Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Vizita la Templu.
Maria model de rugăciune. Pierderea lui Isus. Bucurii și dureri.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, iubirea ta maternă mă cheamă cu vocea
mereu mai puternică lângă tine; deja te văd toată ocupată cu treburi, pregătită
de a pleca din Nazaret. Mama mea, nu mă lăsa; ia-mă cu tine, iar eu voi asculta
cu atenție celelalte lecții sublime ale tale.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, compania ta și grija pe care o
arăți în ascultarea lecțiilor mele cerești, imitându-mă, sunt bucuriile cele
mai pure pe care le poți da Inimii mele materne. Eu mă bucur, pentru că pot să
împărtășesc cu tine imensele bogății ale Moștenirii mele. Dă o privire acum lui
Isus, apoi mie, dă-mi atenție. Îți voi povesti un episod din viața mea, deși
rezultatul a fost plăcut, totuși mi-a fost foarte dureros... Imaginează-ți că,
dacă Vrerea Divină nu mi-ar fi dat continuu noi momente de tărie și har, aș fi
murit de o pură durere.
Noi continuam să petrecem
viața în căsuța liniștită din Nazaret, iar Fiul meu drag creștea în Har și
Înțelepciune. Îl făceau atrăgător blândețea și suavitatea vocii sale, farmecul
dulce al ochilor, toată amabilitatea Persoanei sale... Da, Fiul meu era
într-adevăr frumos, minunat de frumos! Repede El a ajuns la vârsta de
doisprezece ani, chiar când se mergea, din obișnuință, la Ierusalim, pentru
solemnitatea Paștelui. Ne-am pornit, El, Sfântul Iosif și Eu. Deseori, deseori,
în timp ce ne continuam drumul, credincioși și concentrați, Isus al meu rupea
tăcerea și ne vorbea, când de Tatăl său Ceresc, când de Iubirea imensă pe care
o avea în Inima sa pentru suflete. La Ierusalim, ne-am dus direct la templu și,
ajunși, ne-am prosternat cu fața la pământ, adorându-l pe Dumnezeu cu venerație,
rugându-ne îndelung. Rugăciunea noastră era atât de aprinsă și puternică că
deschidea Cerurile, îl atrăgea și-l lega pe Tatăl Ceresc, grăbind împăcarea
dintre EL și oameni.
Acum, fiica mea, vreau
să-ți destăinui o suferință care mă chinuie: din păcate, sunt mulți care merg
la biserică pentru a se ruga, însă rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu
se oprește pe buzele lor, pentru că inima și mintea lor fug departe de El...
Câți merg la biserică din pură obișnuință ori pentru a petrece timpul fără rost!
Ei, în loc să deschidă Cerul, îl închid... Și cât de numeroase sunt necuviințele ce se comit în casa lui Dumnezeu! Câte pedepse nu
s-ar fi evitat în lume și câte calamități nu s-ar fi transformat în haruri,
dacă toate sufletele s-ar strădui să imite exemplul nostru! Numai rugăciunea
care izvorăște dintr-un suflet în care domnește Voința Divină acționează
într-un mod irezistibil în Inima lui Dumnezeu. Ea este foarte puternică, ca
să-l învingă și să obțină de la El harurile maxime. De aceea să ai grijă să
trăiești în Vrerea Divină și Mama ta, care te iubește, va ceda rugăciunii tale
drepturile puternice ale mijlocirii sale.
După ce am împlinit
datoria noastră în Templu și am celebrat Paștele, ne-am reorganizat pentru
reîntoarcerea la Nazaret. În marea mulțimii ne-am pierdut; Eu am rămas cu
femeile, iar Iosif s-a alăturat bărbaților. Mă uitam în jur ca să mă asigur că
dragul meu Isus vine cu mine; dar, nevăzându-l, m-am gândit că El ar fi rămas
cu tatăl său, Iosif. În schimb, ce stupoare și supărare am simțit când am ajuns
în punctul în care trebuia să ne reunim, că nu L-am văzut alături de el!
Fără să știm ce s-a
întâmplat, am simțit o așa sperietură și o așa durere, că am rămas muți
amândoi. Zdrobiți de durere, ne-am întors grăbiți înapoi, întrebând îngrijorați
pe cei pe care îi întâlneam: „Oh, spuneți-ne dacă l-ați văzut pe Isus, Fiul
nostru, căci nu putem trăi fără El!” Și, plângând, îi descriam trăsăturile
sale: „El este cu totul amabil; frumoșii săi ochi albaștri emană lumină și
vorbesc inimii; privirea sa lovește, răpește, înlănțuiește; fruntea sa este
maiestoasă; fața sa este frumoasă, de o frumusețe
încântătoare; vocea sa foarte dulce coboară până în inimă și îndulcește toate amărăciunile;
părul său cârlionțat este ca aurul foarte fin și Îl fac pur și grațios... În El
totul este maiestate, demnitate și sfințenie: El este cel mai frumos dintre
fiii oamenilor! ”
Dar, în ciuda tuturor
căutărilor noastre, nimeni nu a știut să ne spună nimic. Durerea pe care Eu o
simțeam era atât de profundă, încât mă făcea să plâng amar și deschidea, în
fiecare clipă, în sufletul meu, profunde tăieturi, care îmi procurau adevărate
dureri, de moarte.
Dragă fiică, dacă Isus
era Fiul meu, El era de asemenea și Dumnezeul meu; de aceea durerea mea era
toată în ordinea divină, trebuie spus, așa puternică și imensă, încât întrece
toate celelalte teribile și posibile dureri reunite împreună... Dacă FIATUL, pe care Eu îl dețineam, nu m-ar
fi susținut continuu cu puterea sa divină, Eu aș fi murit de spaimă. Văzând că
nimeni nu ne poate da noutăți, neliniștită, îi interogam pe Îngerii care mă
înconjurau: „Dar spuneți-mi, unde este iubitul meu Isus? Unde să-mi îndrept
pașii mei pentru a-l putea găsi? Ah, spuneți-i că nu mai pot; aduceți-l pe
aripile voastre în brațele mele! Oh, Îngerii mei, aveți milă de lacrimile mele,
ajutați-mă, aduceți-l pe Isus!” Între timp, fiecare căutare fiind inutilă,
ne-am întors la Ierusalim. După trei zile de atât de amare suspine, de lacrimi,
de neliniști și de teamă intrăm în Templu. Eu eram doar ochi și cercetam peste
tot; când iată, în sfârșit, copleșiți de bucurie, l-am văzut pe Fiul meu: era
printre intelectualii Legii! El vorbea cu o așa mare înțelepciune și maiestate,
încât îi făcea pe toți, care îl ascultau, să rămână uimiți și surprinși. Doar
văzându-l, am simțit că îmi revin la viață și imediat am înțeles sensul ascuns al
pierderii sale.
Iar acum un cuvânt
pentru tine, preaiubită fiică. În acest mister Fiul meu a vrut să-mi dea mie și
ție o învățătură sublimă. Ai putea presupune că El ignora tot ceea ce Eu
sufeream? Departe de El, pentru că lacrimile mele, căutările mele, intensa și
cruda mea durere se reflectau în Inima sa. Și totuși, în timpul acelor ore așa
dureroase, El sacrifica Voinței sale Divine pe propria sa Mamă, Cea pe care
atât de mult o iubește, pentru a-mi demonstra că și Eu va trebui să sacrific
într-o zi însăși viața sa Vrerii Supreme. În această nemaiauzită suferință nu
te-am uitat, iubita mea. Gândind că ea ți-ar fi de folos ca exemplu, am ținut-o
la dispoziția ta, astfel încât chiar și tu ai putea avea la momentul oportun
puterea de a sacrifica fiecare lucru Voinței Divine.
De îndată ce Isus a
terminat de vorbit, ne-am apropiat cu venerație de El și I-am adresat un dulce
reproș: „Fiule, pentru ce ne-ai făcut
asta?” Iar El, cu o maiestate divină, ne-a răspuns: „Pentru ce m-ați căutat? Nu
știați că Eu am venit în lume pentru a-l glorifica pe Tatăl meu?” Înțelegând
înalta semnificație a unui asemenea răspuns și adorând în el Vrerea Divină,
ne-am întors la Nazaret.
Fiica Inimii mele
materne, ascultă. Când l-am pierdut pe Isus al meu, durerea pe care am simțit-o
era mai intensă ca niciodată și, totuși, la aceasta s-a adăugat încă o a doua, chiar
aceea a pierderii tale. De fapt, prevăzând că tu te-ai fi îndepărtat de Voința
Divină, Eu m-am simțit lipsită în același timp de Fiul și de fiica mea și de
aceea maternitatea mea a suportat o dublă lovitură. Fiica mea, când vei fi în
pericol de a împlini voința ta și nu pe cea a lui Dumnezeu, reflectează că, abandonând
FIATUL Divin, îl vei pierde pe Isus
și pe mine și vei cădea în împărăția mizeriilor și a viciilor. Deci păstrează
cuvântul pe care mi l-ai dat de a rămâne în mod indisolubil unită cu mine, iar
Eu îți voi da harul și nu te voi mai lăsa niciodată să fi dominată de vrerea
ta, ci, în exclusivitate, de Vrerea Divină.
Sufletul: Mamă sfântă, eu tremur gândind la
abisurile în care voința mea este capabilă să mă adâncească. Din cauza ei, eu
te pot pierde pe tine, pot să-l pierd pe Isus și toate bunurile cerești... Mamă,
dacă Tu nu mă ajuți, dacă nu mă legi cu puterea luminii Vrerii Divine, simt că nu-mi
este posibil să pot trăi cu statornicie din Voința Divină. De aceea repun toată
speranța mea în tine, în tine mă încred, de la tine totul sper. Așa să fie.
Propunere: Vei recita trei Bucură-te Marie,
pentru a mă compătimi pentru durerea intensă pe care am simțit-o în timpul
celor trei zile în care am rămas fără Isus.
Jaculatorie: Mamă sfântă, fă ca eu să pierd pentru
totdeauna voința mea, pentru a trăi doar în Vrerea Divină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu