Meditatii pentru luna Mai - Ziua 31

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Trecerea de pe pământ la Cer. Intrare fericită.

Cerul și pământul o sărbătoresc pe noua sosită.

Sufletul către glorioasa sa Regină: Draga mea Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne, iar în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare; mi se pare că vrei să-i povestești și să-i destăinui ceva mai surprinzător fiicei tale. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile tale materne atinge mintea mea, eliberează inima mea, astfel ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în practică.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, astăzi Mama ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am terminat să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care FIATUL Divin să nu aibă actul său complet și aceasta m-a înfrumusețat, m-a îmbogățit, m-a sfințit atât de mult, că însăși Îngerii rămâneau răpiți.

Acum, tu trebuie să știi că, înainte de a pleca către Patria Cerească, Eu cu iubitul meu Ioan m-am întors din nou în Ierusalim. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în carne muritoare și întreaga Creație, ca și cum ar fi intuit, se prosterna în jurul meu; până și peștii din mare, până la cea mai mică pasăre pe unde Eu am trecut, toți voiau să fie binecuvântați de Regina lor, iar Eu pe toți îi binecuvântam și le-am dat ultimul rămas bun. Deci am ajuns la Ierusalim și, retrăgându-mă înăuntrul unui apartament unde m-a dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, că am început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire, unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în Cer, încât m-am simțit consumată, devenind bolnavă din iubire, am trăit puternice încântări și tulburări, toate din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici chiar o indispoziție ușoară; naturii mele, concepută fără păcat și trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul relelor naturale. Dacă durerile atât de mult îmi făceau curte, au fost toate în ordine supranaturală, iar aceste dureri au fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat teren pentru a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă, ci cuceritoarea multor fii. Așadar vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină: pierderea germenelor relelor naturale care produc, nu onoruri și triumfuri, dar slăbiciuni, mizerii și înfrângeri. De aceea, preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care este gata de a pleca la Cer. Nu aș pleca mulțumită dacă nu aș lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau să fac testamentul meu, lăsându-ți ca zestre însăși acea Voință Divină pe care o deține Mama ta și care atât de mult m-a onorat, încât m-a făcut să devin Mama Cuvântului, Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.

Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe să facă și ce înseamnă să te faci dominată de Ea. Ți-am vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi că a fost să-ți fac o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când vorbește vrea să dea. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în fiecare cuvânt pe care ți l-am spus am legat sufletul tău de FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea în care tu ai putea trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare care mă consumă, certificarea zestrei pe care ți-o fac. Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că vei închide voința ta în Inima mea. Așa nesimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca un triumf și o victorie a fiicei mele.

Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale muritoare de o iubire pură, primește ultima binecuvântare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine, care va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te copleșească cu iubire, să intre în profunzimea interiorului tău, dar cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul tău cuvânt: că te vei mulțumi să mori și că vei face orice sacrificiu decât să dai viață voinței tale. Spune-mi, fiica mea, spune-mi!

Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți spun plângând, că dacă Tu vezi că eu sunt gata de a face un singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino Tu însăți să iei sufletul meu în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți promit și jur să nu fac niciodată, niciodată, voința mea.

Regina iubirii: Binecuvântată fiică, cât sunt de mulțumită, că nu am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea mea la Cer, dacă n-aș fi asigurat-o pe fiica mea pe pământ să fie dotată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa, nu vei rămâne orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai mică nevoie a ta la cea mai mare, cheamă-mă, iar Eu voi veni imediat să-ți fiu Mamă.

Acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu deja eram bolnavă de iubire; FIATUL Divin, pentru a-i consola pe Apostoli și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii, cu excepția unuia, să-mi facă coroană în momentul în care se pregătea plecarea mea către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și plângeau îndurerați. Eu i-am mângâiat pe toți, am prezentat în mod special sfânta Biserică în dezvoltare și am împărțit tuturor binecuvântarea maternă, lăsând în inimile lor, în virtutea ei, iubirea părintească față de suflete. Dragul meu Fiu, nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără Mama sa și, dând ultima dorință de iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au sărbătorit și, admirându-mă, au rămas fermecați și în cor au spus: „Cine este Cea care vine din exil toată sprijinită de Stăpânul său, toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină? Măreția sa este atât de mare, că Cerurile s-au coborât să o primească! Nicio altă ființă umană nu a intrat în aceste regiuni cerești așa onorată și distinsă, așa puternică, care deține supremația asupra a toate”.

Acum, fiica mea, vrei să știi tu cine este Cea pe care tot Cerul o laudă și față de care toți rămân fermecați? Sunt Cea care nu a făcut niciodată voința sa, iar Vrerea Divină mi-a dat din abundență atât de mult, încât a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie, care ar putea da lumină, iubire, sfințenie tuturor și să închidă înăuntrul cerului meu toate și pe toți. Era activitatea Voinței Divine lucrătoare în mine, care a înfăptuit un miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer, care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer și care a format împărăția sa în sufletul său. Dar toată curtea cerească, privindu-mă, rămânea surprinsă, pentru că, uimită, descoperea (în mine) cerul și reîntorcând din nou privirile lor vedeau în mine soarele și, neputând să dezlipească privirea lor, privindu-mă mai în profunzime, vedeau în mine marea, apoi au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu cele mai frumoase înflorituri și fermecați exclamau: „Cât este de frumoasă! Totul a concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește din toate operele Creatorului său; este singura lucrare finalizată a întregii Creații!”.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, că a fost prima sărbătoare care s-a făcut în Cer (pentru) Voința Divină, pentru că atât de multe miracole a lucrat în creatura sa. Astfel că intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte cerească, ceea ce poate să înfăptuiască atât de frumos și mare în ființa umană FIATUL Divin. De atunci nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea Mama ta iubește atât de mult ca Voința Divină să domnească în mod absolut în suflete, pentru a-i da spațiu și pentru a o face să repete marile sale miracole și sărbătorile sale minunate.

Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din Cer unde în mod glorios domnești, întoarce-ți privirea miloasă spre pământ și ai milă de mine; oh, cum simt nevoia Mamei mele dragi, simt că-mi lipsește viața fără tine, totul mi se clatină fără să o am pe Mama mea, de aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine nu se vor converti în Voința lui Dumnezeu, astfel ca să formeze în mine viața sa și împărăția sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi, spre a-i mulțumi în numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te asist în momentul morții tale.

Jaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în Inima ta și lasă-mi Soarele Voinței Divine în sufletul meu. 

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale, înaintea tronului tău. Sunt fiica ta mică și vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și, ca o fiică a ta, vreau să împletesc toate propunerile, jaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și, formând coroană, vreau să o pun în sânul tău ca atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-o transformi în mai mulți sori, cel puțin de câte ori am căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori strălucitori. Știu că Tu ai atât de mulți sori, dar nu sunt sorii fiicei tale; în schimb eu vreau să ți le dau pe ai mei, să-ți spun că te iubesc și să te oblig să mă iubești. Mamă Sfântă, Tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți mulțumesc din inimă... Dar vreau să-ți spun atât de multe lucruri, vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea, ca într-un loc de refugiu al meu, vreau să-ți consacru voința mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului și un spațiu unde Voința Divină să-și extindă împărăția sa. Această voință a mea consacrată ție ne va face inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru mine, pentru că, consacrându-ți voința mea, mi-o vei da pe a ta în schimb, astfel că ori Mama va veni să stea cu fiica sa pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama sa în Cer. Oh, cât de fericită voi fi!

Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele Mamei mele Cerești. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire îți cer sfânta ta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea ta să fie roua cerească care să coboare peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i consola, să coboare asupra întregii lumi și s-o transforme în bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care îi arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare pentru toate sufletele.