Iar în timp ce se pare că amabilul meu
Isus, moare în propriul sânge, Iubirea îi dă o nouă viață. Îl văd mișcându-se
cu dificultate, se ridică, și așa cum este plin de sânge și noroi, pare că vrea
să meargă, și neavând putere, se mișcă cu dificultate... Dulcea mea Viață,
lasă-mă să te port în brațele mele... Te duci poate la dragii tăi discipoli?
Dar cât de mare este durerea adorabilei tale Inimi, găsindu-i din nou adormiți...!
Și Tu, cu vocea
tremurândă și duioasă, îi chemi: „Fiii mei, nu dormiți! Ora este aproape. Nu
vedeți în ce stare am ajuns? Vă rog, ajutați-mă, nu mă părăsiți în aceste ore
extreme!”
Și clătinându-te, aproape că te
prăbușești lângă ei, în timp ce Ioan întinde brațele pentru a te susține...
Ești atât de schimbat, încât, dacă nu ar fi fost pentru suavitatea și duioșia
vocii tale, nu te-ar fi recunoscut. Apoi, recomandându-le rugăciunea și
vegherea, te întorci în Grădină, dar cu o a doua străpungere în Inimă. În
această străpungere, văd, o, Binele meu, toate păcatele acelor suflete, care în
încercările obscure ale noapții, fără să țină cont de manifestările concrete ale
favorurilor tale transformate în daruri, sărutări și mângâieri, uitând Iubirea
ta și darurile tale, au rămas ațipite și adormite, pierzând astfel spiritul rugăciunii
continue și a vegherii.
Isuse al meu, este adevărat că, după ce
te-au văzut pe tine, după ce au gustat darurile tale, să rămână lipsiți și să
reziste, este nevoie de mare putere; numai un miracol poate să facă ca aceste suflete
să reziste la încercări.
Așadar, în timp ce te compătimesc, pentru
aceste suflete, a căror neglijențe, nechibzuințe și ofense, sunt cele mai amare
Inimii tale, te rog, dacă ele ar ajunge să facă un singur pas pentru a-ți
produce cea mai mică neplăcere, Tu să le încercuiești cu atât de multe Haruri
încât să le oprești, ca să nu piardă spiritul rugăciunii continue.
Dulcele meu Isus, în
timp ce te întorci în Grădină, se pare că nu mai reziști deloc; ridici spre Cer
fața îmbibată de Sânge și pământ și repeți pentru a treia oară: „Tată,
dacă este posibil, treacă de la mine acest potir... Tată Sfânt, ajută-mă! Am nevoie
de mângâiere! Este adevărat că, datorită păcatelor luate asupra mea, sunt
dezgustător, respingător, ultimul dintre oameni înaintea Maiestății tale
infinite; Dreptatea ta este indignată față de mine... Dar privește-mă, o, Tată,
sunt tot Eu, Fiul tău, care formez o singură ființă cu tine. Oh, ajută-mă, ai
milă, o, Tată! Nu mă lăsa fără mângâiere!”
Apoi mi se pare că
aud, Dulcele meu Bine, că o chemi pe Mama ta dragă: „Dulce Mamă, strânge-mă în
brațele tale, cum mă strânge-ai când eram copil! Dă-mi acel lapte pe care l-am
supt de la tine, pentru a-mi consola și alina amărăciunile agoniei mele.
Isuse, Iubirea mea, cine poate să reziste
văzâdu-te în aceste momente extreme? Care inimă o să fie așa dură, încât să nu
se rupă văzându-te așa înecat în sânge? Cine nu o să verse torente de lacrimi
amare, auzind glasul tău îndurerat care caută ajutor și mângâiere?
Isuse al meu, consolează-te, deja văd că
Tatăl îți trimite un Înger, pentru a-ți da mângâiere și ajutor, ca să ieși din
această stare de agonie, pentru a te putea da în mâna iudeilor; iar în timp ce
ai să stai cu Îngerul, eu voi înconjura Cerul și pământul, Tu ai să-mi permiți
să iau acest sânge pe care l-ai vărsat, astfel încât să-l pot da tuturor oamenilor
ca pe garanția mântuirii fiecăruia, aducându-ți în locul lor, ca mângâiere,
afecțiunile, bătăile de inimă, gândurile, pașii și faptele lor.
Mama mea Cerească, vin la tine pentru a
merge împreună la toate sufletele, pentru a le da lor Sângele lui Isus. Dulce
Mamă, Isus vrea mângâiere, iar cea mai mare mângâiere pe care putem să i-o dăm,
este de a-i aduce suflete... Magdalena, însoțește-ne! Voi toți Îngerii, veniți să
vedeți în ce stare a ajuns Isus! El vrea din partea tuturor mângâiere, este
atât de doborât de durerea în care se găsește, încât nu refuză pe nimeni.
Isuse al meu, în timp
ce bei potirul plin de amărăciuni intense, pe care Tatăl Ceresc ți le-a trimis,
te aud suspinând, gemând, delirând, iar cu vocea sufocată spui: „Suflete,
suflete, veniți, dați-mi alinare! Luați loc în Umanitatea mea; vă vreau, suspin
după voi! Oh, nu fiți surzi la glasul meu, nu faceți zadarnice dorințele mele
arzătoare, Iubirea mea, durerile mele! Veniți suflete, veniți...!”
Isuse al meu, în delirul tău, fiecare geamăt
și suspin este o rană pentru inima mea, care nu îmi dă pace, de aceea îmi
însușesc sângele tău, Vrerea ta, zelul tău arzător, Iubirea ta și înconjurând
Cerul și pământul, vreau să merg la toate sufletele, pentru a le da lor sângele
tău, ca pe o garanție a mântuirii lor și pentru a le aduce la tine, pentru a
calma dorințele și delirul tău și spre a alina amărăciunile agoniei tale. Iar
în timp ce voi face acestea, Tu însoțește-mă cu privirea ta.
Mama mea, vin la tine pentru că Isus vrea
suflete, vrea alinare. Așadar, dă-mi mâna ta maternă și împreună, să facem un
ocol în toată lumea, în căutare de suflete. Să închidem în sângele său
afecțiunile, dorințele, gândurile, faptele și pașii tuturor creaturilor, să lansăm
în sufletele lor, flăcările de Iubire ale Inimii sale, cu scopul de a le face
să cedeze și astfel, închise în sângele său și transformate în flăcările sale,
le vom conduce în jurul lui Isus, pentru a îndulci durerile și amărăciunea
agoniei sale.
Îngerul meu păzitor, mergi tu înaintea
noastră; mergi și dispune sufletele care trebuie să primească acest sânge,
astfel încât nici o picătură să nu rămână fără a da roadele sale abundente...
Mama mea, să plecăm, repede! Văd privirea lui Isus care ne urmărește; aud
gemetele sale repetate, care ne împing să grăbim misiunea noastră.
-
Și iată, Mamă, după primii pași
suntem deja la ușile caselor unde sunt infirmii...Câți nu izbucnesc în
injurături, blesteme, sunt disperați și chiar încearcă să-și pună capăt
zilelor! Ah, Mamă, aud gemetele lui Isus, care vede cum sunt răsplătite cu
ofense cele mai dragi preferințe de Iubire a inimii sale, prin care face să
sufere sufletele, pentru a le face să devină asemănătoare cu El. Să le dăm lor
Sângele său, astfel încât să le dea lor ajutoarele necesare și cu Lumina sa
să-i facă să înțeleagă binele care constă în a suferi și a obține în acest fel asemănarea
cu Isus. (...)
-
Intrăm în camerele muribunzilor...
Mama mea, ce teroare, câte suflete sunt gata să cadă în iad! Câte, după o viață
de păcate, vor să dea ultima durere acelei Inimi străpunse de repetate ori,
încoronând ultima dorință cu un act de disperare... Alții, legați de
obligațiile pământești, nu știu să se resemneze și să facă ultimul pas... Mamă
Sfântă, să dăm fiecărui muribund Sângele lui Isus, care, punând pe fugă
diavolii, să-i dispună să primească ultimile sacramente, pentru o bună și
sfântă moarte. Să le dăm lor pentru încurajare agonia lui Isus, iar când El îi
va judeca îi va găsi acoperiți cu Sângele său, abandonați în brațele sale și la
toți le va da iertarea sa.
-
O, Mamă, vezi cum pământul este
plin de suflete care sunt gata să cadă în păcat, iar Isus începe să plângă văzând
cum Sângele său va fi profanat. Ar trebui un miracol pentru a le împiedica
căderea. De aceea să le dăm și lor Sângele lui Isus; în el o să găsească puterea
și harul pentru a nu cădea în păcat.
-
Încă un alt pas, o, Mamă: iată
suflete căzute deja în păcat. Isus le iubește, dar le privește îngrozit pentru că
sunt pline de noroi, iar agonia sa se face mai intensă. Să le dăm sângele lui Isus,
ce conține Viața, pentru a învia și să învie mai frumoase, încât să facă să
surâdă tot Cerul și pământul.
-
Să mai mergem, o, Mamă, la acele
suflete care păcătuiesc și fug de Isus, la cei care îl ofensează și ajung la disperare
crezând că nu vor mai putea primi iertarea sa. Să le dăm și lor Sângele său,
astfel încât să șteargă de pe ele pecetea pierzării și a o imprima pe cea a
mântuirii, care să pună în inimile lor, după păcat, atâta încredere și iubire, încât
să-i facă să alerge la picioarele lui Isus și strângându-se lângă ele, să nu se
mai dezlipească niciodată.
Vezi, o, Mamă, sunt și suflete bune,
nevinovate, dar în jurul lor găsesc multe primejdii și scandaluri... Să sigilăm
și să înconjurăm nevinovăția lor cu Sângele lui Isus, ca zid de apărare, pentru
a nu intra păcatul în ele; cu el să le păstrezi nevinovați și puri punând pe
fugă pe cei care ar vrea să le contamineze, astfel încât Isus să găsească în
ele satisfacțiile și odihna sa.
Iar acum Mamă, să alergăm la aceia care
nu împărtășesc Credința Sfintei Biserici Catolice și la aceia care nici nu sunt
creștini, în special la aceia care se află pe punctul de a muri... Isus, care
este Viața tuturor, nu primește în schimb nici măcar un mic act de iubire, nu
este cunoscut de însăși creaturile sale. O, Mamă, să dăm lor sângele său, să-i
punem pe toți în el și să-i ducem pe toți în jurul Lui prezentându-i pe toți
acești fii orfani și exilați care îl găsesc pe Tatăl lor; așa Isus se va simți
mângâiat în amara sa agonie...
O, Mamă, să luăm Sângele său și să-l dăm
tuturor: celor suferinzi pentru a primi mângâiere, săracilor pentru a iubi
comoara sărăciei lor, celor ispitiți pentru a fi victorioși, celor
necredincioși pentru ca în ei să triumfe Credința, celor care înjură pentru a
înlocui înjurăturile lor cu binecuvântări, Preoților pentru a-și înțelege
misiunea și să fie miniștri demni a lui Isus...
Să-l
dăm și sufletelor din purgator, care plâng atât de mult și cer acest sânge
pentru eliberarea lor... Iar acum să facem un zbor la Cer,
să dăm sângele lui Isus tuturor, Îngerilor și Sfinților, pentru a avea o mai
mare slavă, să-i mulțumească lui Isus și să se roage pentru noi... Iar acum
permite, o, Mamă, să-ți dăm și ție acest sânge, spre mai mare slava a ta, să te
inunde cu o nouă lumină și cu noi mulțumiri, iar de la tine să coboare la toate
creaturile, pentru a da tuturor haruri de mântuire.
În sfârșit, dă-mi Tu și mie acest sânge;
Tu știi cât de mult am nevoie. Purifică-mă cu el, reînsănătoșește-mă,
îmbogățește-mă, fă să circule în venele mele și să-mi dea Viața lui Isus, să
coboare în inima mea și să mi-o transforme în însăși Inima lui Isus,
înfrumusețându-mă atât de mult încât Isus să poată găsi în mine bucuria sa.
Agonizatul meu Isus, în timp ce se pare
că viața ta se stinge, aud deja respirația îngreunată a agoniei, văd ochii tăi încețoșați
de apropierea morții, iar toate Preasfintele tale membre abandonate, simt că
nici măcar nu mai respiri, iar eu simt că mi se rupe inima de durere; te
îmbrățișez și te simt înghețat; te mișc și nu dai semne de Viață! Isuse, ești
mort? Îndurerată Mamă, Îngerii Cerului, veniți să-l plânge-ți pe Isus, și nu
permite-ți ca eu să continui să mai trăiesc fără El, căci deja nu mai pot! Și
mi-l strâng puternic și aud că dă o altă respirație și apoi din nou nu mai dă
semne de viață; iar eu îl strig: „Isuse, Isuse, Viața mea nu muri! Deja aud
zgomotul făcut de dușmanii tăi care vin să te prindă; cine te va apăra în
starea în care te afli?”
Iar El, înduioșat, se pare că reînvie din
moarte la viață; se uită la mine și îmi spune:
„Fiică, ești aici?
Așadar ai fost spectatoarea durerilor mele și a multelor mele morți pe care
le-am suportat? Să știi, o, fiică, că în aceste trei ore de o foarte amară agonie
am închis în mine toate viețile creaturilor, suferind toate durerile lor și
chiar însăși moartea lor, dând fiecăreia însăși Viața mea. Agonia mea va
susține agonia lor; amărăciunile mele și moartea mea, se vor schimba pentru ele
în izvoare de încântări și de viață. Cât mă costă sufletele! Dacă aș fi fost
măcar răsplătit! Așadar, ai văzut că în timp ce muream mă reîntorceam să
respir; erau morțile creaturilor pe care le simțeam în mine.”
Persecutatul meu Isus, din moment ce ai vrut să închizi în tine viața mea, așadar și moartea mea, te rog pentru această foarte amară agonie să vii să mă asiști în momentul morții. Ți-am dat inima mea pentru refugiu și odihnă, brațele mele pentru a te susține, iar toată ființa mea la dispoziția ta și, oh, cu câtă bunăvoință m-aș da în mâinile dușmanilor tăi, pentru a putea muri eu în locul tău. O, Viața inimii mele, vino în acel moment (al morții mele) să-mi înapoiezi ceea ce ți-am dat: compania ta, Inima ta drept pat și odihnă, brațele tale pentru sprijin, respirația ta îngreunată pentru a ușura dificultățile mele, astfel încât voi respira prin intermediul respirației tale, care, precum aerul purificator, mă va purifica de orice pată, și mă va dispune să pot intra în veșnica Beatitudine...
De fapt,
dulcele meu Isus, vei aplica sufletului meu toată Presfânta ta Umanitate, în modul
că, mă vei privi prin tine însuți, iar văzându-te pe tine însuți, nu vei găsi
nimic pentru a mă judeca; apoi mă vei uda
cu sângele tău, mă vei îmbrăca cu purul veșmânt al Preasfintei tale Voințe, mă
vei împodobii cu Iubirea ta și, dându-mi ultiml sărut, mă vei face să-mi iau
zborul de pe pământ spre Cer. Și ceea ce vreau pentru mine, te rog să le dai
tuturor celor care sunt în agonie... Dar dușmanii tăi sunt deja aproape, iar Tu
vrei să mă lași pentru a te duce inaintea lor... Iar eu, strângându-mă puternic
la Inima ta, nu te voi lăsa niciodată, te urmez, iar Tu binecuvântează-mă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu