găsesc în tine Voința Divină lucrătoare, stăpână și care să nu cedeze voinței tale, nici măcar o respirație de viață. Atunci da, te voi schimba cu Fiul meu Isus, pentru că, stând Voința sa în tine, în Ea îl voi simți pe Isus în inima ta și oh, cât de fericită o să fiu să găsesc în tine primul fruct al durerilor și al morții sale. Să găsesc în fiica mea, pe iubitul meu Isus! Chinurile mele se vor schimba în bucurii, iar durerile mele, în victorii.

Acum ascultă-mă, fiica durerilor mele. De îndată ce dragul meu Fiu și-a dat ultima suflare, s-a coborât în limb ca triumfător și aducător de slavă și fericire, în acea temniță în care se găsesc toți Patriarhii și Profeții, primul părinte Adam, dragul de Sfânt Iosif și sfinții mei părinți și toți cei care, în virtutea meritelor așteptate ale viitorului Răscumpărător, s-au salvat. Eu eram nedespărțită de Fiul meu, nici măcar moartea nu mi-l putea lua; așadar, în răbufnirea durerilor mele,

L-am urmat în limb și am fost spectatoarea sărbătorii, mulțumirilor pe care toată acea mare mulțime de persoane le-a dat Fiului meu, căci a suferit atât de mult și că primul său pas era făcut spre ei, să-i facă fericiți și să-i ducă cu Sine în Slava cerească. Prin urmare, cum a murit, așa au început victoriile și slava pentru Isus și pentru toți cei care îl iubeau. Aceasta, dragă fiică, este simbolul, căci, cum ființa umană face să moară voința sa unindu-se cu Voința Divină, încep victoriile în mod divin, gloria, bucuria, chiar și în mijlocul celor mai mari dureri. Așadar, în ciuda faptului că ochii sufletului meu îl urmăreau pe Fiul meu și niciodată nu L-am pierdut din vedere, totuși în cele trei zile, în care a stat în mormânt, Eu am simțit atâta nerăbdare de a-l vedea înviat, că mergeam și repetam în năvalnica mea iubire: „Înalță-te, Gloria mea, înalță-te Viața mea”.

Dorințele mele erau arzătoare, suspinele mele erau de foc, încât m-am simțit mistuită. Dar în aceste nerăbdări am văzut că dragul meu Fiu, însoțit de acea mare mulțime de persoane, a ieșit din limb în act de triumf și i-a dus la mormânt. Erau zorile celei de-a treia zi, și, cum toată natura l-a plâns, așa acum se bucura atât de mult că soarele și-a anticipat cursul său ca să fie prezent în actul învierii Fiului meu. Dar, o minunăție, înainte de a învia, a arătat acelei mulțimi de persoane Preasfânta sa Umanitate însângerată, rănită, desfigurată, cum a fost redusă din iubire pentru ei și pentru toți. Toți au fost emoționați și au admirat excesele de iubire și marele miracol al Răscumpărării.

Acum, fiica mea, oh, cât aș vrea să fii prezentă în actul în care a înviat Fiul meu! El era în întregime maiestate; din Divinitatea sa, unită cu Sufletul său, țâșneau mări de lumină și de frumusețe încântătoare, încât se umpleau Cerul și pământul și, ca triumfător, folosind puterea sa, poruncii Umanității sale moarte să primească din nou Sufletul său și să învie triumfător și glorios la o viață nemuritoare. Ce act solemn!

Dragul meu Isus triumfa asupra morții spunând: „Moarte, tu nu vei mai fi moarte, ci viață”. Cu acest act de triumf, punea sigiliul, căci era Om și Dumnezeu, și cu Învierea sa confirma doctrina sa, miracolele, viața Sacramentelor și întreaga viață a Bisericii și nu numai, ci aducea triumful asupra voințelor omenești slăbite și aproape stinse în adevăratul bine, spre a face să triumfe peste ele viața acelei Vreri Divine, care trebuia să aducă ființelor umane plinătatea sfințeniei și a tuturor bunurilor; și în același timp dăruia trupurilor, în virtutea Învierii sale, germenul de a învia la slava nepieritoare. Fiica mea, Învierea Fiului meu conține tot, spune totul, confirmă totul și este actul cel mai solemn pe care El l-a făcut din iubire pentru oameni.

Acum ascultă-mă, fiica mea, vreau să-ți vorbesc ca o Mamă care își iubește fiica sa foarte mult. Vreau să-ți spun ce înseamnă să faci Voința lui Dumnezeu și să trăiești în Ea, iar exemplul ți-l dăm Fiul meu și Eu. Viața noastră a fost presărată de dureri, de sărăcie, de umiliri, până să-l văd murind de dureri pe iubitul meu Fiu, dar în toate acestea alerga Voința Divină. Ea era viața durerilor noastre, iar Noi ne-am simțit triumfători și victorioși, schimbând însăși moartea în viață. Mai mult de atât, văzând marele bine, de bunăvoie ne prezentam să pătimim, pentru că, stând în Noi Voința Divină, nimeni nu putea să se impună asupra Ei și nici peste Noi.

Pătimirea stătea în puterea noastră și l-am chemat ca aliment și triumf al Răscumpărării, ca să putem purta binele lumii întregi. Acum, dragă fiică, dacă viața ta, durerile tale vor avea în centru ca viață Voința Divină, fii sigură că dulcele Isus se va folosi de tine și de durerile tale pentru a da ajutor, lumină, haruri întregului univers. De aceea fă-ți curaj, Voința Divină știe să facă lucruri mari unde Ea domnește și în toate circumstanțele, oglindește-te în Mine și în dulcele tău Isus și mergi înainte.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă Tu mă ajuți și mă vei ține sub mantia ta protectoare, fiindu-mi pază cerească, eu sunt sigură că toate durerile mele le voi transforma în Voința lui Dumnezeu și te voi urma pas cu pas, pe căile nesfârșite ale FIATULUI Suprem, pentru că știu că fascinanta ta iubire de Mamă, puterea ta, vor învinge voința mea și o vei ține în puterea ta și mi-o vei schimba din nou cu Voința Divină. De aceea, Mama mea, ție mă încredințez și în brațele tale mă abandonez.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei spune de șapte ori: „Nu voința mea, ci a ta să fie făcută” și însușindu-ți durerile mele, mi le vei oferi, pentru a-mi cere harul ca tu să faci mereu Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, prin Învierea Fiului tău, fă-mă să înviu în Voința lui Dumnezeu.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 27

 

Regina durerilor în împărăția Voinței Divine.

Sună ora durerii: Pătimirea, uciderea lui Dumnezeu. Plânsul întregii naturi.

Sufletul către Mama sa în suferință: Draga mea Mamă îndurerată, astăzi mai mult ca niciodată simt nevoia irezistibilă să stau aproape de Tine. Nu, nu mă voi îndepărta de lângă tine, pentru că vreau să fiu spectatoarea crudelor tale dureri și să-ți cer, ca fiică, harul să depui în mine durerile tale și pe cele ale Fiului tău Isus, chiar și însăși moartea sa, astfel ca moartea sa și durerile tale să-mi dea harul să mă facă să mor în mod continuu voinței mele și deasupra ei să-mi faci să apară viața Voinței Divine.

Lecția Reginei durerilor: Preaiubită fiică a mea, nu-mi refuza compania ta în marea mea amărăciune. Divinitatea deja a decretat ultima zi a Fiului meu aici, pe pământ. Deja un Apostol L-a trădat, dându-l în mâinile iudeilor pentru a-l da la moarte. Deja dragul meu Fiu, revărsând de iubire și nevrând să-i lase pe fiii săi, pe care cu atât de multă iubire a venit să-i caute pe pământ, se lasă în Sacramentul Euharistiei, astfel ca oricine îl vrea să-l poată avea, deoarece viața Fiului meu este aproape de final și FIATUL Divin mi l-a dat; Eu în FIATUL Divin l-am primit, acum în același FIAT îl consemnez. Mi se rupe Inima și mări de dureri imense mă inundă, simt că viața mă părăsește din cauza cumplitei dureri. Dar nu am putut refuza nimic FIATULUI Divin, ba chiar m-am simțit dispusă să o sacrific cu însăși mâinile mele dacă ar fi vrut. Puterea Vrerii Divine este atotputernică, iar Eu am simțit o asemenea putere prin virtutea Ei, că mai degrabă aș fi fost mulțumită să mor decât să refuz ceva Voinței Divine.

Așadar, fiica mea, ascultă-mă: Inima mea maternă este înecată în dureri. Numai gândul că trebuie să-mi moară Fiul meu, Dumnezeul meu, Viața mea, este mai mult decât moartea pentru Mama ta; și totuși știu că trebuie să trăiesc. Cât chin! Câte despicături profunde se formează în Inima mea, precum lănci tăioase îmi trec dintr-o parte în alta! Și totuși, fiica mea, îmi pare rău să spun, dar trebuie să-ți spun: în aceste dureri și despicături profunde și în durerile iubitului meu Fiu era sufletul tău, voința ta umană, care, nefăcându-se dominată de Aceea a lui Dumnezeu, Noi am acoperit-o de dureri, am îmbălsămat-o, am întărit-o cu durerile noastre, astfel ca să se dispună să primească viața Voinței Divine.

Ah, dacă FIATUL Divin nu m-ar fi susținut și nu ar fi continuat cursul său, a infinitelor mări de lumină, de bucurie, de fericire, alături de mările durerilor mele îngrozitoare, Eu aș fi murit de atât de multe ori, pentru câte dureri a suferit dragul meu Fiu. Oh, cât de sfâșiată m-am simțit când l-am văzut ultima oară palid, cu o tristețe de moarte pe față și cu vocea tremurândă, ca și cum ar fi vrut să dea în plâns, mi-a spus: „Mamă, adio! Binecuvântează-l pe Fiul tău și dă-mi ascultarea de a muri. Al meu și al tău FIAT Divin M-au făcut să mă întrupez, al meu și al tău FIAT Divin trebuie să Mă facă să mor. Îndată, o Mamă dragă pronunță al tău FIAT și spune-mi: Te binecuvântez și îți dau ascultarea de a muri răstignit; așa vrea Vrerea veșnică, așa vreau și Eu”.

Fiica mea, ce prăbușire a provocat Inimii mele străpunse! Și totuși a trebuit să-ți spun, pentru că în Noi nu existau dureri forțate, dar toate voluntare. Deci, de ambele părți ne-am binecuvântat și, dându-ne acea privire care nu știe să se mai dezlipească de persoana iubită, dragul meu Fiu, Viața mea dulce, a pornit, iar Eu, Mama ta suferindă, am rămas, dar ochiul sufletului meu nu L-a pierdut niciodată din vedere. L-am urmat în grădina (măslinilor), în agonia sa îngrozitoare și oh, cum mi-a sângerat Inima văzându-l abandonat de toți, până și de cei mai credincioși și dragi Apostoli.

Fiica mea, abandonul persoanelor dragi este unul dintre durerile cele mai mari pentru o inimă umană în orele furtunoase ale vieții, mai ales pentru Fiul meu, care atât de mult i-a iubit și beneficiat și era în actul să-și dea viața pentru însăși cei care deja L-au abandonat în orele extreme a vieții sale, ba chiar au fugit. Câtă durere, câtă durere! Iar Eu, văzându-l, agonizând, transpirând sânge, am agonizat împreună și l-am susținut în brațele mele materne. Eu eram inseparabilă de Fiul meu, durerile sale reflectau în Inima mea topită de durere și de iubire, iar Eu le-am simțit mai mult ca și cum ar fi fost ale mele. Așa L-am urmat toată noaptea. Nu a fost durere și nicio acuză care I-au făcut care să nu fi răsunat în Inima mea. Dar în zorile dimineții, nemaiputând, însoțită de discipolul Ioan, de Magdalena și de alte femei evlavioase, Am vrut să-l urmez pas cu pas, de la un tribunal la altul, chiar și fizic.

Fiica mea preaiubită, Eu am auzit ca o furtună bătăile care plouau peste trupul gol al Fiului meu, am auzit batjocurile, râsetele satanice și loviturile pe care i Le dădeau peste cap în actul încoronării cu spini. L-am văzut când Pilat L-a arătat poporului, desfigurat și de nerecunoscut, am auzit, asurzindu-mi urechile, acel „răstignește-l, răstignește-l”, L-am văzut, punându-și crucea pe umeri, istovit, fără suflare; iar Eu, nemaiputând suporta, am grăbit pasul pentru a-i da ultima îmbrățișare și a-i șterge fața udată de sânge. Dar ce! Pentru Noi nu era milă, când cruzii soldați Îl trăgeau cu funiile și Îl făceau să cadă. Dragă fiică, ce durere sfâșietoare să nu-l pot ajuta pe Fiul meu drag în atât de multe dureri! Așadar, fiecare durere deschidea o mare de durere în străpunsa mea Inimă. În sfârșit, L-am urmat până pe Calvar, unde, în mijlocul durerilor nemaiauzite și în desfigurarea teribilă, a fost răstignit și înălțat pe cruce și, doar atunci, mi-a fost îngăduit să stau la picioarele crucii, pentru a primi de pe buzele sale muritoare darul, viața tuturor fiilor mei, dreptul și sigilarea maternității mele peste toate ființele umane.

Și după puțin, între chinuri nemaiauzite, și-a dat ultima suflare. Toată natura s-a îmbrăcat în jale și a plâns moartea Creatorului său. A plâns soarele, întunecându-se și retrăgându-se înspăimântat de pe fața pământului. A plâns pământul cu un puternic cutremur, despicându-se în diferite puncte din cauza durerii morții Creatorului său. Toți au plâns, mormintele deschizându-se, morții înviind, de asemenea și vălul Templului plânse de durere, despicându-se. Toți au pierdut însuflețirea și au simțit teroare și spaimă. Fiica mea, și Mama ta stătea împietrită de durere, așteptându-l în brațele sale pentru a-l depune în mormânt.

Acum ascultă-mă: în intensa mea durere, cu durerile Fiului meu, vreau să-ți vorbesc de relele grave ale voinței tale umane. Privește-l în brațele mele suferinde, cât este de desfigurat: este adevăratul portret al relelor pe care vrerea umană îl face sărmanelor ființe umane, iar Fiul meu drag vrea să sufere atât de multe dureri pentru a ridica această voință căzută în profunzimea tuturor mizeriilor. Fiecare durere a lui Isus și fiecare durere a mea au chemat-o să învie în Voința Divină. A fost atât de mare iubirea noastră, căci, pentru a pune în siguranță această voință umană, am umplut-o cu durerile noastre până să o înecăm și să o închidem înăuntrul mărilor imense ale durerilor mele și ale iubitului meu Fiu.

Așadar, în această zi de dureri pentru Mama ta suferindă și în întregime pentru tine, dă-mi în schimb în mâinile mele voința ta, astfel ca să o închid în rănile sângerânde ale lui Isus, ca cea mai frumoasă victorie a pătimirii și morții sale și ca triumf a durerilor mele îngrozitoare.

Sufletul: Mamă suferindă, cuvintele tale îmi rănesc inima și simt că mor, auzind că a fost voința mea rebelă care v-a făcut să suferiți atât de mult. De aceea te rog să o închizi în rănile lui Isus, pentru a trăi din durerile sale și din durerile tale îngrozitoare.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei săruta rănile lui Isus spunând cinci acte de iubire, rugându-mă ca durerile mele să sigileze voința ta în deschizătura sacră a coastei sale.

Jaculatorie: Rănile lui Isus și durerile Mamei mele, să-mi dea harul ca voința mea să învie în Voința lui Dumnezeu.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 26

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Ora durerii se apropie. 

Dureroasa despărțire. Isus în viața sa publică și apostolică.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou la tine, Regina mea Mamă; astăzi iubirea mea de fiică mă face să alerg către tine pentru a fi spectatoare, când dulcele meu Isus, despărțindu-se de tine, ia calea pentru a forma viața sa apostolică în mijlocul ființelor. Mamă sfântă, știu că vei suferi mult; fiecare moment de despărțire de Isus îți va costa viața, iar eu, fiica ta, nu vreau să te las singură, vreau să-ți șterg lacrimile, iar cu compania mea vreau să înlătur singurătatea ta, și, în timp ce vom sta împreună, Tu vei continua să-mi dai frumoasele tale lecții despre Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubita mea fiică, compania ta îmi va fi foarte plăcută, pentru că voi simți în tine primul dar pe care mi-l face Isus, un dar format dintr-o iubire pură, produs din al său și al meu sacrificiu, darul care mă va costa viața Fiului meu.

Acum dă-mi atenție și ascultă-mă. Ascultă, fiica mea, pentru Mama ta începe o viață de durere, de singurătate și de lungi despărțiri de supremul meu Bine, Isus. Viața ascunsă s-a terminat și El simte nevoia irezistibilă de iubire să iasă în public, pentru a se face cunoscut și de a merge în căutarea omului rătăcit în dezordinea voinței sale, pradă tuturor relelor. Dragul de Sfântul Iosif deja murise, Isus pleca, iar Eu am rămas singură în căsuța cea mică. Când iubitul meu Isus mi-a cerut ascultarea de a pleca, pentru că nu făcea niciodată nimic, dacă mai întâi nu îmi spunea, Eu am simțit o prăbușire în Inimă, însă, cunoscând că aceea era Voința Supremă, am spus imediat al meu FIAT, nu am ezitat nicio clipă și, între FIATUL meu și FIATUL Fiului meu, ne-am despărțit. În tumultul iubirii noastre, m-a binecuvântat și m-a lăsat. Eu l-am însoțit cu privirea mea cât am putut, apoi, retrăgându-mă, m-am abandonat în acea Vrere Divină care era viața mea. Dar o putere a FIATULUI Divin, această Vrere Sfântă, nu mă făcea să pierd niciodată din vedere pe Fiul meu, nici El nu mă pierdea pe mine, ba chiar am simțit bătăile Inimii sale într-a mea, iar Isus a simțit-o pe a mea într-a sa.

Dragă fiică, Eu l-am primit pe Fiul meu din partea Vrereii Divine și, ceea ce această Vrere Sfântă dă, nu este dat să se termine, nici să suporte despărțiri; darurile sale sunt permanente și eterne. Deci Fiul meu era al meu, nimeni nu putea să mi-l ia, nici moartea, nici durerea, nici despărțirea, pentru că Vrerea Divină mi l-a dăruit. Deci separarea noastră era aparentă, însă în realitate eram uniți împreună. Peste acestea a fost Voința care ne-a însuflețit: cum ne puteam despărți?

Deci tu trebuie să știi că lumina Voinței Divine mă făcea să văd cât de rău îl tratau pe Fiul meu și cu câtă nerecunoștință. Pasul său l-a îndreptat spre Ierusalim; prima sa vizită a fost în Templul sfânt, în care a început seria predicilor sale. Dar, vai, durere!  Cuvântul său, plin de viață, purtător de pace, de iubire și ordine, era interpretat și cu răutate ascultat, mai ales de savanții și învățații din acele vremuri, iar, când Fiul meu spunea că era Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, Cel care a venit să-i salveze, i-au vrut atât de mult răul, încât cu privirile lor furioase voiau Să-l devoreze.

   

Ah, cum suferea iubitul meu bine, Isus! Cuvântul său creator, fiind respins, Îl făceau să simtă moartea pe care o dădeau cuvântului său divin; Eu eram toată atentă, numai ochi privind acea Inimă Divină care sângera și Îi ofeream Inima mea maternă pentru a primi aceleași răni, pentru a-l consola și să-i dau un sprijin în actul când stătea să cedeze. Oh, de câte ori după ce a împărțit cuvântul său, L-am văzut uitat de toți, fără ca nimeni Să-i ofere o alinare, singur, singur, în afara zidurilor orașului, în aer liber, sub bolta cerului înstelat, sprijinit de un copac, plângând, se ruga pentru salvarea tuturor.

Iar Mama ta, dragă fiică, din căsuța mea, am plâns împreună și, în lumina FIATULUI Divin, I-am trimis lacrimile mele pentru a-l mângâia, îmbrățișările mele caste și săruturile mele pentru a-l întări. Deci iubitul meu Fiu, văzându-se respins de cei mari, de învățați, nu s-a oprit, nici nu se putea opri; iubirea sa alerga, pentru că voia suflete. Deci s-a înconjurat de săraci, de nefericiți, de bolnavi, de șchiopi, de orbi, de muți și de atât de multe alte boli cu care erau asuprite săracele ființele umane, toate imagini ale multelor rele pe care le-a produs voința umană în ele. Iar dragul Isus îi însănătoșea pe toți, îi consola și-i instruia pe toți, astfel că a devenit prietenul, tatăl, medicul, învățătorul săracilor.

Fiica mea, se poate spune că au fost săracii păstori, cei care cu vizitele lor L-au primit când s-a născut și sunt săracii care L-au urmat în ultimii ani din viață aici jos, până să moară. Săracii, ignoranții sunt mai simpli, mai puțin atașați de judecata lor și de aceea sunt cei mai favorizați, cei mai binecuvântați și iubiți de Fiul meu drag, așa că îi alege pe săracii pescari să fie Apostolii și coloanele viitoarei Biserici.

Acum, preaiubită fiică, dacă ți-aș spune ceea ce a făcut și a suferit Fiul meu și Eu, în acești trei ani din viața sa publică, m-aș lungi prea mult. Ceea ce îți recomand este ca în tot ceea ce poți să faci și să suferi, primul act al tău și ultimul să fie FIATUL Divin. În FIAT ne-am separat de Fiul meu, iar FIAT mi-a dat puterea de a face sacrificiul. Așa vei găsi putere în toate, chiar și în durerile care îți costă viața, dacă vei închide totul în eternul FIAT. De aceea spune Mamei tale că te vei afla mereu în Voința Divină. Așa și tu vei simți inseparabilitatea de mine și de al nostru suprem Bine Isus.

Sufletul: Preadulce Mamă, cât te compătimesc văzându-te suferind atât de mult. Oh, te rog, lacrimile tale și cele ale lui Isus varsă-le în sufletul meu, să le rearanjez și să le închizi în FIATUL divin.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate durerile tale, să fie companie a singurătății mele, și în fiecare durere vei pune un „Te iubesc” pentru mine și pentru al tău Isus, pentru a repara pentru cei care nu vor să asculte învățăturile lui Isus.

Jaculatorie: Mamă divină, cuvântul tău și cel al lui Isus să coboare în inima mea și să formeze în mine împărăția Voinței Divine.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 25

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Nazaret, simbol și realitate a împărăției FIATULUI Divin. Viața ascunsă. Ea este Păstrătoarea, Izvorul și Canalul peren.

Sufletul către Suverana sa Regină: Mamă preadulce, iată-mă din nou lângă genunchi tăi materni, unde te găsesc împreună cu copilașul Isus, iar Tu, dezmierdându-l, Îi spui povestea ta de iubire, iar Isus ți-o spune pe a sa. Oh, cât este de frumos să-i găsești pe Isus și pe Mama vorbind amândoi și, este atât de mare răbufnirea iubirii lor, că rămân muți; Mama răpită în Fiul și Fiul în Mamă. Mamă sfântă, să nu mă da-ți la o parte, ci ține-mă împreună, astfel ca, ascultând ceea ce spuneți, să învăț să vă iubesc și să fac mereu Preasfânta Voință a lui Dumnezeu.

Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită, oh, cât te-am aștept pentru a continua lecțiile mele despre împărăția care mereu mai mult o extinde în mine FIATUL Suprem. Acum, tu trebuie să știi că mica casă din Nazaret, pentru Mama ta, pentru dragul și blândul Isus și pentru Sfântul Iosif, era un paradis. Dragul meu Fiu, fiind Cuvântul Veșnic, deținea în sinea Lui, prin virtutea proprie, Voința Divină, iar în acea mică Umanitate, locuiau mări imense de lumină, de sfințenie, de bucurie și de frumuseți infinite. Eu dețineam prin har Vrerea Divină, și, deși nu am putut să îmbrățișez imensitatea precum iubitul Isus, pentru că El era Dumnezeu și Om, iar Eu eram mereu creatura sa finită; cu toate acestea, FIATUL Divin m-a umplut atât de mult, că a format mările sale de lumină, de sfințenie, de iubire, de frumusețe și fericire; și era atât de mare lumina, iubirea și tot ceea ce putea să dețină Vrerea Divină, care ieșea de la Noi, încât Sfântul Iosif rămânea umbrit, copleșit, trăia din iluminările  noastre.

Dragă fiică, în această casă din Nazaret se afla în plină vigoare împărăția Voinței Divine. Fiecare mic act al nostru, adică: munca, aprinderea focului, pregătirea mâncării, erau toate însuflețite de Vrerea Supremă și formate pe fermitatea sfințeniei și a iubirii pure. Deci, din cel mai mic și cel mai mare act al nostru nășteau bucurii, fericiri și beatitudini imense, iar Noi am rămas așa de mult copleșiți, că ne-am simțit ca sub o ploaie abundentă de noi bucurii și mulțumiri de nedescris. Fiica mea, tu trebuie să știi că Voința Divină deține prin natură izvorul bucuriilor și, când domnește în ființa umană, se bucură să dea în fiecare act al său actul nou și continuu al bucuriilor și fericirilor sale. Oh, cât eram de fericiți! Totul era pace, uniune totală, iar unul se simțea onorat să asculte de celălalt; și dragul meu Fiu se întrecea, că voia să fie comandat când de Mine în muncile mici, când de dragul Sfânt Iosif. Oh, cât era de frumos să-l văd cum îl ajuta pe tatăl său, purtător de grijă, în lucrările de artă, să-l văd mâncând; și câte mări de haruri făcea să curgă în acele acte, de dragul ființelor umane?

În acest moment, ascultă-mă: în această casă din Nazaret a fost format în Mama ta și în Umanitatea Fiului meu împărăția Voinței Divine, să o dăruiască familiei omenești când ar fi fost dispusă să primească binele acestei împărății. Și, chiar dacă, Fiul meu era Rege și Eu Regină, eram Rege și Regină fără popor; împărăția noastră, deși putea să-i cuprindă pe toți și să dea viață tuturor, era pustie, pentru că trebuia să fie mai întâi Răscumpărarea, pentru a pregăti și dispune omul să vină în această împărăție așa sfântă.

Mai mult de atât, fiind stăpânită de mine și de Fiul meu, ce aparțineam după ordinea umană familiei omenești, iar în virtutea FIATULUI Divin și al Cuvântului Întrupat Familiei Divine, ființele umane primeau dreptul de a intra în această împărăție, iar Divinitatea ceda dreptul și lăsa porțile deschise pentru cine voia să intre. De aceea viața noastră ascunsă în toți acești lungi ani, a folosit pentru pregătirea împărăției Voinței Divine ființelor umane. Iată de ce vreau să-ți fac cunoscut ceea ce a lucrat în mine acest FIAT Suprem, astfel ca să uiți voința ta și, dând mâna Mamei tale, să te pot însoți să cunoști bunurile pe care cu multă iubire ți le-am pregătit. Spune-mi, fiica Inimii mele mă vei mulțumi pe mine și pe dragul tău și al meu Isus, care cu atât de multă iubire te așteptăm în această împărăție atât de sfântă, să trăiești împreună cu Noi pentru a trăi toată din Voința Divină?

Acum ascultă, dragă fiică, un alt moment de iubire pe care în această casă din Nazaret mi l-a dat dragul meu Isus: El m-a făcut păstrătoarea întregii sale vieți. Dumnezeu când face o operă, nu o lasă suspendată, nici în gol, dar caută mereu o ființă unde să poată închide și să sprijine toată opera sa; altfel ar fi pericolul ca Dumnezeu să facă operele sale inutile, ceea ce nu se poate întâmpla. Deci dragul meu Fiu depunea în mine operele sale, durerile sale, cuvintele sale, totul; până și respirația o depozita în Mama sa, și, când ne retrăgeam în cămăruța noastră, El lua cuvântul său dulce și îmi nara toate Evangheliile pe care trebuia să le predice publicului, Sacramentele pe care trebuia să le instituie, totul îmi încredința și, depunând totul în mine, mă constituia canalul și izvorul peren, pentru că din mine trebuia să iasă viața sa și toate bunurile sale de dragul tuturor oamenilor. Oh, cât de bogată și fericită m-am simțit, depunând în mine tot ceea ce făcea dragul meu Fiu, Isus! Vrerea Divină, care domnea în mine, îmi dădea spațiul pentru a putea primi tot, iar Isus a simțit schimbul de iubire, de glorie a marii opere a Răscumpărării Mamei sale. Ce lucru nu am primit de la Dumnezeu, pentru că nu am făcut niciodată voința mea, ci mereu pe a Sa? Totul, chiar însăși viața Fiului meu era la dispoziția mea; iar în timp ce rămânea mereu în mine, îl puteam biloca, pentru a-l da celor care mi-l vor cere cu iubire.

Acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Dacă vei face mereu Voința Divină și niciodată pe a ta și vei trăi în Ea, Eu, Mama ta, voi face depozitul tuturor bunurilor Fiului meu în sufletul tău. Oh, cât de fericită te vei simți! Vei avea la dispoziția ta o Viață divină, care îți va da totul; iar Eu, ca o adevărată Mamă, voi sta de veghe, astfel ca această Viață să crească în tine și să formeze împărăția Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, în brațele tale mă abandonez; sunt o mică fiică care simte nevoia extremă a îngrijirilor tale materne. Oh, te rog, ia această voință a mea și închide-o în Inima ta și nu mi-o mai da, astfel ca să pot fi fericită de a trăi mereu din Voința Divină; așa te voi mulțumi pe tine și pe dragul meu Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să faci trei vizite în casa din Nazaret, pentru a onora Sacra Familie, recitând trei Tatăl nostru, Bucură-te Marie, și Slavă Tatălui, rugându-ne să te admitem să trăiești în mijlocul Nostru.

Jaculatorie: Isus, Maria și Iosif, lăsați-mă să stau împreună cu voi și să trăiesc în împărăția Voinței lui Dumnezeu.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 24

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Un tiran ticălos. Micul Rege Isus este purtat de Mama sa și de Sfântul Iosif pe pământ străin ca săracii exilați. Reîntoarcerea în Nazaret.

Sufletul către Regina sa, copleșită de durere: Suverana mea Mamă, fiica ta mică simte nevoia să vină lângă genunchii tăi să-ți țină un pic de companie. Văd fața ta acoperită de tristețe și câte o lacrimă prelinsă iți curge din ochi; dulcele Copilaș tremură și plânge gemând. Mamă sfântă, unesc durerile mele cu ale tale pentru a te mângâia și pentru a liniști plânsul cerescului Copil. Dar, oh, Mama mea, nu îmi refuza dezvăluirea secretului: ce este atât de vătămător pentru dragul meu Copilaș?

Lecția Mamei Regine: Fiica mea preaiubită, Inima Mamei tale astăzi este preaplină de iubire și de durere, atât de mult că nu mă pot abține din plâns. Tu știi de venirea celor trei regi Magi care au făcut zarvă în Ierusalim, întrebând de noul Rege. Iar tiranul de Irod, de teamă să nu fie dat jos de pe tron, deja a dat mandatul să fie ucis dulcele meu Isus, viața mea dragă, cu toți ceilalți copii. Fiica mea, câtă durere! Pe Cel care venit să dea viață tuturor și să aducă lumii o nouă eră de pace, de fericire, de har, vor să mi-l ucidă! Câtă nerecunoștință, câtă perfidie! Ah, fiica mea, unde ajunge orbirea voinței umane! Chiar să devină feroce, să lege mâinile însăși Creatorului și să devină stăpân peste Cel care l-a creat. De aceea compătimește-mă, fiica mea, încearcă să liniștești plânsul dulcelui Copil. El plânge din cauza nerecunoștinței umane, căci abia născut Îl vor mort, iar pentru a-l salva suntem constrânși să fugim. Deja dragul Sfânt Iosif a fost avertizat de către Înger, de a pleca imediat în țară străină. Tu însoțește-ne, dragă fiică, nu ne lăsa singuri, iar Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele despre gravitatea relelor voinței omenești.

Acum tu trebuie să știi că, de îndată ce omul s-a retras din Voința Divină, a rupt (legătura) cu al său Creator. Totul a fost făcut de Dumnezeu pe pământ, totul era al său, iar omul, nefăcând Vrerea Divină, a pierdut toate drepturile și se poate spune că nu mai avea unde să-și pună piciorul, astfel că a devenit săracul exilat, un pelerin care nu putea să aibă o locuință permanentă, iar aceasta nu doar în suflet, ci și în trup. Toate lucrurile pentru om au devenit schimbătoare și, dacă deține câte ceva trecător, a fost în virtutea meritelor concepute de acest ceresc Copil; și aceasta, pentru că toată măreția Creației a fost destinată de Dumnezeu pentru a o da celor care ar fi făcut și trăit în împărăția Voinței Divine. Toți ceilalți, dacă iau cu dificultate câte ceva, sunt adevărații hoți ai Creatorului lor, și cu dreptate: nu vor să facă Voința Divină și doresc bunurile care îi aparțin Ei? Acum, dragă fiică, ascultă cât te iubim Eu și acest drag Copil; din primii zori ai vieții, merge în exil, în țară străină, pentru a te elibera din exilul în care te-a pus vrerea umană, pentru a te chema din nou să trăiești, nu în țară străină, ci în patria ta, care ți-a fost dată de Dumnezeu când ai fost creată, adică în împărăția FIATULUI Suprem. Fiica Inimii mele, ai milă de lacrimile Mamei tale și de lacrimile acestui dulce și drag Copil, pentru că plângând, te rugăm să nu mai faci niciodată voința ta; ci întoarce-te, te rugăm, te implorăm, în sânul Vrerii Divine care atât de mult te suspină.

Dar, dragă fiică, între durerile de nerecunoștință umană și între imensele bucurii și fericirile pe care FIATUL Divin ne dădea și sărbătoarea pe care toată Creația o făcea dulcelui Copil, pământul reînverzea și înflorea sub pașii noștri, pentru a-i da omagiu Creatorului său. Soarele îl fixa și, lăudându-l cu lumina sa, s-a simțit onorat să-i dea lumină și căldură; vântul Îl mângâia; păsărelele, aproape ca niște nori, se aplecau în jurul Nostru și, cu trilurile și cântecele lor, îngânau cele mai frumoase nani, nani, drăguțului Copil, pentru a-i liniști plânsul și a-i readuce somnul. Fiica mea, stând în Noi Vrerea Divină, aveam putere peste toate. Deci, s-a ajuns în Egipt și, după o perioadă lungă de timp, Îngerul Domnului l-a avertizat pe Sfântul Iosif să ne întoarcem în casa din Nazaret, pentru că ticălosul tiran era mort. Și așa ne-am întors în patria noastră, pe pământurile noastre de baștină.

Deci, Egiptul simbolizează voința umană, pământ plin de idoli și, pe oriunde trecea copilașul Isus, distrugea acești idoli și le îngropa în iad. Câți idoli deține vrerea umană! Idolii vanității, ai orgoliului și ai pasiunilor, care tiranizează săraca ființă umană! De aceea, fii atentă, ascultă de Mama ta, care, pentru a nu te mai face să faci voința ta niciodată, ar face orice sacrificiu; mi-aș da chiar și viața mea, să-ți dau marele bine ca tu să trăiești mereu în sânul Voinței Divine.

Sufletul: Mamă preadulce, cât îți mulțumesc că mă faci să înțeleg marele rău al vrerii umane!  De aceea, te rog, pentru durerea pe care ai suferit-o în exil în Egipt, să faci să iasă sufletul meu din exilul voinței mele și fă-mă să mă întorc în draga patrie a Voinței Divine”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei oferi acțiunile tale, unite cu ale mele, în act de mulțumire sfântului Copil, rugându-l să intre în Egiptul inimii tale pentru a-l schimba total în Voința lui Dumnezeu.

Jaculatorie: Mama mea, închide-l pe micul Isus în inima mea, astfel ca să mi-o reordoneze total în Voința Divină.

Aceste texte sunt protejate de Dreptul de autor (Copyright) ©
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)

vointadivina.blogspot.com

www.facebook.com/VointaDivina

Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 23

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Sună prima oră de durere. O stea cu vocea mută, cheamă Magii să-l adore pe Isus.

Un profet se face revelatorul durerilor Suveranei Regine.

Sufletul către Mama Regină: Mama mea preadulce, iată-mă din nou lângă genunchii tăi. Mama mea, această fiică a ta nu mai poate să stea fără tine. Dulcea încântare al cerescului Copilaș, pe care (acum) îl strângi în brațele tale și, în acest moment îngenunchiată, îl adori și îl iubești în iesle, mă răpește, gândind că soarta ta fericită și însăși micul Rege Isus, nu sunt altceva decât roadele dulci și prețioasele garanții ale acelui FIAT, care a extins în tine împărăția sa. Oh, o Mamă, dă-mi cuvântul că ai să folosești puterea ta, de a forma în mine împărăția Voinței Divine.

Lecția Mamei mele Cerești: Preaiubita mea fiică, cât sunt de mulțumită să te am aproape, pentru a te putea învăța, cum se pot răspândi în toate lucrurile împărăției Voinței Divine. Toate crucile, durerile, umilințele, investite din viața FIATULUI Divin, sunt ca materia primă în mâinile a se răspândi mereu mai mult. Deci, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta. Eu continuam să locuiesc în peștera din Betleem, cu Isus și dragul Sfânt Iosif. Cât eram de fericiți! Această peșteră, stând cu Copilașul Isus și Voința Divină lucrătoare în Noi, a fost schimbată în paradis. Este adevărat că dureri și lacrimi nu ne lipseau, dar în comparație cu mările imense de bucurie, de fericire, de lumină, pe care FIATUL Divin le făcea să apară în fiecare act al nostru, erau abia picături aruncate în aceste mări. Și apoi, prezența amabilă și blândă a dragului meu Fiu era una dintre cele mai mari fericiri.

În acest moment, dragă fiică, tu trebuie să știi că a ajuns a opta zi de când cerescul Copilaș s-a născut la lumina zilei, iar FIATUL Divin a sunat ora durerii, poruncindu-ne să-l circumcidem pe drăguțul Copilaș. Era o tăietură foarte dureroasă, la care trebuia să se supună micul Isus. În acele timpuri, era legea ca toți primii născuți să se supună la această tăietură dureroasă. Se poate chema legea păcatului, dar Fiul meu era inocent, iar legea sa era legea iubirii, dar cu toate acestea, pentru că a venit să-l găsească nu pe omul rege, ci pe omul decăzut, spre a se înfrăți cu el și spre a-l înălța, a vrut să se înjosească și s-a supus legii.

Fiica mea, Sfântul Iosif și Eu, am simțit un fior de durere, dar neînfricați și fără a ezita am chemat ministrul și s-a făcut circumciziunea cu o tăietură foarte dureroasă. La durerea nesăbuită, copilașul Isus plângea și se zbătea în brațele mele, cerându-mi ajutor. Sfântul Iosif și Eu am amestecat lacrimile noastre cu ale sale; a fost colectat primul sânge vărsat de Isus din iubire pentru ființele umane, I s-a pus numele de Isus, nume puternic, care trebuia să facă să tremure Cerul și pământul și însăși iadul, nume care trebuia să fie balsamul, apărarea, ajutorul pentru fiecare inimă. Dar, fiica mea, această tăietură, era imaginea crudei tăieturi pe care omul și l-a făcut în sufletul său făcând voința sa, iar dragul meu Fiu a vrut să-și facă această tăietură, pentru a însănătoși dura tăietură a voințelor omenești și să însănătoșească cu sângele său, rănile atâtor păcate pe care veninul voinței umane l-a produs în ființele umane. Astfel că fiecare act al voinței umane este o tăietură care se face și o rană care se deschide, iar cerescul Copilaș, cu tăietura sa dureroasă, pregătea remediul la toate rănile omenești.

Acum, fiica mea, o altă surpriză: o stea nouă strălucește sub bolta cerului și cu lumina sa merge să caute adoratori spre a-i conduce să recunoască și să adore Copilașul Isus. Trei personaje, unul departe de altul, rămân loviți și copleșiți de lumina supremă, urmăresc steaua, care îi însoțește spre peștera din Betleem, la picioarele Copilului Isus. Dar mare a fost mirarea acestor regi Magi, recunoscând în acel copil divin pe Regele Cerului și al pământului, Cel care venea să iubească și să-i mântuiască pe toți? Pentru că, atunci când Magii Îl adorau, răpiți de acea frumusețe cerească, Copilul născut a făcut să apară prin Umanitatea sa mică, Divinitatea sa, iar peștera s-a schimbat în paradis, atât de mult încât nu mai știau cum să se desprindă de lângă picioarele Copilașului divin, până când nu și-a retras din nou în Umanitatea sa, lumina Divinității sale; iar Eu, punând în practică misiunea de Mamă, le-am vorbit îndelung despre coborârea Cuvântului și i-am întărit în credință, speranță și dragoste, simbolul darurilor lor oferite lui Isus; și plini de bucurie s-au retras în regiunile lor, pentru a fi primii propagatori.

Fiica mea dragă, nu te îndepărta de lângă mine, urmează-mă peste tot. Deja se împlinesc patruzeci de zile de la nașterea micului Rege Isus, iar FIATUL Divin ne cheamă pentru a împlini legea prezentării Fiului meu la Templu. Deci, se merge la Templu: era prima oară că ieșeam cu dulcele meu Copil. O venă de durere s-a deschis în Inima mea: mergeam să-l ofer ca victimă pentru mântuirea tuturor. Așadar se intră în Templu, mai întâi adorăm Maiestatea Divină; apoi s-a chemat preotul și, punându-l în brațele sale, a făcut oferta cerescului Copil la Veșnicul Tată, oferindu-l în sacrificiu pentru mântuirea tuturor. Preotul era Simion; cum l-am depus în brațele sale, a recunoscut că era Cuvântul Divin și a tresăltat de o imensă bucurie, iar după ofertă, cu atitudinea de profet, a profetizat toate durerile mele. Oh, cum FIATUL Suprem a sunat întinderea asupra Inimii mele materne, cu un sunet vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor Fiului meu Copil! Dar, ceea ce m-a străpuns mai mult, au fost cuvintele pe care mi le-a spus sfântul profet: „Acest drag Copil va fi salvarea și ruinarea multora și va fi ținta contradicțiilor”. Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit în acea clipă de pură durere. În schimb mi-a dat viață și s-a folosit să formeze în mine împărăția durerilor, în aceeași împărăție a Voinței sale. Astfel că, în plus la dreptul de Mamă pe care-l aveam asupra tuturor, am dobândit dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Ah, da, cu durerile mele am dobândit bănuțul pentru a plăti datoriile fiilor mei și chiar a fiilor nerecunoscători.

Dar, fiica mea, tu trebuie să știi că, în lumina Voinței Divine, Eu deja știam toate durerile pe care trebuia să le suport și chiar mai mult decât ceea ce mi-a zis sfântul profet, dar în acel act atât de solemn de a-l oferi pe Fiul meu și, auzindu-l repetând profeția, m-am simțit atât de străpunsă, că mi-a sângerat Inima și s-au deschis profunde despicături în sufletul meu.

Acum ascultă de Mama ta: în durerile tale, în întâlnirile dureroase care nu o să-ți lipsească, nu te descuraja niciodată, ci, cu o iubire eroică, fă ca Vrerea Divină să-și ia locul său regal în durerile tale, astfel ca să le transforme în bănuți de o infinită valoare, prin care vei putea plăti datoriile fraților tăi, pentru a-i răscumpăra din sclavia voinței umane, pentru a-i face să intre din nou ca fii liberi în împărăția FIATULUI Divin.

Sufletul: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă pun toate durerile mele și Tu știi cum îmi străpung inima. Oh, fii pentru mine Mama mea și varsă în mine balsamul durerilor tale, astfel ca să suport aceeași soartă ca a ta și să mă folosesc de durerile mele ca bănuți pentru a cuceri împărăția Voinței Divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în brațele mele astfel ca să vărs în tine primul sânge pe care l-a vărsat cerescul Copil, să-ți însănătoșesc rănile pe care ți le-a făcut voința ta umană și vei recita trei acte de iubire pentru a alina suferința rănii Copilului Isus.

Jaculatorie: Mama mea, varsă durerea ta în sufletul meu și convertește toate durerile mele în Voința lui Dumnezeu.

Aceste texte sunt protejate de Dreptul de autor (Copyright) ©
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)

vointadivina.blogspot.com

www.facebook.com/VointaDivina

Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 22

 

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Micul Rege Isus s-a născut.

Îngerii îl arată și îi cheamă pe păstori să-l adore. Cerurile și pământul freamătă,

iar Soarele Cuvântului Veșnic, făcând cursul său, separă noaptea păcatului și dă din plin începutul zilelor de Har. Locuiește în Betleem.

Sufletul către Mama sa Cerească: Astăzi, Mamă sfântă, simt o răbufnire de iubire și simt că nu pot să stau dacă nu vin lângă genunchii tăi materni, să-l găsesc în brațele tale pe cerescul Copilaș. Frumusețea sa mă răpește, privirile sale mă rănesc, buzele sale, dispuse pentru a geme și pentru a plânge neîncetat, îmi frânge inima să-l iubesc. Preaiubită Mama mea, eu știu că tu mă iubești, și, de aceea, te rog să-mi dai un locușor în brațele tale, astfel ca să-i dau primul meu sărut și să vărs inima mea în micul Rege Isus, Să-i încredințez secretele mele interesante care atât de mult mă oprimă, și să-i spun pentru a-l face să surâdă: „Voința mea este a ta, iar a ta este a mea, de aceea formează în mine împărăția FIATULUI tău Divin”.

Lecția Reginei Cerului către fiica sa: Preaiubita mea fiică, oh, cât suspin să te am în brațele mele, pentru a avea marea mulțumire de a putea spune micului nostru Rege Copilaș: „Nu plânge drăgălașul meu; vezi, aici cu Noi este mica mea fiică, care vrea să te recunoască ca Rege și să-ți dea stăpânirea în sufletul ei, pentru a face să extinzi împărăția Voinței tale Divine în ea”.

În acest moment, fiica Inimii mele, în timp ce intenționezi să-l contempli pe Copilul Isus, dă-mi atenție și ascultă-mă. Tu trebuie să știi că era miezul nopții când micul Rege nou născut a ieșit din sânul meu matern, dar noaptea s-a schimbat în zi; Cel care era stăpânul luminii punea pe fugă noaptea voinței umane, noaptea păcatului, noaptea tuturor relelor; și, ca semn la ceea ce a făcut în ordinea sufletelor cu obișnuitul său FIAT atotputernic, miezul nopții s-a schimbat într-o zi strălucitoare. Toate lucrurile create alergau pentru a lăuda în acea mică Umanitate pe Creatorul lor. Soarele alerga pentru a-i da primele sale sărutări de lumină Copilașului Isus și să-l încălzească cu a sa căldură; vântul puternic cu suflul său purifica aerul acelei grote și cu geamătul său dulce Îi spunea „te iubesc”; cerurile se cutremurau până din fundații; pământul exulta și fremăta până în abis; marea se agita cu undele sale foarte înalte; pe scurt, toate lucrurile create l-au recunoscut pe Creatorul lor, care deja stătea în mijlocul lor, și toți se întreceau să-l laude. Însăși Îngerii, creând lumină în aer, cu vocea lor melodioasă care putea fi auzită de toți, spuneau: „Glorie lui Dumnezeu în înaltul cerului și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință! Deja s-a născut cerescul Copilaș în peștera din Betleem, înfășurat în sărace scutece”. În așa fel că păstorii, care stăteau de veghe, au ascultat vocile îngerești, au alergat să-l viziteze pe micul Rege divin.

Deci, dragă fiică, continuă să mă asculți. Cum Eu l-am primit în brațele mele și I-am dat primul meu sărut, am simțit, iubitoare, că trebuie să-l hrănesc pe Copilașul meu Fiu și, oferindu-i sânul, I-am dat lapte din abundență, lapte format de însăși FIATUL Divin în persoana mea, ca să-l hrănesc pe micul Rege Isus. Dar cine îți poate spune ce Eu am experimentat făcând aceasta, iar Fiul meu îmi dădea mări de haruri, de iubire, de sfințenie pentru a mă răsplăti? Așadar L-am înfășurat în scutece sărace, netezite, și L-am așezat în iesle; aceasta era Voința sa, iar Eu nu am putut să fac altceva decât s-o împlinesc. Dar înainte să fac asta, m-am dus la dragul Sfânt Iosif și i l-am dat în brațele sale; și oh, cât s-a bucurat, L-a strâns la inimă, iar dulcele Copilaș a vărsat în sufletul său șuvoaie de haruri. Deci, împreună cu Sfântul Iosif, am aranjat un pic de fân în iesle și, desprinzându-l din brațele mele materne, L-am așezat să stea înăuntrul ieslei. Iar Mama ta, răpită de frumusețea Copilului divin, stătea în permanență îngenunchiată înaintea Lui; am pus în mișcare toate mările mele de iubire, pe care Vrerea Divină le-a format în Mine, ca să-l iubesc, să-l ador și să-i mulțumesc. Și cerescul Copilaș, ce făcea în iesle? Un act continuu al Voinței Tatălui nostru Ceresc, care era și a lui, gemând, suspinând, jelea, plângea și-i chema pe toți cu suspinele sale iubitoare: „Veniți toți, fiii mei” m-am născut din iubire pentru voi pentru durerile, lacrimile voastre. Veniți toți să cunoașteți preaplinul iubirii mele, dați-mi adăpost în inimile voastre”. Și a fost un du-te-vino de păstori care veneau să-l viziteze și tuturor le dădea privirea sa dulce și surâsul său de iubire în însăși lacrimile sale.

Acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Tu trebuie să știi că toată bucuria mea era să-l țin în brațele mele pe Fiul meu drag Isus, dar Vrerea Divină m-a făcut să înțeleg ca Să-l pun în iesle la dispoziția tuturor, astfel ca oricine L-ar fi dorit, să-l poată dezmierda, săruta, să-l ia în propriile brațe ca și cum ar fi fost al său; era micul Rege al tuturor, deci aveau dreptul de a face din asta o dulce garanție de iubire. Iar Eu, pentru a împlini Vrerea Supremă, m-am lipsit de bucuriile mele inocente și am început misiunea de Mamă cu fapte și sacrificii, dându-l pe Isus la toți. Fiica mea, Voința Divină este exigentă, vrea totul, chiar și sacrificiul lucrurilor celor mai sfinte, după cum se prezintă împrejurarea și marele sacrificiu al lipsirii de însuși Isus; dar asta pentru a răspândi în mare parte împărăția sa și pentru a înmulți  însăși viața lui Isus, pentru că atunci când ființa umană din iubire pentru el se lipsește de El, este atât de mult și de mare eroismul și sacrificiul pentru salvarea ei, că are virtutea să producă o viață nouă (a) lui Isus, formând o altă locuință pentru Isus. De aceea, dragă fiică, fii atentă și, sub orice pretext, nu nega niciodată nimic Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, frumoasele tale lecții mă dezorientează, dar, dacă vrei să le pun în practică, nu mă lăsa singură, astfel, când mă vezi cedând sub greutatea enormă a absenței harurilor divine, să mă strângi la Inima ta maternă; așa eu voi simți puterea de a nu refuza niciodată nimic Voinței Divine”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să vizitezi Copilașul Isus, sărutându-i micile sale mânuțe și îi vei face cinci acte de iubire pentru a onora lacrimile sale și pentru a-i calma plânsul.

Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă lacrimile lui Isus în inima mea, astfel ca să dispună în mine triumful Voinței lui Dumnezeu.

Aceste texte sunt protejate de Dreptul de autor (Copyright) ©
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)

vointadivina.blogspot.com

www.facebook.com/VointaDivina

Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043