Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Învățătoarea apostolilor, reședința și centrul Bisericii născătoare și barca de refugiu. Coborârea Duhului Sfânt.
Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou la tine, Suverana Cerului: mă simt
atât de atrasă spre tine, căci număr minutele, așteptând când Preaînălțimea ta
Supremă mă cheamă să-mi dea frumoasele surprize ale lecțiilor tale materne.
Iubirea ta de Mamă mă răpește și, știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură
și am toată încrederea că Mama mea îmi va da atât de multă iubire, multe
haruri, să formeze o dulce încântare voinței mele umane, astfel ca Vrerea
Divină să-și extindă mările sale de lumină în sufletul meu și să-și pună
sigiliul FIATULUI său în toate
actele mele. Oh, o Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă să coboare în mine
Duhul Sfânt, astfel ca să-mi ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.
Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică, cuvintele tale fac ecou
în Inima mea și, simțindu-mă rănită, mă revărs în tine cu mările mele de
haruri. Oh, cum aleargă spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă tu
îmi ești fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu tine ca să-ți dau în
fiecare act al tău, cuvânt și bătaie a inimii, alimentul Voinței Divine.
Acum ascultă-mă, fiica
mea. Al nostru suprem Bine Isus a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui său
Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații săi lăsați pe pământ. El din Patria
cerească îi privește pe toți, nu-I scapă nimeni și este atât de mare iubirea sa
că încă o mai lasă pe Mama sa pe pământ pentru a da alinare, ajutor, instruire
și însoțirea fiilor săi și ai mei.
Dar tu trebuie să știi
că, imediat ce Fiul meu a plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu
Apostolii în Cenacol, așteptându-l pe Duhul Sfânt. Toți strânși în jurul meu,
se rugau împreună, nu făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam
cuvântul pentru a-i instrui sau spuneam unele întâmplări despre Fiul meu, pe
care ei nu le cunoșteau; de exemplu, particularitățile nașterii sale, lacrimile
sale copilărești, trăsăturile sale iubitoare, nenorocirile întâmplate în Egipt,
multele minunății ale vieții ascunse în Nazaret; oh, cum erau atenți să mă
asculte, rămâneau uimiți auzind multele surprize, multele învățături pe care mi
le dăduse care trebuiau să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu puțin sau de
loc a vorbit despre Sine Apostolilor, rezervând pentru mine datoria să le fac
lor cunoscut, cât i-a iubit și particularitățile pe care doar Mama sa le
cunoștea. Astfel încât, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor mei mai mult
decât soarele zilei și am fost ancora, cârma, barca unde au găsit refugiu,
pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea pot spune că am dat
naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei materni, iar brațele mele au
fost barca care a condus-o spre un port sigur și încă o conduc și acum.
Deci a ajuns timpul în
care s-a coborât Duhul Sfânt, promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare,
fiica mea! Cum au fost învăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie
invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea
neînfricați și curajoși, astfel că s-au împărțit în toată lumea, pentru a face
cunoscut Răscumpărarea și să-și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu am
rămas cu iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim, pentru că a
început furtuna persecuțiilor.
Fiica mea preaiubită,
tu trebuie să știi, că Eu încă continuu învățătura mea în Biserică: nu este
lucru care să nu vină de la mine. Pot spune că-mi dau viața din iubire pentru
fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste vremuri, vreau să
arăt o iubire mai specială, făcând cunoscut cum toată viața mea, a fost formată
în împărăția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în brațele
mele materne, astfel ca, fiindu-ți barcă, tu să fii sigură și să trăiești în
marea Voinței Divine. Har mai mare n-aș putea să-ți dau. Oh, Te rog,
mulțumește-o pe Mama ta, vino să trăiești în această împărăție așa sfântă, iar,
când vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să te
refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi: „Mama mea, voința mea
vrea să mă trădeze, iar eu o încredințez ție, astfel ca să pun în locul său
Voința Divină”. Oh, cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este
în întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar Eu voi face să
coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, astfel ca să-ți ardă ceea ce este uman și
cu suflarea sa răcoritoare să domnească asupra ta și să te confirme în Voința
Divină.
Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta
mică își simte inima mărită atât de mult că răbufnesc în plâns și ud cu
lacrimile mele mâinile tale materne. Un văl de tristețe mă invadează și mă tem
că nu voi avea câștig din multele tale învățături și, mai mult de atât, de
îngrijirile tale materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea, pune
pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în brațele tale, voi fi sigură că
voi trăi toată din Voința Divină.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă să se
reînnoiască miracolele sale asupra întregii sfintei Biserici.
Jaculatorie: Mamă Cerească, foc și flăcări varsă
în inima mea, pentru a mă consuma și a arde tot ceea ce nu este Voința lui
Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu