Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus

În Preasfânta Inimă a lui Isus nu este altceva decât imensa Împărăţie a Voinţei Sale (din scrisorile Luisei Piccarreta)

 

Preaiubiții mei în Domnul,

Nu vă puteți imagina mulțumirea pe care o simt când aud că [cineva] vrea să trăiască în Voința Divină, pentru că este o cucerire pe care o face Isus; şi în timp ce EL cucerește voința noastră, noi o cucerim pe a Sa. În Împărăția Vrerii Divine, nimeni nu pierde, suntem cu toții învingători: Dumnezeu şi creatura.

 

Mă surprind dubiile voastre. Cum, nu știți că Răscumpărarea reprezintă Împărăția Voinței Divine? Iar Inima Preasfântă a lui Isus nu este altceva decât imensa Împărăție a Voinței Sale. Nu este inima, cea care domină, ci Voința Divină, care stăpânește inima Sa Divină. Sărmana inimă, dacă nu ar avea o voință care să o domine, nu ar fi bună de nimic.

 

Dacă voința este bună, atunci şi inima este bună; dacă voința este sfântă, atunci şi inima este sfântă; dacă voința noastră face loc celei divine, așezând temelia tronului Său în inima noastră, atunci inima va dobândi prin Har, prerogativele divine.

 

Așadar, atât în ordine divină, cât şi în cea umană, este mereu voința cea care deține primul loc, prima acțiune, modul Său de viață. Inima şi tot restul se află pe al doilea loc... de aceea, este absurd să spui că domnește inima, dacă nu domnește voința divină. Se pot numi devoțiuni, practici evlavioase..., dar dacă nu domnește Vrerea Divină, atunci Împărăția nu există în inimă. Există în Cer, dar pe pământ nu are loc.

 

Sfânta Biserică, mijloc purtător de cuvânt al Fiatului Suprem, imploră Împărăția Voinței Divine, prin intermediul Preasfintei Inimi şi prin Mama Cerească.

 

Nu o spune prin cuvinte, ci prin fapte. Vrerea Divină reprezintă Regele; Inima Sa, Rănile Sale, Sângele Său Prețios, Crucea Sa, dulcea Regină, constituie miniștri care îl înconjoară pe Rege şi imploră prin intermediul lor, Împărăția Voinței Divine în suflete.

 

Şi cum pot fi cunoscute toate acestea? Lucrurile necesare şi diferitele împrejurări în care ne putem afla, toate sunt pentru noi Voința lui Dumnezeu. Dacă într-adevăr suntem deciși să trăim în Vrerea Divină, atunci complăcerea lui Dumnezeu este foarte mare, iar dacă sunt necesare miracole, El le va face, pentru a nu ne lăsa să facem voința noastră. Depinde de noi să luăm decizia cea dreaptă, şi să fim dispuși să ne dăm chiar şi viața pentru a trăi în Vrerea Divină, iar dragul Isus şi Suverana Regină se vor implica, ne vor fi scut [de apărare], ne vor înconjura cu multe haruri pentru a nu ne lăsa trădați de voința noastră [umană].

În plus, Domnul nostru nu ne învață lucruri dificile, nici nu ne poruncește, nici nu le admite [pe lucrurile dificile], ci sprijină în mod admirabil, ceea ce vrea de la noi, ba chiar se așază în locul nostru pentru a ne ușura acțiunea şi face împreună cu noi, ceea ce vrea ca noi să facem. Mă încredințez rugăciunilor voastre, chiar şi bunei mele fiice spirituale, Amelia.

 

Faceți-vă sfinți ! Vrerea Divină să-şi întindă brațele pentru a vă crește la sânul Ei. Priviți toate lucrurile ca venind din partea Ei, pentru a vă da viața Sa, sfințenia Sa...

 

Să-l creșteți sfânt pe cel micuț, ca fiind darul Fiatului [Divin]. Cine știe, poate că dorințele voastre vor fi răsplătite să-l vedeți evlavios şi sfânt. Așadar, vă las pe toţi în Vrerea Divină şi să vă aflați mereu în Ea.

 

Şi cu mii de omagii Tatălui, Mamei şi Fiului, mă denumesc (intitulez) a voastră foarte afectuoasă, Fiica cea mică a Voinței Divine.