Meditatii pentru luna Mai - Ziua 37

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine pe pământ. 

Regina familiei, Regina miracolelor, legătura de căsătorie dintre FIAT și ființa umană. Nunta din Cana.

 

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, iată-mă împreună cu tine și cu dulcele Isus asistând la o nouă căsătorie, pentru a vedea miracolele și a înțelege marele mister și unde ajunge pentru mine și pentru toți iubirea ta maternă. Oh, Mama mea, ia mâna mea în mâna ta, pune-mă pe genunchii tăi, copleșește-mă cu iubirea ta, purifică inteligența mea și spune-mi de ce vrei să asist la această căsătorie.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, Inima mea este copleșită de iubire și am simțit nevoia să-ți spun cauza, de ce împreună cu Fiul meu am vrut să asist la această nuntă din Cana. Tu crezi că a fost ceremonie oarecare? Nu, fiică, sunt profunde mistere. Dă-mi atenție și-ți voi spune lucruri noi: cum iubirea mea de Mamă s-a manifestat într-un mod incredibil și cum Iubirea Fiului meu a dat adevărate semne de paternitate și regalitate pentru ființele umane.

Acum ascultă-mă; Fiul meu era întors din deșert și se pregătea pentru viața publică, dar mai întâi vrea să asiste la această căsătorie și de aceea a permis să fie invitat. Am plecat, nu pentru a sărbători, ci pentru a înfăptui lucruri mari în favoarea generațiilor omenești. Fiul meu lua locul Tatălui și al Regelui în mijlocul familiilor; Eu luam locul de Mamă și de Regină. Cu prezența noastră reînnoiam sfințenia, frumusețea, ordinea căsătoriei formată de Dumnezeu în Eden, adică a lui Adam și Eva, căsătoriți de Suprema Entitate pentru a popula pământul și pentru a se înmulți și crește viitoarele generații.

Căsătoria este substanța unde apare viața generațiilor; se poate chema trunchiul din care vine populat pământul. Preoții, persoanele consacrate sunt ramurile; dacă nu ar fi fost trunchiul, nici ramurile nu ar fi avut viață. Deci, cu păcatul, Adam și Eva ieșind din Voința Divină, au pierdut sfințenia, frumusețea, ordinea familiei; iar Eu Mama ta, noua Eva inocentă, împreună cu Fiul meu, am mers pentru a reordona ceea ce Dumnezeu a făcut în Eden; Mă constituia Regina familiilor și obțineam harul ca FIATUL Divin să domnească în ele, pentru a avea familii care să-mi aparțină, iar Eu să am locul de regină în mijlocul lor.

Dar nu este tot, fiica mea. Iubirea noastră se revărsa și voiam să le facem cunoscut cât îi iubeam și să le dăm lor una dintre cele mai sublime lecții. Și iată cum; când era mai frumos, la prânz, nu a mai fost vin, iar Inima mea de Mamă s-a simțit aprinsă de iubire, voia să dea ajutor... Și, știind că Fiul meu putea totul, cu accente rugătoare, dar sigură că m-ar fi ascultat, Îi spun: „Fiul meu, mirii nu mai au vin”. Și El mi-a răspuns: „Nu a ajuns ora mea, pentru a face miracole”. Iar Eu, știind sigur că nu mi-ar fi refuzat ceea ce îi cerea Mama sa, le spun celor care serveau la masă: „Faceți ceea ce vă spune Fiul meu și veți avea ceea ce vreți, ba chiar veți avea mai mult, din abundență”.

Fiica mea, în aceste puține cuvinte Eu am dat o lecție, cea mai utilă, necesară și sublimă pentru oameni. Eu am vorbit cu Inimă de Mamă și am spus: „Fiii mei, vreți să fiți sfinți? Faceți Voința Fiului meu; nu vă îndepărtați de la ceea ce El vă spune și veți fi asemenea Lui, veți avea Sfințenia sa în puterea voastră. Vreți ca toate relele să înceteze? Faceți ceea ce vă spune Fiul meu. Vreți orice fel de har chiar și dificil de obținut? Faceți ceea ce vă spune și vrea. Vreți chiar și lucrurile necesare vieții naturale?

Faceți ceea ce vă spune Fiul meu, pentru că, în cuvintele sale, în ceea ce vă spune și vrea, ține închisă o așa putere căci, cum vorbește, cuvântul său conține ceea ce cereți și face să apară în sufletele voastre harurile pe care le vreți”... Câți se văd plini de pasiuni, slăbiți, triști, fără nicio șansă, mizerabili; și totuși se roagă și se roagă, dar, pentru că nu fac ceea ce spune Fiul meu, nu obțin nimic, Cerul se pare că este închis pentru ei. Aceasta este o durere pentru Mama ta, pentru că văd că, în timp ce ei se roagă, se îndepărtează de Izvorul unde se găsesc toate bunurile, care este Voința Fiului meu.

Deci, servitorii au făcut tocmai ceea ce le-a spus Fiul meu, adică: „Umpleți vasele cu apă și duceți-le la masă”. Dragul meu Isus a binecuvântat acea apă și s-a transformat în vin delicios. Ah, de mii de ori va fi fericit cine face ceea ce El spune și vrea! Cu aceasta Fiul meu mi-a dat onoarea cea mai mare, m-a constituit Regina miracolelor; de aceea vrea uniunea și rugăciunea mea pentru a face primul miracol. El mă iubea foarte mult, așa că vrea să-mi dea primul loc de Regină chiar și în miracole și le spunea cu faptele, nu doar vorbea: „Dacă vreți haruri, miracole, veniți la Mama mea; Eu nu îi voi refuza niciodată nimic din ceea ce Ea vrea”.

În afară de asta, fiica mea, asistându-l la această căsătorie, Eu m-am uitat la secolele viitoare, am văzut Împărăția Voinței Divine pe pământ, m-am uitat la familii și m-am rugat pentru ei ca să simbolizeze Iubirea Trinității Sacrosancte, pentru a face ca Împărăția sa, să fie în plină vigoare, iar cu drepturile mele de Mamă și Regină am luat în pieptul meu regimul Său și, posedând Izvorul, am pus la dispoziția ființelor umane toate harurile, ajutoarele, sfințenia care trebuie pentru a trăi într-o împărăție așa sfântă. Și de aceea merg, repetând: „Face-ți ceea ce vă spune Fiul meu”.

Fiica mea, ascultă-mă: nu căuta altceva, dacă vrei totul în puterea ta, dă-mi mulțumirea că pot face din tine fiica mea adevărată și a Voinței Divine. Și atunci Eu îmi voi lua obligația de a forma Căsătoria între tine și FIAT și, făcându-ți ca o adevărată Mamă, voi lega Căsătoria, dându-ți ca zestre aceeași Viață a Fiului meu și ca dar, Maternitatea mea și toate virtuțile mele.

Sufletul: Mamă Cerească, cât trebuie să-ți mulțumesc pentru marea iubire pe care mi-o porți și cum în tot ceea ce faci ai mereu un gând pentru mine și mă pregătești, îmi dai haruri așa mari, că, împreună cu mine, Cerurile și pământul rămân emoționați și răpiți, iar toți îți spunem: „Mulțumim, mulțumim!” Ah, Mamă sfântă, sculptează în inima mea cuvintele tale sfinte: „Fă ceea ce îți spune Fiul meu”, astfel ca să genereze în mine viața Voinței Divine, pe care atât de mult o suspin și doresc; iar Tu sigilează-mi voința mea, astfel ca să fie mereu supusă Divinității.

Propunere: În toate acțiunile noastre urechile noastre să tindă pentru a o asculta pe Mama noastră Cerească, care ne spune: „Face-ți ceea ce vă spune Fiul meu”, astfel încât să facem totul pentru a împlini Voința Divină.

Jaculatorie: Mamă Sfântă, vino în sufletul meu și fă-mi miracolul să fiu stăpânită de Voința Divină.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 36

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Vizita la Templu. 

Maria model de rugăciune. Pierderea lui Isus. Bucurii și dureri.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, iubirea ta maternă mă cheamă cu vocea mereu mai puternică lângă tine; deja te văd toată ocupată cu treburi, pregătită de a pleca din Nazaret. Mama mea, nu mă lăsa; ia-mă cu tine, iar eu voi asculta cu atenție celelalte lecții sublime ale tale.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, compania ta și grija pe care o arăți în ascultarea lecțiilor mele cerești, imitându-mă, sunt bucuriile cele mai pure pe care le poți da Inimii mele materne. Eu mă bucur, pentru că pot să împărtășesc cu tine imensele bogății ale Moștenirii mele. Dă o privire acum lui Isus, apoi mie, dă-mi atenție. Îți voi povesti un episod din viața mea, deși rezultatul a fost plăcut, totuși mi-a fost foarte dureros... Imaginează-ți că, dacă Vrerea Divină nu mi-ar fi dat continuu noi momente de tărie și har, aș fi murit de o pură durere.

Noi continuam să petrecem viața în căsuța liniștită din Nazaret, iar Fiul meu drag creștea în Har și Înțelepciune. Îl făceau atrăgător blândețea și suavitatea vocii sale, farmecul dulce al ochilor, toată amabilitatea Persoanei sale... Da, Fiul meu era într-adevăr frumos, minunat de frumos! Repede El a ajuns la vârsta de doisprezece ani, chiar când se mergea, din obișnuință, la Ierusalim, pentru solemnitatea Paștelui. Ne-am pornit, El, Sfântul Iosif și Eu. Deseori, deseori, în timp ce ne continuam drumul, credincioși și concentrați, Isus al meu rupea tăcerea și ne vorbea, când de Tatăl său Ceresc, când de Iubirea imensă pe care o avea în Inima sa pentru suflete. La Ierusalim, ne-am dus direct la templu și, ajunși, ne-am prosternat cu fața la pământ, adorându-l pe Dumnezeu cu venerație, rugându-ne îndelung. Rugăciunea noastră era atât de aprinsă și puternică că deschidea Cerurile, îl atrăgea și-l lega pe Tatăl Ceresc, grăbind împăcarea dintre EL și oameni.

Acum, fiica mea, vreau să-ți destăinui o suferință care mă chinuie: din păcate, sunt mulți care merg la biserică pentru a se ruga, însă rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu se oprește pe buzele lor, pentru că inima și mintea lor fug departe de El... Câți merg la biserică din pură obișnuință ori pentru a petrece timpul fără rost! Ei, în loc să deschidă Cerul, îl închid... Și cât de numeroase sunt necuviințele ce se comit în casa lui Dumnezeu! Câte pedepse nu s-ar fi evitat în lume și câte calamități nu s-ar fi transformat în haruri, dacă toate sufletele s-ar strădui să imite exemplul nostru! Numai rugăciunea care izvorăște dintr-un suflet în care domnește Voința Divină acționează într-un mod irezistibil în Inima lui Dumnezeu. Ea este foarte puternică, ca să-l învingă și să obțină de la El harurile maxime. De aceea să ai grijă să trăiești în Vrerea Divină și Mama ta, care te iubește, va ceda rugăciunii tale drepturile puternice ale mijlocirii sale.

După ce am împlinit datoria noastră în Templu și am celebrat Paștele, ne-am reorganizat pentru reîntoarcerea la Nazaret. În marea mulțimii ne-am pierdut; Eu am rămas cu femeile, iar Iosif s-a alăturat bărbaților. Mă uitam în jur ca să mă asigur că dragul meu Isus vine cu mine; dar, nevăzându-l, m-am gândit că El ar fi rămas cu tatăl său, Iosif. În schimb, ce stupoare și supărare am simțit când am ajuns în punctul în care trebuia să ne reunim, că nu L-am văzut alături de el!

Fără să știm ce s-a întâmplat, am simțit o așa sperietură și o așa durere, că am rămas muți amândoi. Zdrobiți de durere, ne-am întors grăbiți înapoi, întrebând îngrijorați pe cei pe care îi întâlneam: „Oh, spuneți-ne dacă l-ați văzut pe Isus, Fiul nostru, căci nu putem trăi fără El!” Și, plângând, îi descriam trăsăturile sale: „El este cu totul amabil; frumoșii săi ochi albaștri emană lumină și vorbesc inimii; privirea sa lovește, răpește, înlănțuiește; fruntea sa este maiestoasă; fața sa este frumoasă, de o frumusețe încântătoare; vocea sa foarte dulce coboară până în inimă și îndulcește toate amărăciunile; părul său cârlionțat este ca aurul foarte fin și Îl fac pur și grațios... În El totul este maiestate, demnitate și sfințenie: El este cel mai frumos dintre fiii oamenilor! ”

Dar, în ciuda tuturor căutărilor noastre, nimeni nu a știut să ne spună nimic. Durerea pe care Eu o simțeam era atât de profundă, încât mă făcea să plâng amar și deschidea, în fiecare clipă, în sufletul meu, profunde tăieturi, care îmi procurau adevărate dureri, de moarte.

Dragă fiică, dacă Isus era Fiul meu, El era de asemenea și Dumnezeul meu; de aceea durerea mea era toată în ordinea divină, trebuie spus, așa puternică și imensă, încât întrece toate celelalte teribile și posibile dureri reunite împreună... Dacă FIATUL, pe care Eu îl dețineam, nu m-ar fi susținut continuu cu puterea sa divină, Eu aș fi murit de spaimă. Văzând că nimeni nu ne poate da noutăți, neliniștită, îi interogam pe Îngerii care mă înconjurau: „Dar spuneți-mi, unde este iubitul meu Isus? Unde să-mi îndrept pașii mei pentru a-l putea găsi? Ah, spuneți-i că nu mai pot; aduceți-l pe aripile voastre în brațele mele! Oh, Îngerii mei, aveți milă de lacrimile mele, ajutați-mă, aduceți-l pe Isus!” Între timp, fiecare căutare fiind inutilă, ne-am întors la Ierusalim. După trei zile de atât de amare suspine, de lacrimi, de neliniști și de teamă intrăm în Templu. Eu eram doar ochi și cercetam peste tot; când iată, în sfârșit, copleșiți de bucurie, l-am văzut pe Fiul meu: era printre intelectualii Legii! El vorbea cu o așa mare înțelepciune și maiestate, încât îi făcea pe toți, care îl ascultau, să rămână uimiți și surprinși. Doar văzându-l, am simțit că îmi revin la viață și imediat am înțeles sensul ascuns al pierderii sale.

Iar acum un cuvânt pentru tine, preaiubită fiică. În acest mister Fiul meu a vrut să-mi dea mie și ție o învățătură sublimă. Ai putea presupune că El ignora tot ceea ce Eu sufeream? Departe de El, pentru că lacrimile mele, căutările mele, intensa și cruda mea durere se reflectau în Inima sa. Și totuși, în timpul acelor ore așa dureroase, El sacrifica Voinței sale Divine pe propria sa Mamă, Cea pe care atât de mult o iubește, pentru a-mi demonstra că și Eu va trebui să sacrific într-o zi însăși viața sa Vrerii Supreme. În această nemaiauzită suferință nu te-am uitat, iubita mea. Gândind că ea ți-ar fi de folos ca exemplu, am ținut-o la dispoziția ta, astfel încât chiar și tu ai putea avea la momentul oportun puterea de a sacrifica fiecare lucru Voinței Divine.

De îndată ce Isus a terminat de vorbit, ne-am apropiat cu venerație de El și I-am adresat un dulce reproș: „Fiule, pentru ce ne-ai făcut asta?” Iar El, cu o maiestate divină, ne-a răspuns: „Pentru ce m-ați căutat? Nu știați că Eu am venit în lume pentru a-l glorifica pe Tatăl meu?” Înțelegând înalta semnificație a unui asemenea răspuns și adorând în el Vrerea Divină, ne-am întors la Nazaret.

Fiica Inimii mele materne, ascultă. Când l-am pierdut pe Isus al meu, durerea pe care am simțit-o era mai intensă ca niciodată și, totuși, la aceasta s-a adăugat încă o a doua, chiar aceea a pierderii tale. De fapt, prevăzând că tu te-ai fi îndepărtat de Voința Divină, Eu m-am simțit lipsită în același timp de Fiul și de fiica mea și de aceea maternitatea mea a suportat o dublă lovitură. Fiica mea, când vei fi în pericol de a împlini voința ta și nu pe cea a lui Dumnezeu, reflectează că, abandonând FIATUL Divin, îl vei pierde pe Isus și pe mine și vei cădea în împărăția mizeriilor și a viciilor. Deci păstrează cuvântul pe care mi l-ai dat de a rămâne în mod indisolubil unită cu mine, iar Eu îți voi da harul și nu te voi mai lăsa niciodată să fi dominată de vrerea ta, ci, în exclusivitate, de Vrerea Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, eu tremur gândind la abisurile în care voința mea este capabilă să mă adâncească. Din cauza ei, eu te pot pierde pe tine, pot să-l pierd pe Isus și toate bunurile cerești... Mamă, dacă Tu nu mă ajuți, dacă nu mă legi cu puterea luminii Vrerii Divine, simt că nu-mi este posibil să pot trăi cu statornicie din Voința Divină. De aceea repun toată speranța mea în tine, în tine mă încred, de la tine totul sper. Așa să fie.

Propunere: Vei recita trei Bucură-te Marie, pentru a mă compătimi pentru durerea intensă pe care am simțit-o în timpul celor trei zile în care am rămas fără Isus.

Jaculatorie: Mamă sfântă, fă ca eu să pierd pentru totdeauna voința mea, pentru a trăi doar în Vrerea Divină.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 35

 

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Lasă Betleemul. FIATUL Divin o cheamă la eroismul sacrificiului de a-l oferi pe Copilașul Isus, pentru salvarea neamului omenesc. Purificarea.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Sfântă, iată-mă alături de tine pentru a te însoți la Templu, unde mergi să împlinești unul dintre cele mai mari sacrificii, adică să dai viața Cerescului Copilaș în grija fiecărei ființe umane, astfel ca să-o folosească spre a se salva și a se sfinți, dar vai, durere, mulți o vor folosi pentru a-l ofensa și pentru a se pierde. Oh, Mama mea, depune-l pe micuțul Isus în inima mea, iar eu îți promit și jur să-l iubesc mereu și să-l țin ca viață a sărmanei mele inimi.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, cât sunt de mulțumită să te am aproape! Inima mea maternă simte nevoia de a-și manifesta iubirea mea și de a-ți încredința secretele mele. Fii atentă la lecțiile mele și ascultă-mă. Tu trebuie să știi că sunt deja patruzeci de zile de când ne aflăm în această peșteră din Betleem, prima locuință a Fiului meu aici jos, dar câte minunății în această peșteră! Cerescul Copilaș, într-o explozie de iubire, a coborât din Cer pe pământ, a fost zămislit, s-a născut și a simțit nevoia să manifeste această iubire. Astfel încât fiecare respirație, bătaie a inimii și mișcare era o manifestare de iubire pe care o făcea; fiecare lacrimă, suspin și geamăt era o manifestare de iubire.

Chiar dacă se simțea amorțit din cauza frigului, buzișoarele, învinețite și tremurânde, erau toate manifestări de iubire pe care le făcea, căutând-o pe Mama sa unde să depună această iubire, pe care nu o putea conține, iar eu eram copleșită de iubirea sa. Astfel că m-am simțit rănită în permanență și-l simțeam pe dragul meu micuț, palpitând, respirând, mișcându-se în Inima mea maternă care Îl simțea plângând, gemând și scâncind, rămânând inundat de flăcările iubirii sale. Deja Circumciziunea sa mi-a deschis profunde despicături, unde mi-a vărsat atât de multă iubire că m-am simțit Regina și Mama iubirii. Eu m-am simțit răpită văzând că în fiecare durere, lacrimă și mișcare pe care le făcea dulcele meu Isus, o căuta și o chema pe Mama sa, ca un drag refugiu al actelor și al vieții sale.

     Cine îți poate spune, fiica mea, ceea ce s-a petrecut între mine și Cerescul Copilaș în aceste patruzeci de zile? Repetarea actelor sale împreună cu mine, lacrimile sale, durerile sale, iubirea sa? Eram ca și contopiți împreună și ceea ce făcea El făceam și Eu. Dar, trecând cele patruzeci de zile, drăguțul Copilaș, mai mult ca oricând înecat în iubirea sa, vrea să se supună Legii și să se prezinte la Templu, spre a se oferi pentru salvarea fiecăruia. Era Voința Divină care ne chema la marele sacrificiu, iar noi imediat am ascultat. Fiica mea, acest FIAT Divin, când găsește hotărârea în ceea ce El vrea, pune la dispoziția ființei umane puterea sa divină, sfințenia sa, puterea sa creatoare de a înmulți acel act, cel al sacrificiului; pentru toți și pentru fiecare pune în acel sacrificiu o monedă de o valoare infinită, prin care se poate plăti și satisface pentru toți.

Deci era pentru prima oară când Mama ta și Sfântul Iosif am ieșit împreună cu Copilașul Isus. Toată Creația l-a recunoscut pe Creatorul său și [ființele umane] s-au simțit onorate, să-l aibă în mijlocul lor și, sărbătorind, ne-au însoțit în drumul nostru. Ajunși la Templu, ne-am prosternat și am adorat Maiestatea Supremă și apoi L-am depus în brațele Preotului, care era Simion și care a făcut oferta Veșnicului Tată, oferindu-l spre salvarea tuturor. Iar în timp ce Îl oferea, inspirat de Dumnezeu, îl recunoaște pe Cuvântul Divin și, tresăltând de o imensă bucurie, l-a adorat și i-a mulțumit drăguțului Copilaș; și, după ofertă, s-a manifestat ca Profet, prezicându-mi toate durerile mele. 

Ah, cum FIATUL Suprem a făcut să simt atât de dureros în Inima mea maternă, într-un un sunet vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor pe care le va suferi Fiul meu Divin. Fiecare cuvânt era ca o spadă ascuțită care mă străpungea. Dar ceea ce mi-a străpuns Inima a fost când am auzit că acest Ceresc Copilaș v-a fi nu doar salvarea, ci și distrugerea multora și ținta contradicțiilor. Ce durere! Ce suferință! Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit de o durere pură în acea clipă. În schimb mi-a dat viață pentru a începe să formeze în mine împărăția durerilor, în împărăția Voinței Divine. Astfel că, cu dreptul de Mamă pe care îl aveam asupra tuturor, am dobândit și dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Oh, da, cu durerile mele am dobândit moneda pentru a plăti datoriile fiilor mei chiar și a fiilor nerecunoscători.

Acum, fiica mea, tu trebuie să știi că, prin lumina Voinței Divine care domnea în mine, deja cunoșteam toate durerile pe care trebuia să le sufăr, chiar și mai mult din ceea ce mi-a spus sfântul Profet; dimpotrivă, pot spune că mi-a profețit durerile care îmi veneau din exterior, dar, de durerile interioare care m-ar fi străpuns mai mult, de durerile interioare dintre mine și Fiul meu, nu mi-a spus niciun cuvânt. Însă cu toate acestea, în acel act solemn de oferire a Fiului meu, auzindu-le, m-am simțit atât de străpunsă, încât mi-a sângerat Inima și s-au deschis noi căi de dureri și despicături profunde în sufletul meu.

Acum ascult-o pe Mama ta: în suferințele tale, în dureroasele întâlniri, care nici ție nu-ți vor lipsi, când cunoști că Vrerea Divină vrea vreun sacrificiu de la tine, fii pregătită, nu te abate, dimpotrivă, repetă imediat dragul și dulcele FIAT, adică „ceea ce vrei Tu îl vreau și eu”, și cu o iubire eroică fă ca Vrerea Divină să ia locul său regal în suferințele tale, astfel ca să ți le schimbe în monede de o infinită valoare, prin care vei putea  plăti datoriile tale, dar și ale fraților tăi spre a-i elibera din sclavia voinței umane, făcându-i să intre ca fii liberi în împărăția FIATULUI Divin.  Deci tu trebuie să știi că Vrerii Divine îi place atât de mult sacrificiul pe care El (Fiatul Divin) îl vrea din partea ființei umane, încât îi cedează drepturile sale divine și o constituie (pe Vrerea Divină) regina sacrificiului și a binelui care va apare în mijlocul oamenilor.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă pun toate suferințele mele, căci tu știi cât mă îndurerează. Oh, fii Mamă pentru mine și varsă în inima mea balsamul durerilor tale, astfel ca să am aceeași soartă ca a ta și să mă folosesc de suferințele mele pentru a-l apăra pe Isus, ținându-l ocrotit și protejat de toate ofensele și, ca mijloc sigur pentru a dobândi împărăția Voinței Divine, să-l fac să vină să domnească pe pământ.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în brațele mele, astfel ca să te ofer împreună cu Fiul meu Tatălui Ceresc, pentru a obține împărăția Voinței Divine.

Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă durerea ta în sufletul meu și transformă toate suferințele mele în Voința lui Dumnezeu.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 34

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. O nouă stea cu dulcea sa scânteie îi cheamă pe Magi să-l adore pe Isus. Epifania.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou, Mamă Sfântă, pe genunchii tăi materni. Dulcele Copil pe care îl strângi la sân și frumusețea ta răpitoare mă înlănțuiesc, astfel că nu mă pot îndepărta de tine. Dar astăzi înfățișarea ta este încă și mai frumoasă; mi se pare că durerea de la Circumciziune te-a făcut mai frumoasă. Privirea ta dulce privește în depărtare, să vadă dacă ajung persoane dragi ție, pentru că simți nerăbdarea de a-l face cunoscut pe Isus. Eu nu mă voi îndepărta de pe genunchii tăi, căci vreau să ascult și eu frumoasele tale lecții, astfel ca să-l pot cunoaște și să-l iubesc mai mult.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, tu ai dreptate să mă vezi mai frumoasă. Tu trebuie să știi că, atunci când l-am văzut circumcis pe Fiul meu și sângele curgând din rană, eu am iubit acel sânge, acea rană și am rămas dublu Mamă: Mama Fiului meu și Mama sângelui său și a durerii sale cumplite, astfel că am dobândit înaintea Divinității dublul drept de Maternitate, dublul drept de har pentru mine și pentru întregul neam omenesc. Iată de ce mă vezi mai frumoasă, Fiica mea, cât de frumos este să faci binele, suferind în pace din iubire pentru Cel care ne-a creat. Aceasta leagă Divinitatea de ființa umană care îi dă atât de multe, până o îneacă în haruri și iubire. Această iubire și aceste haruri nu știu să stea inactive, ci vor să alerge, să se dea tuturor, pentru a-l face cunoscut pe Cel care atât de mult le-a oferit. Iată pentru ce am simțit nevoia să-l fac cunoscut pe Fiul meu.

Acum, binecuvântata mea fiică, Divinitatea, care nu știe să refuze nimic pentru cei care-l iubesc, face să nască o nouă stea mai frumoasă și luminoasă sub cerul albastru, care cu lumina sa merge în căutare de adoratori, pentru a spune în muta sa scânteie întregii lumi: „s-a născut Cel care a venit să vă salveze! Veniți să-l adorați și să-l cunoașteți ca Salvatorul vostru!”. Dar, nerecunoștință umană, dintre atât de mulți, numai trei Persoane au fost atente și, fără să dea importanță sacrificiilor, s-au pus pe cale spre a urma steaua. Și, precum o stea conducea persoanele pe acea cale, așa erau și rugăciunile mele, iubirea mea, suspinele mele, harurile mele, care voiau să-l facă cunoscut pe Cerescul Copilaș, așteptatul tuturor secolelor; atât de multe stele coborau în inimile lor, le luminau mințile, îi conduceau sufletul lor, astfel că, fără să-l cunoască încă, îl iubeau pe Cel care îl căutau și grăbeau pasul pentru a ajunge să-l vadă pe Cel care atât de mult îl iubeau.

Preaiubita mea fiică, Inima mea de Mamă se bucura de fidelitatea, corespondența și sacrificiul acestor Regi Magi, de venirea lor ca să-l cunoască și să-l adore pe Fiul meu. Dar nu pot să-ți ascund un secret al durerii mele: dintre atât de mulți, abia trei; și, de-a lungul secolelor, de câte ori nu mi se repetă această durere și nerecunoștință umană!

Eu și Fiul meu nu facem altceva decât să apară stele, una mai frumoasă decât cealaltă, pentru a-i chema, pe cei care vor să-l cunoască pe Creatorul lor, pe unii la sfințenie, pe alții să iasă din păcat, pe care la eroismul unui sacrificiu. Dar vrei tu să știi care sunt aceste stele? O întâlnire dureroasă este o stea, un adevăr care se cunoaște este o stea, o iubire neînțeleasă de alte ființe umane este o stea; o răsturnare, o durere, o deziluzie, un noroc neașteptat, sunt atât de multe stele care fac lumină în mințile oamenilor, care mângâindu-i vor să-i facă pe ei să-l găsească pe Cerescul Copilaș care, în neliniștea iubirii și în amorțeala frigului, vrea un refugiu în inimile lor, pentru a se face cunoscut și iubit. Dar vai, Eu, care Îl țin în brațele mele, aștept în zadar ca stelele să-mi aducă ființele umane, spre a-l depune în inimile lor; iar Maternitatea mea devine restrânsă, blocată, căci, în timp ce sunt Mama lui Isus, sunt împiedicată să fiu Mamă tuturor și, pentru că nu sunt în jurul meu, nu îl caută pe Isus; stelele se ascund, iar ei rămân în Ierusalimul lumesc, fără Isus. Câtă durere, fiica mea, câtă durere! Trebuie comunicare, fidelitate și sacrificiu pentru a urma stelele, iar, dacă apare Soarele Voinței Divine în suflet, câtă atenție îi trebuie dată! Altfel se rămâne în întunericul vrerii umane.

Dar, fiica mea, Sfinții Regi Magi, cum au intrat în Ierusalim au pierdut steaua, dar cu toate acestea nu au încetat să-l caute pe Isus. Însă, cum au ajuns în afara orașului, steaua le-a apărut din nou și i-a condus cu bucurie la peștera din Betleem. Eu i-am primit cu o iubire de Mamă, iar dragul Copilaș i-a privit cu multă iubire și Maiestate, făcând să apară prin mica sa Umanitate, Divinitatea sa; de aceea, închinându-se, au îngenunchiat la picioarele sale, adorând și contemplând acea cerească frumusețe, L-au recunoscut ca adevăratul Dumnezeu și stăteau răpiți, extaziați, bucurându-se de el, așa încât Cerescul copilaș a trebuit să-și retragă Divinitatea sa în Umanitatea sa, altfel ar fi rămas acolo, fără să se miște de lângă picioarele sale divine. Deci, cum și-au revenit din extaz, au oferit aurul sufletelor lor, tămâia credinței și adorației lor, toată smirna ființei lor și al oricărui sacrificiu ar fi vrut, adăugând oferta darurilor externe, simbolul actelor lor interioare: aur, tămâie și smirnă. Dar iubirea mea de Mamă încă nu era mulțumită: a vrut să-l dea în brațele lor pe dulcele Copil, și oh, cu câtă iubire L-au sărutat și L-au strâns la pieptul lor! Au simțit anticipat în ei Paradisul.

Prin ei Fiul meu lega toate națiunile dornice să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu și punea în comun pentru toți bunurile Răscumpărării, întoarcerea la credință a tuturor popoarelor; se constituia Regele stăpânilor și, cu armele iubirii sale, a durerilor și lacrimilor sale, domnind peste toate, chema din nou Împărăția Voinței sale pe pământ. Iar Eu, Mama ta, am vrut să fiu prima Ucenică: i-am instruit, le-am spus lor istoria Fiului meu, iubirea sa arzătoare, m-am recomandat lor pentru a-L face cunoscut tuturor și, luând primul loc de Mamă și de Regină a tuturor Apostolilor, i-am binecuvântat, i-am făcut să fie binecuvântați de dragul Copil; apoi fericiți și cu lacrimi au pornit din nou spre regiunile lor. Eu nu i-am lăsat singuri, ci cu afecțiune maternă i-am însoțit, răsplătindu-i, îi făceam să-l simtă pe Isus în inimile lor. Cât erau de mulțumiți! Tu trebuie să știi că Eu atunci mă simt ca o adevărată Mamă, când văd că Fiul meu are domnia și stăpânirea, formând locuința sa perenă în inimile care Îl caută și Îl iubesc.

Acum, un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă vrei să-ți fiu ca o adevărată Mamă, fă-mă să-l depun pe Isus în inima ta: Îl vei încânta cu iubirea ta, Îl vei alimenta cu hrana voinței tale, pentru că El nu vrea altă hrană, ai să mi-L îmbraci cu sfințenia faptelor tale. Eu voi veni în inima ta și-l voi crește din nou împreună cu tine pe dragul meu Fiu și voi face pentru tine și pentru El misiunea de Mamă. Așa voi simți bucuriile pure ale fecundității mele materne. Tu trebuie să știi că, ceea ce nu începe de la Isus, ceea ce stă în interiorul inimii, pot fi și cele mai frumoase fapte externe, nu îmi vor plăcea niciodată, pentru că sunt goale de viața Fiului meu drag Isus.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, cât trebuie să-ți mulțumesc pentru că vrei să-l depui pe Cerescul Copilaș în inima mea! Cât sunt de bucuroasă! Oh, te rog, ascunde-mă sub mantia ta, astfel încât să-L văd doar pe Copilașul care stă în inima mea, formând din toată ființa mea un singur act de iubire din Voința Divină, să se mărească atât de mult, încât să mă umplu toată de Isus și să rămână din mine doar un văl care să-l ascundă.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să-l săruți pe Cerescul Micuț și îi vei da aurul voinței tale, tămâia adorației tale, smirna durerilor tale și mă vei ruga să-L închid în inima ta.

Jaculatorie: Mamă Cerească, închide-mă în zidul Voinței Divine, pentru a-L alimenta pe dragul meu Isus.

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 33

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Sună prima oră a durerii. Eroismul supunerii Copilașului Divin la dura tăietură a Circumciziunii.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Divină, iubirea ta mă cheamă foarte puternic lângă tine, pentru că vrei să i-au parte la bucuriile și durerile tale, pentru a le închide în inima mea ca garanția iubirii tale și a Copilașului Isus, astfel ca să pot înțelege cât m-ați iubit și cât de obligată sunt să vă imit, având modelul vieții voastre, pentru a face (în a mea) o copie perfectă. Și Tu Mamă Sfântă, ajută-mă, astfel ca să vă pot imita.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, cât doresc compania ta și cât doresc să-ți spun povestea noastră de iubire și de durere! Compania ta face mai dulce, suave și dragi bucuriile, iar durerea rămâne atenuată și înlocuită de compania dulce a celor care ne iubesc. Acum, tu trebuie să știi că au trecut abia opt zile de la nașterea Copilașului Divin. Totul era sărbătoare și fericire și însăși Creația, participând la sărbătoare, îl sărbătorea pe Creatorul Copil. Dar datoria ne-a întrerupt bucuriile, pentru că în acele vremuri era o lege: toți copiii întâi născuți trebuiau să se supună la dura tăietură a Circumciderii.

Inima mea de Mamă sângera de durere, trebuind să-l supun pe dragul meu fiu, Viața mea, pe însăși Creatorul meu, la o durere atât de necruțătoare. Ah, cum aș fi vrut să fac schimbul, dar Vrerea Supremă s-a impus peste iubirea mea și, dându-mi eroismul, mi-a poruncit să-l circumcid pe Copilul Dumnezeu. Fiica mea, tu nu poți înțelege cât m-a costat, dar a învins FIATUL Divin și am ascultat. Împreună cu Sfântul Iosif, fiind amândoi de acord, s-a circumcis dragul meu Fiu. La dureroasa tăietură Eu am simțit că mi se sfâșie Inima și am plâns; și Sfântul Iosif plângea, iar dragul meu Copil gemea, era atât de mare durerea că tremura și, privindu-mă, căuta la mine ajutor. Ce oră de durere și de neliniște pentru toți trei! A fost atât de mare, căci mai mult decât marea, copleșea toate ființele pentru a aduce lor prima garanție și însăși viața Fiului meu, pentru a le salva.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi că această tăietură conținea mistere profunde. Primul, era sigiliul prin care mica Umanitate a Cerescului Copilaș imprima înfrățirea cu întreaga familie omenească, iar sângele pe care l-a vărsat era prima răsplată înaintea Dreptății Divine, pentru a răscumpăra întregile generații omenești. Dragul Copilaș, era inocent, nu era obligat să accepte această lege; dar voia să se supună: mai întâi să dea exemplu, iar apoi să dea curaj și încredere tuturor, spunând: „nu vă temeți, sunt un frățior de-al vostru, asemenea vouă. Să ne iubim și vă voi salva pe toți, vă voi duce pe toți la Tatăl meu Ceresc, ca pe dragii mei frați”.

Fiica mea, ce exemplu dă Copilul Ceresc! El, care este Autorul Legii, se supune Legii. Sunt abia opt zile de când s-a născut, își face o obligație și se supune la tăietura dură a Circumciderii, tăietură de neșters, cum de neșters este uniunea pe care vine să o facă cu umanitatea decăzută. Iar asta spune că sfințenia stă în propria obligație, în observarea legilor și în împlinirea Voinței Divine. Sfințenie fără obligație nu există; obligația este cea care pune ordine, armonie, sigiliul pentru sfințenie.

În afară de asta, fiica mea, tu trebuie să știi că, după mica sa viață de inocență, Adam, ieșind din Voința Divină, voința sa umană a rămas rănită mai mult decât de un cuțit mortal; iar prin această rană a intrat păcatul, pasiunile, a pierdut frumoasa zi a Voinței Divine și s-a degradat atât de mult încât stârnea milă. Iar dragul meu Fiu, după bucuriile pure ale nașterii sale, vrea să fie circumcis, astfel ca această rană să însănătoșească rana pe care Adam și-a făcut-o, făcând propria voință, și cu sângele său i-a pregătit baia să-l spele de toate greșelile sale, întărindu-l și înfrumusețându-l, pentru a-l face să devină demn de a primi din nou acea Voință Divină pe care a respins-o, care forma sfințenia și fericirea sa.

Fiica mea, nu a fost faptă sau durere pe care El a suferit-o, prin care să nu caute de a ordona din nou Voința Divină în ființele umane. De aceea să-ți dorești din inimă, în toate ocaziile, chiar dureroase și umilitoare, să faci în toate Voința Divină, pentru că acestea sunt materia primă, în care se ascunde (Voința Divină) pentru a lucra în ființa umană, pentru a face să existe viața sa plină de vibrație în ființa umană.

Acum, preaiubită fiică, în durerea atât de mare, se naște cea mai frumoasă bucurie, astfel să oprească lacrimile noastre: cum a fost circumcis I-am pus Numele Preasfânt Isus, adus de Înger. Pronunțând acest nume Preasfânt a fost atât de mare bucuria noastră, fericirea noastră, că a îndulcit durerea noastră. Mai mult de atât, în acest nume, cine ar vrea, ar găsi balsam pentru durerile sale, apărare în pericole, victorie în ispite, o mână de ajutor pentru a nu cădea în păcat, medicamentul pentru toate rele sale.

Acest nume Preasfânt al lui Isus face să tremure iadul, îl venerează Îngerii, sună dulce la urechea Tatălui Ceresc; înaintea acestui Nume toți se închină și îl adoră. Nume puternic, nume sfânt, nume mare, iar cine îl invocă cu credință va simți minunățiile, secretul miraculos al virtuților al acestui Nume Preasfânt. Acum, fiica mea, îți recomand: pronunță mereu acest Nume, Isus. Când vezi că voința ta umană slăbită, inconstantă, ezită să o facă pe cea Divină, numele Isus o va face să nască din nou în FIATUL Divin. Dacă ești asuprită, cheamă-l pe Isus, dacă lucrezi, cheamă-l pe Isus, dacă dormi, cheamă-l pe Isus, iar când te trezești primul cuvânt să fie Isus. Cheamă-l mereu; este un nume care conține mări de haruri, însă îl dă cui îl cheamă și îl iubește.

Sufletul către Regina sa: Mamă Cerească, cât trebuie să-ți mulțumesc pentru multele și frumoasele lecții pe care mi le-ai dat. Oh, te rog, să le scrii în inima mea, astfel ca să nu le uit niciodată; te rog să dai baia de sânge a Cerescului Copilaș sufletului meu, astfel ca să-mi însănătoșească rănile voinței mele umane, pentru a închide în Ea pe cea Divină; iar pentru a mă ocroti scrie-mi peste fiecare rană Numele Preasfânt al lui Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face cinci acte de iubire Numelui Preasfânt al lui Isus și mă vei compătimi pentru durerea pe care am suferit-o când Fiul meu Isus a fost Circumcis.

Jaculatorie: Mama mea, scrie în inima mea Isus, astfel ca să-mi dea harul să trăiesc din Voința Divină. 

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 32

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. În tumultul iubirii sale, Maria, simțindu-se Mama lui Isus, se îndreaptă în căutarea de inimi pentru a le sfinți. Vizita la Sf. Elisabeta; sfințirea lui Ioan.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Cerească, săraca ta fiică are o nevoie extremă de Tine! Fiind Tu Mama mea și Mama lui Isus, simt că am dreptul să stau alături de Tine, să mă așez alături de tine, să urmez pașii tăi și să-i modelez pe ai mei. Oh, Mamă Sfântă, dă-mi mâna și condu-mă, astfel ca eu să pot învăța să mă comport bine în diferitele acțiuni din viața mea.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, cât de dulce îmi este compania ta! Simt alinare-n flăcările mele de iubire care mă mistuie, când văd că vrei să mă urmezi spre a mă imita. Oh, da! Să te am aproape, voi putea cu mai multă ușurință să te învăț să trăiești din Voința Divină. În timp ce mă urmezi, ascultă-mă:

De îndată ce am devenit Mama lui Isus și Mama ta, mările mele de iubire s-au dublat și, neputându-le cuprinde pe toate, am simțit nevoia să le răspândesc și să fiu, chiar cu prețul celor mai mari sacrificii, prima purtătoare a lui Isus la ființele umane. Dar ce spun, sacrificii? Când se iubește cu adevărat, sacrificiile și durerile sunt consolări, sunt ușurări și manifestări de iubire care se dețin.

Oh, fiica mea, dacă tu nu încerci binele sacrificiului, dacă nu simți cum el îți aduce bucuriile cele mai intime, este semnul că Iubirea Divină nu umple tot sufletul tău, deci, Voința Divină nu domnește în tine ca o Regină. Doar ea poate da această putere sufletului, să o facă invincibilă și capabilă să suporte orice durere. Pune mâna pe inima ta și observă câte goluri de iubire sunt în ea. 

Reflectează: acea secretă stimă de tine însăți, acea tulburare pentru cea mai mică contrazicere, acele mici atașări pe care le simți pentru lucruri și persoane, acea oboseală în bine, acel deranj care îți provoacă ceea ce nu îți place, este echivalent cu la fel de multe goluri de iubire în inima ta, goluri care, egale cu neliniștea, te privează de puterea și de dorința de a te umple de Voința Divină. Oh, cum vei simți chiar și tu virtutea răcoritoare și cuceritoare în sacrificiile tale, dacă vei umple cu iubire golurile tale!

Fiica mea, acum dă-mi mâna și urmează-mă, pentru că Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele. Așadar am plecat din Nazaret, însoțită de Sfântul Iosif, înfruntând o lungă călătorie și trecând munții, pentru a merge să o vizitez în Iudeea pe Elisabeta, care la o vârstă înaintată, în mod miraculos, a devenit mamă. Eu m-am dus la ea nu doar pentru o simplă vizită, ci mai degrabă pentru că am ars de dorința de a-l purta pe Isus. Plinătatea Harului, a Iubirii, a Luminii pe care le-am simțit în mine m-au împins să-l duc, să înmulțesc, să însutesc viața Fiului meu în ființele umane. 

Da, fiica mea, iubirea de Mamă pe care o aveam pentru toți oamenii și pentru tine, în special, a fost atât de mare, încât Eu am simțit nevoia extremă să-l dau tuturor pe dragul meu Isus, astfel ca toți să-l poată deține și să-l iubească. Dreptul de Mamă, lărgit de FIAT, m-a îmbogățit cu o așa putere, de a-l înmulți pe Isus de atât de multe ori, pentru câte ființe voiau să-l primească. Acesta era cel mai mare miracol pe care Eu am putut să-l împlinesc: să-l pot da pe Isus în orice moment oricui L-ar fi dorit. Cât de fericită m-am simțit.

Cât aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de persoane și făcând vizite, să fii purtătoarea lui Isus, capabilă de a-l face cunoscut și doritoare de a-l face să fie iubit.

După multe zile de călătorie, în sfârșit, am ajuns în Iudeea și cu grijă m-am dus la casa Elisabetei. Ea mi-a venit în întâmpinare aplaudând. La salutul pe care i l-am dat s-au întâmplat fenomene minunate. Micul meu Isus s-a înflăcărat în sânul meu și, fixând cu razele propriei Divinități pe micul Ioan în sânul Mamei sale, l-a sfințit și i-a dat folosirea rațiunii și i-a făcut cunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ioan a tresărit foarte tare de iubire și bucurie, căci Elisabeta s-a simțit cutremurată; copleșită și ea de lumina Divinității Fiului meu, a cunoscut că Eu am devenit Mama lui Dumnezeu și, în marea sa iubire, tremurând cu recunoștință, a exclamat: „De unde pentru mine atât de mare onoare, ca Mama Domnului meu să vină la mine?”

 

Eu nu am negat preaînaltul mister, dimpotrivă l-am mărturisit cu umilință. Lăudându-l pe Dumnezeu cu cântecul Magnificat, cântec sublim, prin care Biserica în continuu mă onorează, am vestit că Domnul a făcut mari lucruri în mine, slujitoarea sa, iar pentru aceasta toate ființele umane mă vor numi fericită. Fiica mea, Eu am simțit că mă topesc și am dorit să exprim flăcările de iubire care mă mistuiau și să fac cunoscut secretul meu Elisabetei, care și ea dorea cu însuflețire venirea Mesiei pe pământ. Secretul este o nevoie a inimii, care în mod irezistibil se revelează persoanelor capabile să se înțeleagă unul pe celălalt.

Niciodată și nimeni nu ar putea să-ți spună cât bine a făcut vizita mea Elisabetei, lui Ioan și întregii case? Fiecare a rămas sfințit, plin de veselie, simțind bucurii neobișnuite, înțelegând lucruri nemaiauzite și Ioan, în particular, a primit toate harurile care îi erau necesare spre a se pregăti să fie Premergătorul Fiului meu. Preaiubită fiică, Voința Divină face lucruri mari și nemaiauzite peste tot unde Ea domnește; dacă Eu am înfăptuit multe miracole, a fost pentru că Ea ținea locul său regal în mine. Dacă și tu vei lăsa să domnească Vrerea Divină în sufletul tău, vei deveni și tu purtătoarea lui Isus pentru ființele umane, vei simți și tu nevoia irezistibilă să-l dai tuturor!

Sufletul: Mamă sfântă, cât îți mulțumesc pentru lecțiile tale frumoase! Simt că ele au o atât de mare putere asupra mea, încât mă fac să doresc cu ardoare să trăiesc continuu în Voința Divină. Dar pentru a obține acest har, vino, coboară împreună cu Isus în sufletul meu, reînnoiește-mi vizita pe care ai făcut-o Elisabetei și miracolele pe care le-ai înfăptuit pentru ea. Ah, da, Mama mea, adu-mi-l pe Isus și sfințește-mă; cu Isus voi ști să fac Preasfânta sa Voință.

Propunere: Pentru a mă onora, vei recita de trei ori Magnificat, drept mulțumire pentru vizita pe care Eu am făcut-o Sfintei Elisabeta.

Jaculatorie: Mamă sfântă, vizitează sufletul meu și pregătește în el o locuință demnă Voinței Divine.

 

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 31

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Trecerea de pe pământ la Cer. Intrare fericită.

Cerul și pământul o sărbătoresc pe noua sosită.

Sufletul către glorioasa sa Regină: Draga mea Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne, iar în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare; mi se pare că vrei să-i povestești și să-i destăinui ceva mai surprinzător fiicei tale. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile tale materne atinge mintea mea, eliberează inima mea, astfel ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în practică.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, astăzi Mama ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am terminat să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care FIATUL Divin să nu aibă actul său complet și aceasta m-a înfrumusețat, m-a îmbogățit, m-a sfințit atât de mult, că însăși Îngerii rămâneau răpiți.

Acum, tu trebuie să știi că, înainte de a pleca către Patria Cerească, Eu cu iubitul meu Ioan m-am întors din nou în Ierusalim. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în carne muritoare și întreaga Creație, ca și cum ar fi intuit, se prosterna în jurul meu; până și peștii din mare, până la cea mai mică pasăre pe unde Eu am trecut, toți voiau să fie binecuvântați de Regina lor, iar Eu pe toți îi binecuvântam și le-am dat ultimul rămas bun. Deci am ajuns la Ierusalim și, retrăgându-mă înăuntrul unui apartament unde m-a dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, că am început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire, unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în Cer, încât m-am simțit consumată, devenind bolnavă din iubire, am trăit puternice încântări și tulburări, toate din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici chiar o indispoziție ușoară; naturii mele, concepută fără păcat și trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul relelor naturale. Dacă durerile atât de mult îmi făceau curte, au fost toate în ordine supranaturală, iar aceste dureri au fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat teren pentru a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă, ci cuceritoarea multor fii. Așadar vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină: pierderea germenelor relelor naturale care produc, nu onoruri și triumfuri, dar slăbiciuni, mizerii și înfrângeri. De aceea, preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care este gata de a pleca la Cer. Nu aș pleca mulțumită dacă nu aș lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau să fac testamentul meu, lăsându-ți ca zestre însăși acea Voință Divină pe care o deține Mama ta și care atât de mult m-a onorat, încât m-a făcut să devin Mama Cuvântului, Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.

Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe să facă și ce înseamnă să te faci dominată de Ea. Ți-am vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi că a fost să-ți fac o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când vorbește vrea să dea. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în fiecare cuvânt pe care ți l-am spus am legat sufletul tău de FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea în care tu ai putea trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare care mă consumă, certificarea zestrei pe care ți-o fac. Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că vei închide voința ta în Inima mea. Așa nesimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca un triumf și o victorie a fiicei mele.

Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale muritoare de o iubire pură, primește ultima binecuvântare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine, care va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te copleșească cu iubire, să intre în profunzimea interiorului tău, dar cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul tău cuvânt: că te vei mulțumi să mori și că vei face orice sacrificiu decât să dai viață voinței tale. Spune-mi, fiica mea, spune-mi!

Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți spun plângând, că dacă Tu vezi că eu sunt gata de a face un singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino Tu însăți să iei sufletul meu în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți promit și jur să nu fac niciodată, niciodată, voința mea.

Regina iubirii: Binecuvântată fiică, cât sunt de mulțumită, că nu am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea mea la Cer, dacă n-aș fi asigurat-o pe fiica mea pe pământ să fie dotată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa, nu vei rămâne orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai mică nevoie a ta la cea mai mare, cheamă-mă, iar Eu voi veni imediat să-ți fiu Mamă.

Acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu deja eram bolnavă de iubire; FIATUL Divin, pentru a-i consola pe Apostoli și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii, cu excepția unuia, să-mi facă coroană în momentul în care se pregătea plecarea mea către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și plângeau îndurerați. Eu i-am mângâiat pe toți, am prezentat în mod special sfânta Biserică în dezvoltare și am împărțit tuturor binecuvântarea maternă, lăsând în inimile lor, în virtutea ei, iubirea părintească față de suflete. Dragul meu Fiu, nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără Mama sa și, dând ultima dorință de iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au sărbătorit și, admirându-mă, au rămas fermecați și în cor au spus: „Cine este Cea care vine din exil toată sprijinită de Stăpânul său, toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină? Măreția sa este atât de mare, că Cerurile s-au coborât să o primească! Nicio altă ființă umană nu a intrat în aceste regiuni cerești așa onorată și distinsă, așa puternică, care deține supremația asupra a toate”.

Acum, fiica mea, vrei să știi tu cine este Cea pe care tot Cerul o laudă și față de care toți rămân fermecați? Sunt Cea care nu a făcut niciodată voința sa, iar Vrerea Divină mi-a dat din abundență atât de mult, încât a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie, care ar putea da lumină, iubire, sfințenie tuturor și să închidă înăuntrul cerului meu toate și pe toți. Era activitatea Voinței Divine lucrătoare în mine, care a înfăptuit un miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer, care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer și care a format împărăția sa în sufletul său. Dar toată curtea cerească, privindu-mă, rămânea surprinsă, pentru că, uimită, descoperea (în mine) cerul și reîntorcând din nou privirile lor vedeau în mine soarele și, neputând să dezlipească privirea lor, privindu-mă mai în profunzime, vedeau în mine marea, apoi au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu cele mai frumoase înflorituri și fermecați exclamau: „Cât este de frumoasă! Totul a concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește din toate operele Creatorului său; este singura lucrare finalizată a întregii Creații!”.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, că a fost prima sărbătoare care s-a făcut în Cer (pentru) Voința Divină, pentru că atât de multe miracole a lucrat în creatura sa. Astfel că intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte cerească, ceea ce poate să înfăptuiască atât de frumos și mare în ființa umană FIATUL Divin. De atunci nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea Mama ta iubește atât de mult ca Voința Divină să domnească în mod absolut în suflete, pentru a-i da spațiu și pentru a o face să repete marile sale miracole și sărbătorile sale minunate.

Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din Cer unde în mod glorios domnești, întoarce-ți privirea miloasă spre pământ și ai milă de mine; oh, cum simt nevoia Mamei mele dragi, simt că-mi lipsește viața fără tine, totul mi se clatină fără să o am pe Mama mea, de aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine nu se vor converti în Voința lui Dumnezeu, astfel ca să formeze în mine viața sa și împărăția sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi, spre a-i mulțumi în numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te asist în momentul morții tale.

Jaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în Inima ta și lasă-mi Soarele Voinței Divine în sufletul meu. 

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale, înaintea tronului tău. Sunt fiica ta mică și vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și, ca o fiică a ta, vreau să împletesc toate propunerile, jaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și, formând coroană, vreau să o pun în sânul tău ca atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-o transformi în mai mulți sori, cel puțin de câte ori am căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori strălucitori. Știu că Tu ai atât de mulți sori, dar nu sunt sorii fiicei tale; în schimb eu vreau să ți le dau pe ai mei, să-ți spun că te iubesc și să te oblig să mă iubești. Mamă Sfântă, Tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți mulțumesc din inimă... Dar vreau să-ți spun atât de multe lucruri, vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea, ca într-un loc de refugiu al meu, vreau să-ți consacru voința mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului și un spațiu unde Voința Divină să-și extindă împărăția sa. Această voință a mea consacrată ție ne va face inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru mine, pentru că, consacrându-ți voința mea, mi-o vei da pe a ta în schimb, astfel că ori Mama va veni să stea cu fiica sa pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama sa în Cer. Oh, cât de fericită voi fi!

Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele Mamei mele Cerești. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire îți cer sfânta ta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea ta să fie roua cerească care să coboare peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i consola, să coboare asupra întregii lumi și s-o transforme în bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care îi arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare pentru toate sufletele.