Volumul 12 - neterminat

 Volumul 12 - neterminat

16 octombrie 1918)

Mă simțeam foarte afectată de privarea adorabilului meu Isus și mintea mea era tulburată de gândul că tot ce era în mine fusese opera imaginației sau a minții. Circulau zvonuri de pace și de triumf pentru Italia și mi-am amintit că dulcele meu Isus îmi spusese că Italia va fi umilită. Ce durere, ce agonie mortală să cred că viața mea a fost o continuă înșelăciune! Am simțit că Isus voia să-mi vorbească și eu nu am vrut să-l aud și l-am respins.... M-am luptat cu Isus timp de trei zile și de multe ori eram atât de epuizata încât nu mai aveam putere să-l resping, și atunci Isus spunea și spunea..., iar eu, luându-mi putere din cele spuse de el, i-am spus: "Nu vreau să știu nimic". În cele din urmă, Isus și-a pus brațul în jurul gâtului meu și mi-a spus:

"Liniștește-te, liniștește-te, Eu sunt, asculta-Mă. Nu-ți amintești ce ți-am spus acum câteva luni, când te-ai plâns de biata Italie: fiica mea, pierde cine câștigă și cine câștiga pierde? Italia și Franța sunt deja umilite și nu vor mai fi umilite până când nu vor fi curățate și nu vor redeveni ale Mele libere, independente și pașnice. În triumful doar aparent de care se bucură, suferă deja cea mai mare umilință, pentru că nu ele, ci un străin, nici măcar european, a venit să alunge dușmanul; astfel că, dacă se poate spune că este un triumf, ceea ce nu este, aparține străinului. Dar asta nu înseamnă nimic; acum mai mult ca oricând pierd mai mult, atât din punct de vedere moral, cât și material, pentru că asta îi va determina să comită crime mai mari, să facă revoluții interne teribile, să depășească tragedia războiului însuși. În plus, ceea ce ti-am spus nu se referea doar la timpul prezent, ci și la viitor, iar ceea ce nu se va întâmpla acum se va întâmpla mai târziu; iar dacă cineva întâmpină dificultăți sau îndoieli, înseamnă că nu a înțeles vorbirea Mea. Vorbirea mea este veșnică, așa cum și Eu sunt veșnic.”

Acum vreau să iți spun ceva reconfortant: Italia și Franța câștigă acum, iar Germania pierde. Toate națiunile au pete negre și toate merită umilință și strivire. Se va produce o tulburare generală, o tulburare pretutindeni; cu fier, cu foc și cu apă, cu morți subite și cu boli contagioase, voi reînnoi lumea, voi face lucruri noi. Națiunile vor face un fel de turn Babel; nici măcar nu se vor înțelege între ele. Oamenii se vor răzvrăti unii împotriva altora; nu vor mai dori regi. Toți vor fi umiliți și pacea va veni numai de la Mine, iar dacă vei auzi pace, nu va fi adevărată, ci aparentă. După ce voi curăța totul, voi pune degetul zâmbind și voi da adevărata pace, și atunci toți cei umiliți se vor întoarce la Mine. Germania va fi catolică; am planuri mari pentru ea. Anglia, Rusia și oriunde a fost vărsat sânge se vor ridica în credință și vor fi încorporate în Biserica Mea; va fi un mare triumf și o unire a popoarelor. Așa că roagă-te și ai răbdare, pentru că nu va fi atât de curând, căci va necesita timp.”

ÎNVIEREA în Voința Divină

Deci, miracolul Răscumpărării a fost Învierea, care mai strălucitoare decât soarele a încoronat Umanitatea Mea, făcând să strălucească chiar și cele mai mici acte ale Mele cu o astfel de strălucire și minunăție, uimind Cerul și pământul, care va fi începutul, temelia și împlinirea tuturor bunurilor, coroana și gloria tuturor celor fericiți.

Învierea Mea este adevăratul soare care glorifica în mod demn Umanitatea Mea, este soarele religiei catolice, este adevărata glorie a fiecărui creștin.

Fără Răscumpărare ar fi fost ca Cerul fără soare, fără căldură și fără viață.

Așadar, Răscumpărarea Mea, este simbolul sufletelor care vor forma sfințenia în Vrerea Mea. Sfinții acestor secole trecute sunt simbolul Umanității Mele, care, deși resemnați nu au avut acte continue în Vrerea Mea, așadar, nu au primit amprenta soarelui Răscumpărării Mele, ci amprenta lucrărilor Umanității Mele înainte de Răscumpărare.

Prin urmare, vor fi mulți: ei Îmi vor forma un frumos ornament pentru cerul Umanității Mele. Dar Sfinții care vor trăi în Vrerea Mea, care vor simboliza Umanitatea Mea înviată vor fi puțini.

De fapt Umanitatea Mea, înainte de a muri, a fost văzută de multi, de mulțimi de oameni, dar Umanitatea Mea înviată au văzut-o puțini, doar cei credincioși, cei mai pregătiți și aș putea spune, că doar cei care aveau germenul Vrerii Mele, deoarece dacă nu l-ar fi avut, nu ar fi putut să vadă Umanitatea Mea glorioasă și înviată, prin urmare să fie spectatorii Înălțării Mele la Cer.

Deci, dacă Răscumpărarea Mea simbolizează sfinții trăirii în Vrerea Mea, - și aceasta cu dreptate, pentru ca orice act, cuvânt, pas, etc... făcut în Vrerea Mea este o înviere divina pe care sufletul o primește, este o amprentă a gloriei pe care o primește, este o ieșire din sine pentru a intra în Divinitate, iar sufletul, ascunzându-se în strălucitorul soare al Vrerii Mele, iubește, lucrează, gândește -, ce minunăție este dacă sufletul rămâne cu totul înviat și unit în același soare a Gloriei MELE și Îmi simbolizează Umanitatea Mea înviată!

Dar sunt puțini cei care se dispun la aceasta, pentru ca în aceeași sfințenie sufletele vor câte ceva din propriul bine; în schimb, trăirea în Vrerea Mea nimic, nimic nu are din sine, ci totul din Dumnezeu. Iar sufletele pentru a se dispune la acestea, trebuie să se detașeze de propriile bunuri, este nevoie de prea mult; de aceea nu vor fi mulți.

Tu nu ești din numărul celor mulți, ci dintre cel al celor puțini; de aceea fii mereu atentă când ești chemată și la zborul continuu (în Vrerea Mea)".

Luisa Piccarreta: " Fiica cea mica a Voinței Divine ".