O, Isuse al meu, am
ajuns deja la miezul nopții; auzi cum dușmanii se apropie, iar Tu,
resemnându-te și ștergându-ți Sângele, întărit de mângâierile primite, mergi
din nou la ai tăi discipoli, îi chemi, îi sfătuești, îi duci împreună cu tine, și mergi înaintea
dușmanilor, vrând să repari cu promptitudinea ta, mișcarea mea lentă, neatenția
și lenea mea, în fapte și pătimiri din iubire pentru tine.
Dar, o, dulcele meu
Isus, Binele meu, ce scenă mișcătoare văd! Primul pe care îl întâlnești este
perfidul Iuda, care apropiindu-se de tine și aruncându-și brațele la gâtul tău,
te salută și te sărută; iar Tu, cu o Iubire profundă, nu disprețuiești acele
buze infernale și le săruți, îl îmbrățișezi și îl strângi la Inima ta, vrând să-l
tragi afară din iad cu noi semne de iubire… Isuse al meu, cum e posibil ca cineva
să nu te iubească? Tandrețea Dragostei tale este atât de mare, încât ar trebui
să rupă orice inimă să te iubească și totuși nu te iubesc! Iar Tu, o, Isuse al
meu, suportând acest sărut al lui Iuda, repari trădările, prefăcătoriile,
înșelăciunile sub aspect de prietenie și de sfințenie, mai ales al preoților.
Apoi, sărutul tău, arată că nici unui păcătos, cu condiția să vină la tine
umilit Tu nu îi vei refuza iertarea.
Afectuosul meu Isus,
deja te dai în mâna dușmanilor, dându-le putere să te facă să suferi, așa cum vor ei... Și eu, o,
Isuse al meu, mă dau în mâinile tale, astfel încât Tu să poți face din mine în
mod liber ceea ce mai mult îți place, iar împreună cu tine vreau să urmez
Voința ta, reparările tale și să sufăr
durerile tale.Vreau să stau mereu în jurul tău, astfel încât să nu fie ofensă
pe care eu să nu o repar, amărăciune pe care
eu să nu o îndulcesc, scuipături și palme, pe care Tu le vei primi, care să nu
fie urmate cu sărutări și mângâieri din partea mea. În căderile pe care ai să
le faci, mâinile mele vor fi gata mereu să te ajute pentru a te ridica. Așadar,
vreau să stau mereu cu tine, o, Isuse al meu, nici măcar un minut nu vreau să
te las singur; iar pentru a fi mai sigură, așează-mă înăuntrul tău, iar eu o să
stau în mintea ta, în privirile tale, în Inima ta și în tine însuți, pentru ca,
ceea ce faci Tu, să pot face și eu. Așa voi putea să-ți țin o fidelă companie
și nimic nu o să-mi poată scăpa din ceea ce Tu suferi, dându-ți în toate preschimbul
meu de iubire.
Dulcele meu Bine, voi
sta lângă tine pentru a te apăra, pentru a învăța lecțiile tale, pentru a
număra cuvintele tale unul câte unul... Ah, cum îmi coboară dulce în inimă
cuvintele pe care i le-ai adresat lui Iuda: „Prietene, la ce ai venit?”
și aud că și mie îmi adresezi aceleași cuvinte, fără să mă numești prieten, ci
îmi dai dulcele nume de fiică: „Fiică, la ce ai venit?” pentru a mă
auzi răspunzând: „Isuse, ca să te iubesc” .
„La ce ai venit?”, mă întrebi când mă rog, „La ce ai venit?”, îmi repeți din
Ostia Sfântă; „La ce ai venit?”, dacă lucrez, dacă mănânc, dacă sufăr, dacă
dorm... Ce frumoasă rechemare pentru mine și pentru toți! Dar câți la întrebarea ta, răspund: „Vin să te supăr”. Alții prefăcându-se
că nu te aud, fac orice fel de păcat, răspunzând la al tău „La ce ai venit?” cu: să
mă duc în iad...
Cât te compătimesc, o,
Isuse al meu! Aș vrea să iau aceleași funii cu care vor să te lege dușmanii
tăi, pentru a lega aceste suflete și să-ți îndepărtez această durere.
Dar din nou aud vocea ta afectuoasă care spune:
„Pe
cine căutați?”, iar aceia răspund: „Pe
Isus Nazarineanul”; iar Tu le spui lor: „EU SUNT”. Numai cu acest
cuvânt Tu spui tot și te faci cunoscut cine ești, astfel încât dușmanii tremură
și cad precum morți la pământ; iar Tu, Iubire ce nu are asemănare, repetând din
nou „EU SUNT”, îi rechemi la viață, iar
tu însuți te dai în puterea dușmanilor... Iar ei, perfizi și nerecunoscători,
în loc să cadă umili și impresionanți la picioarele tale și să-ți ceară
iertare, abuzând de bunătatea ta, disprețuind miracole și haruri, pun mâinile
pe tine și cu funii și lanțuri te leagă, te strâng, te aruncă la pământ, te
calcă în picioare, te trag de păr..., iar Tu, cu o răbdare nemaiauzită, taci, suferi și repari ofensele
celor care cu toate că au văzut miracolele,
se încăpățânează și mai mult și nu vor să audă de Harurile tale. Cu funiile și
lanțurile, implori de la Tatăl darul de a rupe aceste lanțuri a vinovățiilor
noastre și ne legi cu lanțul dulce al Iubirii. Iar lui Petru, care vrea să te
apere, tăindu-i urechea lui Malco, îl corectezi cu iubire, vrând astfel să
repari faptele bune care nu sunt făcute cu o sfântă prudență sau care, din prea
mult zel, cad în greșeli.
Răbdătorul meu Isus,
aceste funii și lanțuri, par a
înfrumuseța și mai mult Persoana ta
Divină: fruntea ta devine mai maiestuoasă, așa încât atrage chiar și atenția dușmanilor tăi, ochii tăi plini de lumină sunt
mai strălucitori, Fața ta divină se prezintă într-o pace și o supremă blândețe,
atrăgătoare chiar și pentru călăii tăi; cu accentele tale suave și
pătrunzătoare, chiar dacă sunt puține, îi faci să tremure, astfel încât, dacă
îndrăznesc să te ofenseze, o fac pentru că Tu însuți le permiți... O Iubire
înlănțuită și legată, oare vei permite ca
Tu să fii legat pentru mine, arătând mai multă iubire față de mine, iar eu,
fiica ta mică, să fiu fără lanțuri? Nu, nu, dimpotrivă, leagă-mă chiar cu lanțurile
și funiile tale și cu însăși mâinile tale Preasfinte. De aceea, te rog să legi,
în timp ce sărut fruntea ta divină, toate gândurile mele, ochii, urechile,
limba, inima mea, sentimentele mele și pe mine însămi, iar împreună cu mine
leagă toate creaturile, astfel încât simțind dulceața iubitoarelor tale lanțuri,
să nu mai îndrăznească să te ofenseze.
Binele meu dulce, deja
este ora unu... Mintea mea începe să ațipească; voi face tot posibilul pentru a
mă menține trează, dar dacă somnul mă surprinde, mă las în tine pentru a urma
ceea ce faci Tu, dimpotrivă o vei face Tu însuți în mine. În tine las gândurile
mele, pentru a te apăra de dușmanii tăi, respirația mea, pentru curaj și
companie, bătăile inimii mele să-ți spună mereu că te iubesc și a înlocui
iubirea pe care alții nu ți-o dau, picăturile sângelui meu, spre a-ți da
reparare și pentru a-ți restitui onoarea și stima pe care or să ți-o ia cu
insulte, scuipături și palme. Isuse al meu, binecuvântează-mă și fă-mă să dorm
în adorabila ta Inimă, iar din pulsațiile accelerate ale Iubirii sau chiar din
cauza durerii, mă voi putea trezi mereu și astfel nu o să întrerupem niciodată
compania noastră; așa să rămânem înțeleși, o Isuse!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu