O, blândul meu Isus, deja a trecut o oră
de când te afli în această Grădină. Iubirea a luat în posesie totul, făcându-te
să suferi totul împreună, tot ceea ce călăii te vor face să suferi pe tot acest
parcurs în amara ta Pătimire; dimpotrivă, înlocuiește și reușește să te facă să
suferi ceea ce ei nu poate să-ți facă, în părțile cele mai profunde ale
Persoanei tale Divine. O, Isuse al meu, văd că deja te clatini când pășești și totuși
vrei să mergi... Spune-mi Binele meu, unde vrei să mergi? Ah, am înțeles: să-i
vezi pe iubiții tăi discipoli. Și eu vreau să te însoțesc, astfel încât dacă Tu
te clatini, eu să te susțin...
Dar, o, Isuse al meu, o altă amărăciune
pentru Inima ta: ei deja dorm, iar Tu, mereu milos, îi chemi, îi trezești, și
cu iubire paternă îi dojenești și le recomanzi lor vegherea și rugăciunea. Și
te întorci în Grădină; dar cu o altă străpungere în Inimă... În acea
străpungere văd, o, Iubirea mea, toate străpungerile făcute de sufletele
consacrate ție care, fie din cauza ispitelor, fie din cauza stării sufletului
sau din lipsa mortificației, în loc să se strângă lângă tine veghind și în
rugăciune, se abandonează în sinea lor și, somnoroase, în loc să progreseze în
iubire și unire cu tine, se retrag... Cât te compătimesc, o, Iubitorule
înflăcărat, vreau să-ți aduc reparare pentru toate ingratitudinile celor mai fideli
ai tăi. Acestea sunt ofensele care întristează cel mai mult Inima ta adorabilă
și este atât de mare și multă amărăciunea lor încât te face să delirezi... Dar,
o, Iubire fără limite, Iubirea ta, care deja îți fierbe în vene, învinge și
uită totul... Te văd prosternat la pământ și te rogi, te oferi, repari și în
toate cauți să-l slăvești pe Tatăl pentru ofensele aduse Lui de creaturi. Și
eu, o, Isuse al meu, mă prostern cu tine și împreună cu tine vreau să fac ceea
ce faci Tu.
Dar, o, Isuse, încântarea inimii mele, văd,
rând pe rând toate păcatele noastre, mizeriile noastre, slăbiciunile noastre,
delictele cele mai imense, nerecunoștințele cele mai negre, ți se înfățișează,
se aruncă asupra ta, te strivesc, te rănesc, te mușcă, iar Tu ce faci? Sângele
care îți fierbe în vene, face față la toate aceste ofense, rupe venele și iese
afară din abundență, te udă tot, curge pe pământ și dai Sânge pentru ofense.
Viață pentru moarte... Ah, Iubire, în ce stare văd că ai ajuns! Deja Tu îți dai
sufletul. Oh, Binele meu, Viața mea dulce, oh, nu muri! Ridică-ți fața de pe
acest pământ pe care l-ai udat cu Sângele tău Preasfânt! Vino în brațele mele!
Fă să mor eu în locul tău...!
Dar în timp ce spui acestea, amărăciunea
ta este atât de mare, încât te reduce la extreme, agonizezi și stai pe punctul
de a-ți da ultima suflare. O, Isuse al meu, Binele meu, din moment ce ești în
brațele mele, vreau și eu să mă unesc cu tine, vreau să-ți dau reparări și să
sufăr cu tine pentru toate lipsurile, pentru păcatele care se fac împotriva Vrerii
tale Preasfinte, și împreună să te rog ca în toate să fac mereu Preasfânta ta
Voință. Voința ta să fie respirația mea, aerul meu; Voința ta să fie bătaia
inimii mele, inima mea, gândul meu, viața și moartea mea... Dar oh, nu muri!
Unde voi merge fără tine? La cine mă voi adresa? Cine îmi va mai da ajutor?
Totul se va termina pentru mine! Oh, nu mă lăsa, ține-mă cum vrei, cum îți
place mai mult, dar ține-mă cu tine, mereu cu tine! Să nu se întâmple niciodată
ca eu să fiu despărțită de tine nici măcar pentru o clipă! Lasă-mă mai degrabă
să te alin, să-ți aduc reparări și să te compătimesc pentru toți, pentru că văd
că toate păcatele, de orice fel ar fi, ți se așează ca o greutate deasupra.
De aceea, Iubirea mea, sărut capul tău
Preasfânt ...Dar ce văd? Toate gândurile rele, iar Tu simți dezgust pentru ele.
Pentru capul tău Preasfânt fiecare gând rău este un spin care te înțeapă cu
asprime... Ah, aceasta nu are de-a face cu coroana de spini, pe care iudeii or
să ți-o pună! Câte coroane de spini nu-ți pun pe capul adorabil gândurile rele
ale creaturilor, astfel încât sângele se prelinge peste tot, de pe frunte și de
sub păr! Isuse, te compătimesc și aș vrea să-ți pun la fel de multe coroane de
slavă; iar pentru a te alina îți ofer toate inteligențele îngerilor și însăși
inteligența ta, pentru a-ți da o compătimire și o reparare pentru toți.
O, Isuse, sărut ochii tăi miloși, în ei
văd toate privirile rele ale creaturilor, care fac să curgă pe Fața ta lacrimi
de sânge... Te compătimesc și aș vrea să îndulcesc vedera ta, punându-ți
dinainte toate încântările care se pot găsi în Cer și pe pământ.
Isuse, Binele meu, sărut urechile tale
Preasfinte... Dar ce aud? Aud în ele ecoul înjurăturilor teribile, strigătele
de răzbunare și blesteme... Nu există voce care să nu răsune în castitatea
auzului tău... O, Iubire nesatisfăcută, te compătimesc și vreau să te consolez
făcând să răsune în urechile tale toate armoniile Cerului, vocea preadulce a
Mamei tale dragi, înfocatele intonații ale Magdalenei și a tuturor sufletelor
iubitoare.
Isuse, Viața mea, vreau să imprim pe Fața
Ta un sărut mai intens, a cărui frumusețe este de neegalat... Ah, acesta este
acea Față înaintea căruia îngerii nu îndrăznesc să-și ridice privrea: atât este
de mare frumusețea ce îi răpește. Și totuși, creaturile o batjocorăsc
scuipând-o, lovind-o cu palmele și călcând-o în picioare... Iubirea mea, câtă
îndrăzneală! Aș vrea să strig atât de tare, încât să-i pun pe fugă! Te compătimesc
și pentru a repara toate aceste insulte merg să cer Preasfintei Treimi, sărutul
Tatălui și al Duhului Sfânt, mângâierile incomparabile ale mâinilor lor creatoare;
merg și la Mama Cerească, pentru a-mi da sărutările sale, mângâierile sale
materne, adorațiile sale profunde; merg apoi la toate sufletele consacrate ție
și îți ofer totul, pentru a-ți da reparare pentru toate ofensele ce se aduc
Feței tale Preasfinte.
Dulcele meu Bine, sărut gura ta preasfântă,
plină de amărăciunile oribilelor înjurături, de greața provocată de excesul
băuturilor și de lăcomie, de discursurile obscene, de rugăciunile făcute rău,
de învățăturile rele, de tot ceea ce omul cu limba face atâta rău... Isuse, te
compătimesc și vreau să îndulcesc gura ta oferindu-ți toate laudele îngerilor
și tot ceea ce fac fii tăi buni folosind bine limba lor.
Iubirea mea batjocorâtă, sărut gâtul tău,
îl văd încărcat de funii și lanțuri, pentru legăturile și păcatele creaturilor...
Te compătimesc, iar pentru a te consola îți ofer uniunea indisolubilă a
Persoanelor Divine, iar eu, revărsându-mă în această Uniune, îți întind brațele
mele și formând un lanț dulce de iubire în jurul gâtului tău, vreau să-ți
îndepărtez legăturile funiilor care aproape te sufocă; iar pentru a te alina te
strâng puternic la inimă...
Putere Divină, sărut Umerii tăi
Preasfinți. Îi văd sfâșiați și aproape rupte în bucăți, este carnea sfâșiată de
scandalurile și exemplele rele ale creaturilor... Te compătimesc, iar pentru a
te consola, îți ofer exemplele tale preasfinte, exemplele Reginei Mame,
exemplele sfinților tăi; iar eu, o, Isuse al meu, făcând să treacă sărutările
mele pe fiecare din aceste răni, vreau să închid în ele sufletele care din
cauza scandalurilor ți-au fost sustrase din Inimă și așa să regenerez carnea în
Presfânta ta Umanitate.
Persecutatul meu Isus, sărut pieptul tău,
pe care îl văd rănit de răceala, indiferența, necorespunderea și nerecunoștința
creaturilor... Te compătimesc, iar pentru a te alina, îți ofer Iubirea
reciprocă a Tatălui, a Ta și a Duhului Sfânt, care este corespunderea perfectă
dintre Persoanele Divine, iar eu, o, Isuse
al meu, revărsându-mă în Iubirea ta, vreau să te ocrotesc și să resping aceste
răni pe care creaturile ți le fac cu păcatele lor; și luând Iubirea ta, vreau să le rănesc cu ea, pentru a nu mai
îndrăzni să te ofenseze și vreau s-o
vărs pe pieptul tău, pentru a te alina
și reînsănătoși.
O, Isuse al meu, sărut mâinile tale creatoare...
Văd toate acțiunile rele ale creaturilor, ca la fel de multe cuie care străpung
mâinile tale Preasfinte, astfel încât, nu cu trei cuie, așa cum ai avut pe
Cruce Tu rămâi străpuns, dar cu atât de multe cuie, pentru câte fapte rele
comit creaturile. Te compătimesc, iar pentru a te alina, îți ofer toate faptele
sfinte, curajul martirilor în a-și da sângele și viața din iubire pentru
tine... Aș vrea în concluzie, o, Isuse al meu, să-ți ofer toate faptele bune
pentru a îndepărta toate cuiele faptelor rele.
O, Isuse, sărut picioarele tale preasfinte,
mereu neobosite în căutarea de suflete; în ele conții toți pașii creaturilor,
dar multe dintre acestea simți că îți scapă, iar Tu ai vrea să le oprești... La
fiecare pas rău făcut de ele, simți că ți se înfinge un cui, iar Tu vrei să te
folosești chiar de cuiele lor pentru a le imobiliza în Iubirea ta; și este atât
de mare și multă durerea pe care o simți și atât de mare efortul pe care îl
faci pentru a le imobiliza în Iubirea ta, încât tremuri tot... Totul meu și
Mulțumirea mea, te compătimesc, iar pentru a te alina îți ofer pașii tuturor
sufletelor credincioase, care își pun în primejdie viața lor pentru mântuirea
sufletelor.
O, Isuse, sărut Inima ta... Tu continui
să agonizezi, nu pentru ceea ce o să-ți facă iudeii, dar pentru durerea pe care
ți-o provoaccă toate ofensele creaturilor. În aceste ore, Tu vrei să dai primul
loc Iubirii; al doilea loc pentru toate păcatele, pentru care Tu ispășești,
repari, îl slăvești pe Tatăl și calmezi Dreptatea Divină; iar al treilea loc îl
dai iudeilor. Aceasta înseamnă că Patima pe care o vei suferi datorită iudeilor,
nu va fi altceva decât reprezentarea foarte amară a dublei pătimiri pe care te
fac să suferi Iubirea și păcatul. Și de aceea eu văd în Inima ta totul la un loc:
lancea Iubirii, lancea păcatului și o aștepți pe a treia, lancea iudeilor; iar
Inima ta sufocată de Iubire, suferă impulsuri violente, afecțiuni nerăbdătoare
de Iubire, dorințe care te consumă și palpitații înfocate, care ar vrea să dea
viață fiecărei inimi. Este tocmai aici, în Inimă, că simți toată durerea pe
care ți-o provoacă creaturile, care cu dorințele lor rele, cu afecțiuni dezordonate,
bătăi de inimă profanate, în loc să dorească Iubirea ta, caută alte iubiri... Cât
suferi, Isuse! Te văd amețind, inundat de undele nelegiuirilor noastre... Te
compătimesc și vreau să-ți alin amărăciunea Inimii tale, triplu străpunsă,
oferindu-ți veșnicele mângâieri al Paradisului și preadulcea Iubire a Mamei
tale dragi.
Iar acum, o, Isuse al meu, fă ca din
această Inimă a ta, să ia viață sărmana mea inimă, astfel încât să nu trăiască decât
numai prin Inima ta; iar la fiecare ofensă pe care o vei primi, inima mea să
fie mereu gata să-ți ofere ușurare, confort și un act de iubire neîntrerupt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu