Iubirea mea dulce, nemulțumit mereu în Iubirea ta, văd că în timp ce termini cina legală împreună cu dragii tăi discipoli, te ridici de la masă și împreună cu ei, înalți un imn de mulțumire Tatălui, pentru că v-a dat hrana, voind să repari în acest fel toate omisiunile de mulțumiri pe care creaturile ar trebui să le aducă, pentru atâtea bunuri primite spre menținerea vieții trupești. De aceea Tu, o, Isuse, în ceea ce faci, atingi sau vezi, ai mereu pe buze cuvântul „Mulțumiri să-ți fie aduse ție, o Tată…” Și eu, o Isuse, unită cu tine, iau cuvântul de pe însăși buzele tale și voi spune mereu și în toate: „Îți mulțumesc pentru mine și pentru toți”, spre a continua repararea omisiunilor de mulțumiri.
SPĂLAREA PICIOARELOR
Dar, o, Isuse al meu, Iubirea ta pare că nu se poate opri... Văd că îi faci pe iubiții tăi discipoli să se așeze din nou; iei un vas cu apă, te încingi cu un ștergar alb și îngenunchezi la picioarele Apostolilor, într-un gest atât de umil încât atragi atenția întregului Cer și îl faci să rămână extatic. Înșiși Apostolii rămân aproape fără mișcare, văzându-te îngenunchiat la picioarele lor... Dar spune-mi, Iubirea mea, ce vrei? Ce vrei cu acest act atât de umil? Umilință nemaivăzută și care nici nu o să se mai vadă!
Aceste sunt ofensele care mă îndurerează cel mai mult... Ah, da, fiica mea, numără toate ofensele cele mai intime ce mi se fac și reparăle cu însăși reparările mele; consolează Inima mea mâhnită”.
O, Suferindul meu Bine, îmi însușesc Viața ta și împreună cu tine vreau să repar toate aceste ofense. Vreau să intru în cele mai intime ascunzișuri ale Inimii tale Divine și să repar cu însăși inima ta ofensele cele mai intime și secrete ce le primești de la cei mai dragi ai tăi. Vreau, o, Isuse al meu, să te urmez în toate și împreună cu tine vreau să vizitez toate sufletele care trebuie să te primească în Euharistie și să intru în inimile lor, iar împreună cu ale tale, pun mâinile mele pentru a le purifica. Oh, o, Isuse, cu această apă și cu lacrimile tale, cu care ai spălat picioarele Apostolilor, să spălăm sufletele care trebuie să te primească, să purificăm inimile lor, să-i înflăcărăm, să scuturăm praful și mizeriile lor, astfel încât primindu-te, Tu să poți găsi în ele mulțumirile tale în locul amărăciunilor tale.
Dar, afectuosul meu Bine, în timp ce intenționezi să speli picioarele Apostolilor, te privesc și văd o altă durere care străpunge Inima ta Preasfântă. Acești Apostoli îți reprezintă pe toți viitorii fii ai Bisericii, și fiecare dintre ei reprezintă seria durerilor tale... În care slăbiciunile, în care înșelăciunile, în acesta ipocriziile, în acela iubirea neînfrânată pentru câștig; în Sfântul Petru lipsa intențiilor și toate ofensele capilor Bisericii; în Sfântul Ioan ofensele celor mai fideli ai tăi; în Iuda toți apostații cu toată seria celor mai grave rele pe care aceștia le comit... Ah, Inima ta este sufocată de durere și de iubire, așa încât neputând să suporți te oprești la picioarele fiecărui Apostol și dai în plâns, te rogi și repari pentru fiecare dintre aceste ofense și obții pentru toți remediul oportun...
Isuse al meu, și eu mă unesc cu tine; îmi însușesc rugăciunile tale, reparările tale și remediile tale adecvate pentru fiecare suflet. Vreau să amestec lacrimile mele cu ale tale, în așa fel, încât Tu niciodată să nu mai rămâi singur, ci mereu să mă ai cu tine pentru a împărții împreună toate durerile tale.
Dar în timp ce înaintezi, Iubirea mea dulce, spălând picioarele Apostolilor, văd că ești deja la picioarele lui Iuda. Îți simt respirația îngreunată... Dar în timp ce speli acele picioare, văd, nu numai că plângi, dar gemi și le săruți, le strângi la Inimă și neputând să vorbești cu vocea pentru că este sufocată de plâns, îl privești cu acei ochi plini de lacrimi și îi spui cu Inima: „Fiul meu, oh, te rog cu vocea lacrimilor, nu te duce în iad! Dă-mi sufletul tău, pe care ți-l cer îngenunchiat la picioarele tale. Spune-mi ce vrei? Ce pretinzi? Totul îți voi da, numai să nu te pierzi. Oh, scutește-mă de această durere pe mine, Dumnezeul tău!”
Și te întorci să strângi acele picioare la Inima ta. Dar văzând duritatea inimii lui Iuda, Inima ta este pusă într-o situație dificilă, Inima ta te sufocă și aproape că leșini... Inima și Viața mea, permite-mi să te susțin în brațele mele. Înțeleg că acestea sunt stratagemele tale iubitoare, pe care le folosești cu fiecare păcătos îndârjit.
Oh, te rog, Inima mea, în timp ce te compătimesc și repar ofensele pe care le primești din partea sufletelor care se încăpățânează și nu vor să se convertească, să înconjurăm împreună pământul iar unde sunt păcătoșii încăpățânați, să le dăm lor lacrimile tale pentru a-i stimula, sărutările și afecțiunile tale pentru a-i înlănțui de tine, încât să nu-ți mai poată scăpa, și astfel să te consoleze pentru durerea și pierderea lui Iuda.
INSTITUIREA EUHARISTIEI
Isuse al meu, bucuria și încântarea mea, văd că Iubirea ta aleargă și cu repeziciune aleargă. Te ridici, îndurerat cum ești și aproape alergi spre altar unde sunt pregătite pâinea și vinul pentru consacrare. Te văd, Inima mea, că iei un aspect cu totul nou și nemaivăzut: Persoana ta Divină ia un aspect delicat, iubitor, afectuos, ochii tăi strălucesc de lumină, mai mult decât niște sori; fața ta îmbujorată este strălucitoare; buzele tale surâzătoare sunt arse de iubire; mâinile tale creatoare sunt pregătite pentru actul de a crea... Te văd, Iubirea mea, în întregime transformat; Divinitatea pare că se revarsă în afara Umanității. Isuse, Inima și Viața mea, acest aspect al tău nemaivăzut, atrage atenția Apostolilor; sunt prinși de o dulce încântare și nici măcar nu îndrăznesc să răsufle. Mama ta dulce aleargă în spirit la picioarele altarului, să admire miracolele Iubirii tale. Îngerii coboară din Cer și se întreabă între ei: „Ce este? Ce este?” Sunt adevărate nebunii, adevărate excese! Un Dumnezeu care crează, nu Cerul sau pământul, ci pe sine însuși... Și unde? Înlăuntrul materiei celei mai obișnuite în puțină pâine și puțin vin...
Și în timp ce toți sunt în jurul tău, o, Iubire neîndestulată, văd că iei pâinea în mâini, o oferi Tatălui și aud vocea ta preadulce care spune: „Tată Sfânt, îți mulțumesc că îl asculți mereu pe Fiul tău. Tată Sfânt participă împreună cu mine. Tu într-o zi, m-ai trimis din Cer pe pământ pentru a mă întrupa în sânul Mamei mele, pentru a veni să-i salvez pe fii noștri; acum permite-mi să mă întrupez în fiecare ostie, spre a continua mântuirea lor și pentru a fi Viața fiecărui fiu al meu... Vezi, o, Tată? Puține ore rămân din Viața mea: cine va avea inima să-i lase pe fii mei orfani și singuri? Atât de mulți sunt dușmanii lor, întunericul, viciile, slăbiciunile la care sunt expuși. Cine o să-i ajute? Oh, te implor, să rămân în fiecare ostie, pentru a fi viață în fiecare, așadar, pentru a pune pe fugă dușmanii, să fiu pentru ei lumină, tărie și ajutor în toate... Altfel unde vor merge? Cine o să-i ajute? Lucrările noastre sunt veșnice, Iubirea mea este copleșitoare; nu pot și nici nu vreau să-i las pe fiii mei”.
Tatăl se înduioșează auzind vocea sensibilă și afectuoasă a Fiului. Coboară din Cer; este deja pe altar, cu Duhul Sfânt, pentru a contribui cu Fiul. Iar Isus cu vocea sonoră și mișcătoare pronunță cuvintele Consacrării și fără să se lase pe sine însuși, se creează pe sine însuși în acea pâine și vin. Apoi îi împărtășești pe Apostolii tăi; și cred că Mama noastră Cerească nu a rămas uitată fără să te primească... Ah, Isuse, Cerurile se închină și toți îți transmit un act de adorație, în noua ta situație de o profundă anihilare.
Dar, o, dulce Isuse, în timp ce iubirea ta rămâne mulțumită și satisfăcută, neavând altceva de făcut, eu văd, o, Binele meu, pe acest altar, în mâinile tale, toate ostiile consacrate care se vor perpetua până la sfârșitul secolelor; iar în fiecare ostie văd desfășurată întreaga și dureroasa ta Pătimire, deoarece, creaturile la excesele Iubirii tale, îți pregătesc excese de nerecunoștință și de enorme delicte... Iar eu, Inima inimii mele, vreau să fiu mereu cu tine în fiecare tabernacol, în toate potirele și în fiecare ostie consacrată care va exista până la sfârșitul lumii, pentru a manifesta actele mele de reparare, în funcție de ofensele pe care le primești.
Așadar, Inima mea, mă așez lângă tine și sărut fruntea ta maiestuoasă; dar sărutându-te simt înțepăturile spinilor tăi. O, Isuse al meu, în această ostie sfântă spinii nu te ocolesc. Văd creaturile venind înaintea ta, dar în loc să-ți dea omagiul gândurilor lor bune, îți trimit gândurile lor rele, iar Tu din nou pleci capul ca atunci când Pătimeai, primești și tolerezi spinii gândurilor rele. O, Iubirea mea, mă apropii de tine pentru a împărtășii cu tine durerile tale; îmi așez toate gândurile mele în mintea ta, pentru a respinge acești spini care atât de mult te îndurerează, iar fiecare gând al meu să treacă prin fiecare gând al tău, pentru a-ți aduce actul de reparare pentru fiecare gând rău și așa să îndulcesc gândurile tale triste.
Isuse, Binele meu, sărut ochii tăi frumoși. Văd privirea ta iubitoare întoarsă spre cei care vin în prezența ta, nerăbdător să primești în schimb privirile lor iubitoare; dar câți nu vin înaintea ta și în loc să te privească și să te caute pe tine, privesc lucruri care îi fac neatenți și te privează pe tine de plăcerea pe care vrei să o ai în locul privirilor de iubire! Tu plângi, iar eu sărutându-te, simt buzele mele scăldate de lacrimile tale. Isuse al meu, nu plânge; vreau să pun ochii mei într-ai tăi, pentru a împărții împreună cu tine aceste dureri ale tale și să plâng cu tine; și voind să repar toate privirile neatente ale creaturilor, îți ofer privirile mele mereu fixate în tine.
Isuse, Iubirea mea, sărut urechile tale preasfinte, și te văd că intenționezi să asculți ce vor creaturile de la tine pentru a le consola; în schimb, ele fac să-ți ajungă la urechi rugăciuni recitate rău, pline de neîncredere, rugăciuni făcute din obișnuință, iar auzul tău în această ostie sfântă, este mai rău tratat decât în însăși Patima ta.
O, Isuse al meu, vreau să iau toate armoniile Cerului și să le pun în urechile tale pentru a-ți da reparări. Vreau să-mi pun urechile mele în ale tale, nu doar pentru a împărți împreună aceste dureri, dar pentru a-ți oferi actul meu continuu de reparare și pentru a te alina.
Isuse, Viața mea, sărut Fața ta Preasfântă; o văd însângerată, învinețită și umflată. O Isuse, creaturile vin înaintea acestei ostii sfinte, iar cu pozițiile lor indecente și cu discursurile lor rele, în loc să-ți dea onoare îți dau palme și scuipături, iar Tu, la fel ca în timpul Pătimirii, le primești cu toată pacea și răbdarea și suporți totul. O, Isuse, vreau să pun fața mea lângă a ta, nu doar pentru a te săruta și pentru a primii palme care îți vin din partea creaturilor, dar vreau să pătrund cu fața mea în însăși Fața ta, pentru a împărți cu tine toate durerile tale, iar cu mâinile mele vreau să te mângâi, ștergându-ți scuipăturile și să te strâng puternic la inima mea, iar din ființa mea să fac multe bucățele pe care să le așez înaintea ta ca statui îngenunchiate, și toate mișcările mele vreau să fie plecăciuni continue pentru a repara insultele pe care le primești din partea tuturor creaturilor.
Isuse al meu, sărut gura ta preasfântă și văd că în coborârea ta în inimile creaturilor ești constrâns să te așezi pe multe limbi pline de venin, impure, rele... Oh, cât ești de mâhnit! Te simți ca intoxicat de aceste limbi, dar este și mai rău când cobori în inimile lor. O, Isuse, dacă ar fi posibil aș vrea să mă aflu în gura fiecărei creaturi, pentru a te alina și a repara toate ofensele pe care le primești de la ele.
Extenuatul meu Bine, sărut gâtul tău preasfânt. Îl văd obosit, epuizat și ocupat în munca ta de iubire; spune-mi, ce faci? Iar Tu: „Fica mea, în această ostie lucrez de dimineața până seara, formând lanțuri de iubire, iar cum sufletele vin la mine, Eu le înlănțui de Inima mea; dar știi tu ce fac ele? Multe, forțându-se, se dezleagă și le rup în bucăți, iar cum aceste lanțuri sunt legate de Inima mea, Eu rămân torturat și delirez. Apoi ele, rupând lanțurile mele, fac zadarnică lucrarea mea, căutând lanțurile creaturilor; și asta o fac chiar și în prezența mea, folosindu-se de mine pentru a-și atinge scopul lor. Aceasta mă îndurerează atât de mult, încât îmi dă o febră violentă, făcându-mă să leșin și să delirez...”
O, Isuse, cât te compătimesc! Iubirea ta este pusă la grea încercare, iar eu, pentru a te alina pentru ofensele pe care le primești din partea acestor suflete te rog să înlănțui inima mea cu aceste lanțuri rupte de aceste suflete pentru a putea să-ți dau în locul lor schimbul meu de iubire.
Isuse al meu, Săgetătorul meu Divin, sărut pieptul tău. Este atât de mare focul pe care în el îl conții căci, pentru a da un pic de răcoare flăcărilor tale și voind să te oprești puțin din munca ta, începi să te joci cu sufletele care vin la tine, (lansând) spre ele săgeți de iubire, care ies din pieptul tău. Jocul tău este să formezi săgeți, scântei, fulgere; iar când acestea lovesc sufletele, Tu sărbătorești. Dar multe, o Isuse, ți le resping, trimițându-ți în schimb săgeți de răceală, scântei de indiferență, fulgere de nerecuoștință, iar Tu rămâi atât de trist încât ești de plâns... O, Isuse, iată pieptul meu, gata nu doar să primească săgețile tale destinate mie, dar și pe cele care îți sunt respinse de alte suflete, și așa nu vei mai fi învins în jocul tău de iubire; vreau să-ți dau reparare pentru răceala, indiferența, și nerecunoștințele pe care le primești din partea lor.
O, Isuse, sărut mâna ta stângă și intenționez să repar toate atingerile ilegale sau condamnabile, făcute în prezența ta, și te rog să mă ții mereu strânsă la Inima ta.
O, Isuse, sărut mâna ta dreaptă și intenționez să repar toate sacrilegiile, în special liturghiile rău celebrate. De câte ori, Iubirea mea, Tu ești constrâns să cobori din Cer în mâinile preoților nedemni și chiar dacă simți dezgust să te afli în acele mâini, Iubirea te constrânge să rămâi; ba chiar, în anumiți preoți, Tu găsești preoții de la Patima ta, care cu enormele lor delicte și sacrilegii reînnoiesc actul uciderii lui Dumnezeu! Isuse, îmi este teamă să mă gândesc la așa ceva! Cu toate acestea așa cum în timpul Patimilor stăteai în mâinile iudeilor, tot așa Tu stai în acele mâini nedemne, precum un miel blând, așteptând din nou moartea ta. O, Isuse, cât suferi! Tu ai vrea o mână iubitoare care să te elibereze din acele mâini sângeroase. O, Isuse, când te vei afla în asemenea mâini, te rog să mă chemi aproape de tine, iar pentru a-ți da reparații te voi acoperi cu puritatea îngerilor, te voi parfuma cu virtuțile tale pentru a reduce dezgustul pe care îl simți când te vei afla în acele mâini, și am să-ți ofer inima mea drept scăpare și refugiu. Iar în timp ce vei sta în mine, eu te voi ruga pentru preoți, pentru ca toți să fie slujitorii tăi vrednici.
O, Isuse, sărut piciorul tău stâng și intenționez să repar pentru aceia care te primesc din obișnuință și fără trebuincioasele dispoziții.
O, Isuse, sărut piciorul tău drept și vreau să repar pentru aceia care te primesc pentru a te insulta. Oh, te rog când vor îndrăznii să facă aceasta, reînnoiește miracolul pe care i l-ai făcut lui Longin, însănătoșindu-l din nou și covertindu-l doar cu atingerea sângelui ce a ieșit din Inima ta străpunsă de lancea sa... Astfel, la atingerea sacramentelor tale schimbă ofensele în iubire, iar pe cei care te ofensează, în iubitori.
O, Isuse, sărut Inima ta, în care se revarsă toate ofensele, iar eu vreau să-ți dau reparări în toate, să-ți dau pentru toți un preschimb de iubire, și să împart mereu cu tine durerile tale.
O, cerescule Săgetător, dacă vreo ofensă scapă cumva reparărilor mele, te rog să mă închizi în Inima și în Voința ta, astfel încât nimic să nu-mi poată scăpa. O voi ruga pe blânda Mamă să mă țină mereu împreună cu Ea, pentru a repara totul și pentru toți; te sărutăm împreună și făcându-ți zid de apărare, vom îndepărta valurile de mâhniri pe care le primești din partea creaturilor... Oh, o Isuse, amintește-ți că și eu sunt o sărmană prizonieră; este adevărat că închisorile tale sunt mai restrânse, care este parcursul scurt al unei ostii; de aceea izolează-mă în Inima ta și cu lanțurile iubirii tale nu doar să mă închizi, dar leagă unul câte unul gândurile mele, afecțiunile, dorințele mele, să legi mâinile și picioarele mele de Inima ta în așa fel încât eu să nu mai am alte mâini și picioare decât pe ale tale. Astfel încât, Iubirea mea, închisoarea mea va fi Inima ta, lanțurile mele vor fi formate din iubire, flăcările tale o să fie hrana mea, respirația ta va fi a mea, porțile care mă vor împiedica să ies o să fie Voința ta preasfântă; iar așa, nu voi vedea decât flăcări, nu voi atinge decât focul, care, în timp ce îmi va da viață, o să-mi dea moarte, precum aceea pe care o suporți Tu în ostia sfântă, doar așa îți voi da viața mea; iar în timp ce eu voi rămâne prizonieră în tine, Tu vei rămâne descompus în mine. Nu este aceasta intenția ta închizându-te în ostie: adică, să fii eliberat de sufletele care te primesc, luând viață în ele? Iar acum, în semn de iubire, binecuvântează-mă și sărută-mă, iar eu te îmbrățișez și rămân în tine.
O, Inima mea Dulce, văd, că, după ce ai instituit Presfântul Sacrament, și ai văzut imensa nerecunoștință și ofensele creaturilor față de excesele Iubirii tale, deși rămâi rănit și amărât, totuși nu dai înapoi, ci dimpotrivă, vrei să îneci totul în imensitatea Iubirii tale. Te văd, o, Isuse, căci te administrezi pe tine însuți Apostolilor tăi și după aceea adaugi, că ceea ce ai făcut Tu trebuie să o facă și ei, oferindu-le puterea de a consacra, și de aceea îi numești preoți și instiui și alte sacramente. Astfel încât la toate te gândești și totul repari: predicile făcute rău, sacramentele administrate și primite fără dispoziția cuvenită, și de aceea sunt fără efecte, vocațiile greșite a preoților din partea lor și din partea celor care îi numesc, nefolosind toate mijloacele pentru a cunoaște adevăratele vocații... Ah, nimic nu-ți scapă, o Isuse! Iar eu intenționez să te urmez și să-ți dau reparări pentru toate aceste ofense.
Apoi, după ce ai împlinit totul, îi iei pe Apostolii tăi și pornești spre Grădina Ghetsemani, pentru a începe dureroasa ta Pătimire. Te voi urma în toate pentru a-ți ține o fidelă companie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu