Meditatii pentru luna Mai - Ziua 32

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. În tumultul iubirii sale, Maria, simțindu-se Mama lui Isus, se îndreaptă în căutarea de inimi pentru a le sfinți. Vizita la Sf. Elisabeta; sfințirea lui Ioan.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Cerească, săraca ta fiică are o nevoie extremă de Tine! Fiind Tu Mama mea și Mama lui Isus, simt că am dreptul să stau alături de Tine, să mă așez alături de tine, să urmez pașii tăi și să-i modelez pe ai mei. Oh, Mamă Sfântă, dă-mi mâna și condu-mă, astfel ca eu să pot învăța să mă comport bine în diferitele acțiuni din viața mea.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, cât de dulce îmi este compania ta! Simt alinare-n flăcările mele de iubire care mă mistuie, când văd că vrei să mă urmezi spre a mă imita. Oh, da! Să te am aproape, voi putea cu mai multă ușurință să te învăț să trăiești din Voința Divină. În timp ce mă urmezi, ascultă-mă:

De îndată ce am devenit Mama lui Isus și Mama ta, mările mele de iubire s-au dublat și, neputându-le cuprinde pe toate, am simțit nevoia să le răspândesc și să fiu, chiar cu prețul celor mai mari sacrificii, prima purtătoare a lui Isus la ființele umane. Dar ce spun, sacrificii? Când se iubește cu adevărat, sacrificiile și durerile sunt consolări, sunt ușurări și manifestări de iubire care se dețin.

Oh, fiica mea, dacă tu nu încerci binele sacrificiului, dacă nu simți cum el îți aduce bucuriile cele mai intime, este semnul că Iubirea Divină nu umple tot sufletul tău, deci, Voința Divină nu domnește în tine ca o Regină. Doar ea poate da această putere sufletului, să o facă invincibilă și capabilă să suporte orice durere. Pune mâna pe inima ta și observă câte goluri de iubire sunt în ea. 

Reflectează: acea secretă stimă de tine însăți, acea tulburare pentru cea mai mică contrazicere, acele mici atașări pe care le simți pentru lucruri și persoane, acea oboseală în bine, acel deranj care îți provoacă ceea ce nu îți place, este echivalent cu la fel de multe goluri de iubire în inima ta, goluri care, egale cu neliniștea, te privează de puterea și de dorința de a te umple de Voința Divină. Oh, cum vei simți chiar și tu virtutea răcoritoare și cuceritoare în sacrificiile tale, dacă vei umple cu iubire golurile tale!

Fiica mea, acum dă-mi mâna și urmează-mă, pentru că Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele. Așadar am plecat din Nazaret, însoțită de Sfântul Iosif, înfruntând o lungă călătorie și trecând munții, pentru a merge să o vizitez în Iudeea pe Elisabeta, care la o vârstă înaintată, în mod miraculos, a devenit mamă. Eu m-am dus la ea nu doar pentru o simplă vizită, ci mai degrabă pentru că am ars de dorința de a-l purta pe Isus. Plinătatea Harului, a Iubirii, a Luminii pe care le-am simțit în mine m-au împins să-l duc, să înmulțesc, să însutesc viața Fiului meu în ființele umane. 

Da, fiica mea, iubirea de Mamă pe care o aveam pentru toți oamenii și pentru tine, în special, a fost atât de mare, încât Eu am simțit nevoia extremă să-l dau tuturor pe dragul meu Isus, astfel ca toți să-l poată deține și să-l iubească. Dreptul de Mamă, lărgit de FIAT, m-a îmbogățit cu o așa putere, de a-l înmulți pe Isus de atât de multe ori, pentru câte ființe voiau să-l primească. Acesta era cel mai mare miracol pe care Eu am putut să-l împlinesc: să-l pot da pe Isus în orice moment oricui L-ar fi dorit. Cât de fericită m-am simțit.

Cât aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de persoane și făcând vizite, să fii purtătoarea lui Isus, capabilă de a-l face cunoscut și doritoare de a-l face să fie iubit.

După multe zile de călătorie, în sfârșit, am ajuns în Iudeea și cu grijă m-am dus la casa Elisabetei. Ea mi-a venit în întâmpinare aplaudând. La salutul pe care i l-am dat s-au întâmplat fenomene minunate. Micul meu Isus s-a înflăcărat în sânul meu și, fixând cu razele propriei Divinități pe micul Ioan în sânul Mamei sale, l-a sfințit și i-a dat folosirea rațiunii și i-a făcut cunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ioan a tresărit foarte tare de iubire și bucurie, căci Elisabeta s-a simțit cutremurată; copleșită și ea de lumina Divinității Fiului meu, a cunoscut că Eu am devenit Mama lui Dumnezeu și, în marea sa iubire, tremurând cu recunoștință, a exclamat: „De unde pentru mine atât de mare onoare, ca Mama Domnului meu să vină la mine?”

 

Eu nu am negat preaînaltul mister, dimpotrivă l-am mărturisit cu umilință. Lăudându-l pe Dumnezeu cu cântecul Magnificat, cântec sublim, prin care Biserica în continuu mă onorează, am vestit că Domnul a făcut mari lucruri în mine, slujitoarea sa, iar pentru aceasta toate ființele umane mă vor numi fericită. Fiica mea, Eu am simțit că mă topesc și am dorit să exprim flăcările de iubire care mă mistuiau și să fac cunoscut secretul meu Elisabetei, care și ea dorea cu însuflețire venirea Mesiei pe pământ. Secretul este o nevoie a inimii, care în mod irezistibil se revelează persoanelor capabile să se înțeleagă unul pe celălalt.

Niciodată și nimeni nu ar putea să-ți spună cât bine a făcut vizita mea Elisabetei, lui Ioan și întregii case? Fiecare a rămas sfințit, plin de veselie, simțind bucurii neobișnuite, înțelegând lucruri nemaiauzite și Ioan, în particular, a primit toate harurile care îi erau necesare spre a se pregăti să fie Premergătorul Fiului meu. Preaiubită fiică, Voința Divină face lucruri mari și nemaiauzite peste tot unde Ea domnește; dacă Eu am înfăptuit multe miracole, a fost pentru că Ea ținea locul său regal în mine. Dacă și tu vei lăsa să domnească Vrerea Divină în sufletul tău, vei deveni și tu purtătoarea lui Isus pentru ființele umane, vei simți și tu nevoia irezistibilă să-l dai tuturor!

Sufletul: Mamă sfântă, cât îți mulțumesc pentru lecțiile tale frumoase! Simt că ele au o atât de mare putere asupra mea, încât mă fac să doresc cu ardoare să trăiesc continuu în Voința Divină. Dar pentru a obține acest har, vino, coboară împreună cu Isus în sufletul meu, reînnoiește-mi vizita pe care ai făcut-o Elisabetei și miracolele pe care le-ai înfăptuit pentru ea. Ah, da, Mama mea, adu-mi-l pe Isus și sfințește-mă; cu Isus voi ști să fac Preasfânta sa Voință.

Propunere: Pentru a mă onora, vei recita de trei ori Magnificat, drept mulțumire pentru vizita pe care Eu am făcut-o Sfintei Elisabeta.

Jaculatorie: Mamă sfântă, vizitează sufletul meu și pregătește în el o locuință demnă Voinței Divine.