Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. O nouă stea cu dulcea sa scânteie îi cheamă pe Magi să-l adore pe Isus. Epifania.
Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou, Mamă Sfântă, pe genunchii tăi
materni. Dulcele Copil pe care îl strângi la sân și frumusețea ta răpitoare mă
înlănțuiesc, astfel că nu mă pot îndepărta de tine. Dar astăzi înfățișarea ta
este încă și mai frumoasă; mi se pare că durerea de la Circumciziune te-a făcut
mai frumoasă. Privirea ta dulce privește în depărtare, să vadă dacă ajung
persoane dragi ție, pentru că simți nerăbdarea de a-l face cunoscut pe Isus. Eu
nu mă voi îndepărta de pe genunchii tăi, căci vreau să ascult și eu frumoasele
tale lecții, astfel ca să-l pot cunoaște și să-l iubesc mai mult.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, tu ai dreptate să mă vezi mai
frumoasă. Tu trebuie să știi că, atunci când l-am văzut circumcis pe Fiul meu
și sângele curgând din rană, eu am iubit acel sânge, acea rană și am rămas
dublu Mamă: Mama Fiului meu și Mama sângelui său și a durerii sale
cumplite, astfel că am dobândit înaintea Divinității dublul drept de
Maternitate, dublul drept de har pentru mine și pentru întregul neam omenesc.
Iată de ce mă vezi mai frumoasă, Fiica mea, cât de frumos este să faci binele,
suferind în pace din iubire pentru Cel care ne-a creat. Aceasta leagă
Divinitatea de ființa umană care îi dă atât de multe, până o îneacă în haruri
și iubire. Această iubire și aceste haruri nu știu să stea inactive, ci vor să
alerge, să se dea tuturor, pentru a-l face cunoscut pe Cel care atât de mult
le-a oferit. Iată pentru ce am simțit nevoia să-l fac cunoscut pe Fiul meu.
Acum, binecuvântata mea
fiică, Divinitatea, care nu știe să refuze nimic pentru cei care-l iubesc, face
să nască o nouă stea mai frumoasă și luminoasă sub cerul albastru, care cu
lumina sa merge în căutare de adoratori, pentru a spune în muta sa scânteie întregii
lumi: „s-a născut Cel care a venit să vă salveze! Veniți să-l adorați și să-l
cunoașteți ca Salvatorul vostru!”. Dar, nerecunoștință umană, dintre atât de
mulți, numai trei Persoane au fost atente și, fără să dea importanță
sacrificiilor, s-au pus pe cale spre a urma steaua. Și, precum o stea conducea
persoanele pe acea cale, așa erau și rugăciunile mele, iubirea mea, suspinele
mele, harurile mele, care voiau să-l facă cunoscut pe Cerescul Copilaș,
așteptatul tuturor secolelor; atât de multe stele coborau în inimile lor, le
luminau mințile, îi conduceau sufletul lor, astfel că, fără să-l cunoască încă,
îl iubeau pe Cel care îl căutau și grăbeau pasul pentru a ajunge să-l vadă pe
Cel care atât de mult îl iubeau.
Preaiubita mea fiică,
Inima mea de Mamă se bucura de fidelitatea, corespondența și sacrificiul
acestor Regi Magi, de venirea lor ca să-l cunoască și să-l adore pe Fiul meu.
Dar nu pot să-ți ascund un secret al durerii mele: dintre atât de mulți, abia
trei; și, de-a lungul secolelor, de câte ori nu mi se repetă această durere și
nerecunoștință umană!
Eu și Fiul meu nu facem
altceva decât să apară stele, una mai frumoasă decât cealaltă, pentru a-i
chema, pe cei care vor să-l cunoască pe Creatorul lor, pe unii la sfințenie, pe
alții să iasă din păcat, pe care la eroismul unui sacrificiu. Dar vrei tu să
știi care sunt aceste stele? O întâlnire dureroasă este o stea, un adevăr care
se cunoaște este o stea, o iubire neînțeleasă de alte ființe umane este o stea;
o răsturnare, o durere, o deziluzie, un noroc neașteptat, sunt atât de multe
stele care fac lumină în mințile oamenilor, care mângâindu-i vor să-i facă pe ei să-l găsească pe Cerescul Copilaș care, în neliniștea iubirii
și în amorțeala frigului, vrea un refugiu în inimile lor, pentru a se face
cunoscut și iubit. Dar vai, Eu, care Îl țin în brațele mele, aștept în zadar ca
stelele să-mi aducă ființele umane, spre a-l depune în inimile lor; iar
Maternitatea mea devine restrânsă, blocată, căci, în timp ce sunt Mama lui
Isus, sunt împiedicată să fiu Mamă tuturor și, pentru că nu sunt în jurul meu,
nu îl caută pe Isus; stelele se ascund, iar ei rămân în Ierusalimul lumesc, fără
Isus. Câtă durere, fiica mea, câtă durere! Trebuie comunicare, fidelitate și
sacrificiu pentru a urma stelele, iar, dacă apare Soarele Voinței Divine în
suflet, câtă atenție îi trebuie dată! Altfel se rămâne în întunericul vrerii
umane.
Dar, fiica mea,
Sfinții Regi Magi, cum au intrat în Ierusalim au pierdut steaua, dar cu toate
acestea nu au încetat să-l caute pe Isus. Însă, cum au ajuns în afara orașului,
steaua le-a apărut din nou și i-a condus cu bucurie la peștera din Betleem. Eu
i-am primit cu o iubire de Mamă, iar dragul Copilaș i-a privit cu multă iubire
și Maiestate, făcând să apară prin mica sa Umanitate, Divinitatea sa; de aceea,
închinându-se, au îngenunchiat la picioarele sale, adorând și contemplând acea
cerească frumusețe, L-au recunoscut ca adevăratul Dumnezeu și stăteau răpiți,
extaziați, bucurându-se de el, așa încât Cerescul copilaș a trebuit să-și
retragă Divinitatea sa în Umanitatea sa, altfel ar fi rămas acolo, fără să se
miște de lângă picioarele sale divine. Deci, cum și-au revenit din extaz, au
oferit aurul sufletelor lor, tămâia credinței și adorației lor, toată smirna
ființei lor și al oricărui sacrificiu ar fi vrut, adăugând oferta darurilor
externe, simbolul actelor lor interioare: aur, tămâie și smirnă. Dar iubirea mea
de Mamă încă nu era mulțumită: a vrut să-l dea în brațele lor pe dulcele Copil,
și oh, cu câtă iubire L-au sărutat și L-au strâns la pieptul lor! Au simțit anticipat
în ei Paradisul.
Prin ei Fiul meu lega
toate națiunile dornice să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu și punea în comun
pentru toți bunurile Răscumpărării, întoarcerea la credință a tuturor
popoarelor; se constituia Regele stăpânilor și, cu armele iubirii sale, a
durerilor și lacrimilor sale, domnind peste toate, chema din nou Împărăția
Voinței sale pe pământ. Iar Eu, Mama ta, am vrut să fiu prima Ucenică: i-am
instruit, le-am spus lor istoria Fiului meu, iubirea sa arzătoare, m-am
recomandat lor pentru a-L face cunoscut tuturor și, luând primul loc de Mamă și
de Regină a tuturor Apostolilor, i-am binecuvântat, i-am făcut să fie
binecuvântați de dragul Copil; apoi fericiți și cu lacrimi au pornit din nou spre
regiunile lor. Eu nu i-am lăsat singuri, ci cu afecțiune maternă i-am însoțit, răsplătindu-i,
îi făceam să-l simtă pe Isus în inimile lor. Cât erau de mulțumiți! Tu trebuie
să știi că Eu atunci mă simt ca o adevărată Mamă, când văd că Fiul meu are
domnia și stăpânirea, formând locuința sa perenă în inimile care Îl caută și Îl
iubesc.
Acum, un cuvânt pentru
tine, fiica mea: dacă vrei să-ți fiu ca o adevărată Mamă, fă-mă să-l depun pe
Isus în inima ta: Îl vei încânta cu iubirea ta, Îl vei alimenta cu hrana
voinței tale, pentru că El nu vrea altă hrană, ai să mi-L îmbraci cu sfințenia
faptelor tale. Eu voi veni în inima ta și-l voi crește din nou împreună cu tine
pe dragul meu Fiu și voi face pentru tine și pentru El misiunea de Mamă. Așa
voi simți bucuriile pure ale fecundității mele materne. Tu trebuie să știi că,
ceea ce nu începe de la Isus, ceea ce stă în interiorul inimii, pot fi și cele
mai frumoase fapte externe, nu îmi vor plăcea niciodată, pentru că sunt goale de
viața Fiului meu drag Isus.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă
sfântă, cât trebuie să-ți mulțumesc pentru că vrei să-l depui pe Cerescul
Copilaș în inima mea! Cât sunt de bucuroasă! Oh, te rog, ascunde-mă sub mantia
ta, astfel încât să-L văd doar pe Copilașul care stă în inima mea, formând
din toată ființa mea un singur act de iubire din Voința Divină, să se mărească
atât de mult, încât să mă umplu toată de Isus și să rămână din mine doar un văl
care să-l ascundă.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să-l săruți pe Cerescul
Micuț și îi vei da aurul voinței tale, tămâia adorației tale, smirna durerilor
tale și mă vei ruga să-L închid în inima ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu