Vointa Divina: FECIOARA MARIA ÎN ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI DIVINE

Luisa Piccarreta, Fiica Cea Mică a Voinței Divine

Meditații de făcut în luna Mai, pentru Casa Voinței Divine, 6 Mai 1930

Copie conform originalului, cu indispensabilile corecturi gramaticale și cu notificări, editată de D. Pablo Martín Sanguiao.

Tradus de: Enășcuț Cristina

FIAT!!!

I.M.I.

Apelul matern al Reginei Cerului

Dragă fiică, simt nevoia irezistibilă să cobor din Cer, să-ți fac vizitele Mele materne, iar dacă mă vei asigura de iubirea ta filială și de fidelitatea ta, Eu voi rămâne mereu cu tine în sufletul tău, să-ți fiu educatoare, model, exemplu și Mamă afectuoasă. Eu vin pentru a te invita să intri în Împărăția Mamei tale, adică în Împarăția Voinței Divine, și bat la ușa inimii tale pentru ca tu să-mi deschizi...

Să știi că îți ofer în dar această carte cu propriile Mele mâini și ți-o dau cu grijă maternă, pentru ca tu citind-o, să înveți să trăiești ca în Cer, nu cum se trăiește pe pământ.

Fiica mea, această carte este de aur. Ea va forma averea ta spirituală care va fi și fericirea ta pământească. În ea vei găsi izvorul tuturor harurilor; dacă ești slabă, vei dobândi putere, dacă ești ispitită, vei dobândi victoria, dacă ai căzut în păcat, vei întâlni mâna milostivă și puternică care te va ridica din nou, dacă te simți mâhnită, vei găsi alinare, dacă ești rece, vei găsi remediul sigur pentru a te încălzi, dacă-ți va fi foame, vei gusta hrana delicioasă a Voinței Divine. Cu ea nu îți va lipsi nimic, nu vei mai fi singură, deoarece Mama ta îți va ține o dulce companie și cu grijă maternă își va lua responsabilitatea pentru a te face fericită. Eu, Împărăteasa Cerului, mă voi

gândi la toate nevoile tale, atâta timp cât tu vei fi de acord să trăiești unită cu mine.

Dacă ai cunoaște preocupările mele, suspinele mele arzătoare, chiar și lacrimile pe care le vărs pentru fiii mei! Dacă ai ști cum ard de dorința ca tu să asculți lecțiile mele toate despre Cer și să înveți să trăiești din Voința Divină! În această carte tu vei vedea minuni: vei găsi o Mamă care te iubește atât de mult, încât își sacrifică Fiul iubit pentru tine, pentru a te face să trăiești din aceeași Viață pe care Ea însăși a trăit-o pe pământ. Nu-mi da durerea de a mă respinge. Acceptă acest Dar al Cerului pe care ți-l fac. Primește vizita mea și ascultă lecțiile mele.

Să știi că Eu voi vizita lumea întreagă, voi merge la fiecare persoană, în toate familiile, în comunitățile religioase, în fiecare națiune, printre toate popoarele, și dacă va fi necesar, le voi vizita de-a lungul secolelor, până când, în calitate de Regină voi forma poporul meu, iar în calitate de Mamă îi voi forma pe fiii mei, care să cunoască și să facă să domnească peste tot Voința Divină.

Iată-ți explicat scopul acestei cărți. Cei care o vor primi cu iubire, vor fi primii fii fericiți care vor aparține Împărăției FIATULUI Divin, iar Eu voi scrie cu caractere de aur numele lor în Inima mea maternă.

Fiica mea, să știi că Iubirea infinită a lui Dumnezeu a vrut să se folosească de mine în momentul Răscumpărării, pentru a face să coboare Cuvântul Veșnic pe pământ. Acum mă cheamă din nou pe pământ și Îmi încredințează această sarcină dificilă, mandatul sublim de a forma pe pământ fiii Împărăției Voinței Sale Divine. Cu multă grijă maternă încep să-ți pregătesc calea care va trebui să te conducă în această Împărăție fericită.

În acest scop îți voi da sublime lecții cerești și în cele din urmă te voi învăța rugăciuni noi și speciale, prin

care vei constrânge Cerul, Soarele, Creația, însăși viața Mea și cea a Fiului meu, toate faptele sfinților, astfel ca în numele tău ei să obțină iubita Împărăție a Vrerii Divine. Aceste rugăciuni sunt cele mai puternice, pentru că determină munca divină în sine. Prin mijlocirea lor Dumnezeu se va simți dezarmat și învins de ființa umană. Fiind puternic acest ajutor, tu vei grăbi venirea Împărăţiei Divine și împreună cu Mine vei obține ca Voința Divină să se facă precum în Cer așa și pe pământ, după cum este dorința Învățătorului Divin.

Curaj, fiica mea, fă-mă bucuroasă, iar Eu te voi binecuvânta.

Dragă fiică, simt nevoia irezistibilă să cobor din Cer, să-ți fac vizitele mele materne; dacă mă asiguri de iubirea ta filială și fidelitatea ta, voi rămâne mereu cu tine în sufletul tău să-ți fiu educatoare, model, exemplu și cea mai tandră Mamă

1 Luisa în toate scrierile ei începe cu acest cuvânt latin „FIAT”, și nu este întâmplător. Și cu acest cuvânt („Așa să fie”) Dumnezeu a dat începutul tuturor Lucrărilor sale: Creația („Fiat lux!”, „Să fie lumină”, Gen 1,3), Întruparea Cuvântului („Fiat mihi secundum Verbum tuum”, „Fie mie după Cuvântul tău”, Lc 1,38), Răscumpărarea („...non mea voluntas, sed Tua fiat”, „Nu voința mea, dar a Ta să fie făcută”, Lc 22,42), Invocarea veniri Împărăției sale („Fiat Voluntas tua, sicut in Coelo et in terra”, „Facă-se Voia ta, precum în Cer așa și pe pământ”, Mt 6,10).

Acest cuvânt însumează în sine tot ceea ce Luisa a spus și a trăit, în același mod în care exprimă tot ceea ce face Dumnezeu, ba chiar, exprimă însăși Viața lui Dumnezeu, Actul său veșnic și absolut, expresie a Vrerii sale infinit de Sfânt.

Voința Divină (este un substantiv care indică Substanța Sa, ceea ce este Dumnezeu), iar Vrerea sa Divină (este un verb, fie și un substantiv: care indică Viața Sa, ceea ce Dumnezeu face). Distincția

dintre „voință” și „vrere” (chiar dacă de fapt coincid) este la fel cum este între „inimă” și „bătaia inimii”, sau între „motor” și, pornirea motorului”; sau între „izvor” și „râu”, vorbind mereu prin intermediul analogiei, un alt lucru ar fi încă efectul bătăii inimii, care este viața, sau motorul, care este de exemplu călătoria. În ceea ce privește „vrerea”, efectul pe care îl produce este „iubirea”. Și, dacă în Dumnezeu izvorul este Voința sa, iar râul este Vrerea Divină, apa acestui râu este Iubirea. Așa, Isus poate spune bine că „Iubirea este fiul Voinței Divine”, adică, este manifestarea și comunicarea sa. Așadar, cuvântul „Fiat”, pe care îl vom găsi mereu în paginile Luisei, în general exprimă Vrerea Divină, Actul veșnic în care Dumnezeu este Cel ce este, și face tot ceea ce El face.

_________________________________

Eu vin pentru a te invita să intri în împărăția Mamei tale, adică în împărăția Voinței Divine, și bat la ușa inimii tale pentru ca tu să-mi deschizi...

Știi, cu mâinile mele îți aduc această carte în dar: ți-o ofer cu îngrijire maternă, pentru ca tu la rândul tău, citind-o, să înveți să trăiești pentru Cer, nu cum se trăiește pe pământ. Fiica mea, această carte este de aur: ea va forma averea ta spirituală care va fi și fericirea ta pământească. În ea vei găsi izvorul tuturor bunurilor: dacă ești slăbită vei dobândi puterea; dacă ești ispitită, vei dobândi victoria; dacă ai căzut în păcat, vei întâlni mâna milostivă și puternică care te va ridica din nou; dacă te simți mâhnită, vei găsi confort; dacă ești rece, vei găsi modalitatea sigură pentru a te reîncălzi; dacă vei fi înfometată, vei gusta hrana delicioasă a Voinței Divine. Cu ea nu îți va lipsi nimic, nu vei mai fi singură, deoarece Mama ta îți va ține o dulce companie și cu toată grija ei maternă își va lua responsabilitatea pentru a te face fericită. Eu, Împărăteasa Cerească, mă voi gândi la toate

nevoile tale, atâta timp cât tu vei fi de acord să trăiești unită cu mine.

Dacă tu ai cunoaște preocupările mele, suspinele mele înflăcărate chiar și lacrimile pe care le vărs pentru fiii mei! Dacă tu ai știi cum ard de dorința ca tu să asculți lecțiile mele toate despre Cer și să înveți să trăiești în Voința Divină! În această carte tu vei vedea minuni: vei găsi o Mamă care te iubește atât de mult, încât își sacrifică Fiul său iubit pentru tine, pentru a te face să trăiești din aceeași Viață pe care Ea însăși a trăit-o pe pământ. Deci, nu-mi da această durere, nu mă respinge; acceptă acest Dar al Cerului pe care ți-l aduc; primește vizita mea, lecțiile mele...

Să știi că Eu voi călători peste tot în lume, voi merge la fiecare individ, în toate familiile, în comunitățile religioase, în fiecare națiune, printre toate popoarele, și, dacă va fi necesar, le voi vizita pentru secole întregi, până când îmi voi forma, ca Regină, poporul meu și, ca Mamă, pe fiii mei, care să cunoască și să facă să domnească peste tot Voința Divină.

Iată-ți explicat scopul acestei cărți. Cei care o vor primi cu iubire vor fi primii fii fericiți care vor aparține împărăției FIATULUI Divin, iar Eu voi scrie cu litere de aur numele lor în Inima mea maternă.

Vezi, fiica mea? Însăși acea infinită Iubire a lui Dumnezeu a vrut să se folosească de mine în momentul Răscumpărării, pentru a face să coboare Cuvântul Veșnic pe pământ; acum mă cheamă din nou pe teren și îmi încredințează această sarcină dificilă, mandatul sublim de a forma pe pământ fiii împărăției Voinței sale Divine. Cu multă grijă maternă intru în acțiune și îți pregătesc calea care va trebui să te conducă în această împărăție fericită.

În acest scop îți voi da sublime lecții cerești și în cele din urmă te voi învăța rugăciuni noi și speciale, prin care vei constrânge Cerul, Soarele, Creația, însăși Viața mea și pe cea a Fiului meu, toate faptele Sfinților, astfel ca, în numele tău, ei să obțină adorabila împărăție a Vrerii Divine. Aceste rugăciuni sunt cele mai puternice, pentru că determină munca divină în sine. Prin mijlocirea lor Dumnezeu se va simți dezarmat și învins de ființa umană; fiind puternic acest ajutror, tu vei grăbi venirea regatului său foarte fericit și împreună cu mine vei obține ca Voința Divină să se facă precum în Cer așa și pe pământ, după cum este dorința Învățătorului Divin.

Curaj, fiica mea, fă-mă bucuroasă, iar Eu te voi binecuvânta.

Rugăciune către Regina Cerului pentru fiecare zi a lunii Mai

Regină Imaculată, Mama mea Cerească, vin pe genunchi tăi materni pentru a mă abandona ca fiica ta cea dragă în brațele tale, să-ți cer cu cele mai arzătoare suspine, în această lună consacrată ție, harul cel mai mare: pentru a mă primii să trăiesc în împărăția Voinței Divine. Mamă sfântă, Tu care ești Regina acestei împărății, primește-mă să trăiesc în ea ca o fiică a ta, astfel ca să nu mai fie nelocuită, ci locuită de fiii tăi. De aceea, Suverană Regină, mă încredințez ție, astfel ca să-mi îndrumi pașii mei în Împărăția Vrerii Divine și, strângând mâna ta maternă, vei călăuzi toată ființa mea, astfel încât să aibă viață perenă în Voința Divină. Tu îmi vei fi Mamă, iar Mamei mele îi încredințez voința mea, astfel ca să mi-o schimbi cu Voința Divină și așa voi putea fi sigură că nu

voi ieși din împărăția sa. De aceea, te rog să mă luminezi pentru a mă face să înțeleg ce înseamnă Voința lui Dumnezeu.

Bucură-te Marie...

Propunere pentru luna Mai:

Dimineața, la miezul zilei și seara, adică de trei ori pe zi, să mergem pe genunchii Mamei noastre Cerești și să-i spunem: „Mama mea, te iubesc, dar iubește-mă și Tu și dă un strop din Voința lui Dumnezeu sufletului meu; dă-mi binecuvântarea ta, astfel ca să pot face toate acțiunile mele sub privirea ta maternă.

Ziua I

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Primul pas al Voinței Divine în Zămislirea Imaculată a Mamei noastre Cerești.

Sufletul către Regina Imaculată: Iată-mă, o Mamă preadulce, prosternată înaintea ta: astăzi este prima zi a lunii Mai, sacru pentru tine, în care toți fiii tăi vor să-ți ofere recomandările lor pentru a atesta iubirea lor și pentru a constrânge iubirea ta să-i iubească, iar eu te văd coborând din Patria Cerească înconjurată de mulțimi de îngeri pentru a primi frumoșii trandafiri, violetele umile, castitatea crinilor fiilor tăi, dăruindu-le zâmbetul tău de iubire, cu harurile și binecuvântările tale și, strângând la sânul matern darurile fiilor tăi, le duci în Cer pentru a le rezerva precum garanție și coroană în momentul morții lor. Mamă Cerească, eu, care sunt cea mai mică, cea mai nevoiașă dintre fiii tăi, în mijlocul atâtor ființe umane, vreau să vin până în sânul tău matern pentru a aduce, nu

flori și trandafiri, ci un soare în fiecare zi. Dar Mama trebuie să-și ajute fiica, dându-i lecțiile sale despre Cer, pentru a mă învăța să formez acești sori divini, pentru a da omagiul cel mai frumos și iubirea cea mai pură. Mamă dragă, ai înțeles ce vrea fiica ta: vreau să fiu învățată de tine să trăiesc din Voința Divină, iar eu, transformând acțiunile mele și pe mine însămi în Voința Divină, conform învățăturilor tale, în fiecare zi îți voi aduce în sânul tău matern toate acțiunile mele schimbate în sori.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, rugăciunea ta a rănit Inima mea maternă și, atrăgându-mă din Cer, sunt deja aproape de fiica mea, să-ți ofer lecțiile mele toate despre Cer. Uită-te la mine, dragă fiică, mii de ingeri mă inconjoară și cu reverență toți stau în așteptare pentru a mă auzi vorbind despre acel FIAT Divin, căci dintre toți dețin cel mai mult izvorul său, îi cunosc secretele sale minunate, bucuriile sale infinite, fericirea sa de nedescris și valoarea sa incalculabilă. Și, auzind-o pe fiica mea cum mă cheamă, pentru că vrea lecțiile mele despre Voința Divină, este pentru mine sărbătoarea cea mai mare, bucuria cea mai pură și, dacă tu o să asculți lecțiile mele, Eu mă voi numi cea mai fericită să fiu Mama ta. Oh, cum suspin să am o fiică care vrea să trăiască în întregime din Voința Divină! Oh, spune-mi, o fiică, o să mă mulțumești? Îmi vei da Inima ta, voința ta, toată ființa ta în mâinile mele materne, astfel ca să te pregătesc, să te dispun, să te întăresc, să te golesc în întregime, astfel încât voi putea să te umplu în întregime de lumina Voinței Divine și să formez în tine Viața sa Divină? De aceea sprijină capul tău pe Inima Mamei tale Cerești și ascultă-mă cu atenție, astfel ca lecțiile mele sublime să te facă să te decizi să nu mai faci niciodată voința ta, ci mereu pe Cea a lui Dumnezeu.

Fiica mea, ascultă-mă, este Inima mea maternă care te iubește atât de mult și vrea să se reverse asupra ta. Să știi că te am aici, scrisă în Inima mea, și te iubesc ca pe o adevărată fiică, dar simt o durere pentru că nu te văd asemănătoare cu Mama ta. Dar ști ce ne deosebește? Vai, este voința ta, care îndepărtează prospețimea harului, frumusețea care îl îndrăgostește pe Creatorul tău, tăria care suportă și învinge totul, iubirea care consumă totul; pe scurt această voință a ta nu este cea care o însuflețează pe Mama ta Cerească. Tu trebuie să știi, că am cunoscut voința mea umană numai să o păstrez sacrificată în cinstea Creatorului meu; viața mea a fost în întregime din Voința Divină. Din primul moment al Zămislirii mele am fost modelată, încălzită și așezată în Lumina sa, care a purificat cu puterea sa germenul meu uman, astfel încât am rămas zămislită fără pata originală. De aceea, dacă Zămislirea mea a fost fără cusur și atât de glorioasă, încât a format onoarea Familiei Divine, a fost doar pentru că FIATUL atotputernic care s-a revărsat asupra germenului meu, și astfel pură și sfântă am rămas zămislită.Deci, dacă Vrerea Divină nu s-ar fi revărsat asupra germenului meu mai mult decât o mamă tandră, pentru a preveni efectele păcatului originar, aș fi întâlnit soarta cea tristă a celorlalte creaturi, de a fi zămislită cu păcatul originar. Prin urmare, toată cauza principală a fost Voința Divină. Ei să-i fie onoare, slavă, mulțumire pentru că am fost zămislită în întregime fără păcatul strămoșesc.

Acum, fiica Inimi mele, ascultă de Mama ta: pune deoparte voința ta umană, mai degrabă bucură-te să mori decât să-i dai un act de viață. Mama ta Cerească ar fi fost mai bucuroasă să moară mii și mii de ori decât să facă un singur act din propria voință. Așadar nu vrei tu să mă

imiți? Ah, dacă tu o vei păstra sacrificată în onoarea Creatorului tău, Vrerea Divină va face primul pas în sufletul tău și te vei simți modelată de o auroră cerească, purificată și încălzită, astfel încât vei simți că se anihilează germenii viciilor tale, te vei simți așezată în primi pași a împărăției Voinței Divine. Deci fi atentă, dacă tu mă vei asculta și îmi vei fi fidelă, te voi îndruma, te voi duce de mână pe calea nesfârșită al FIATULUI Divin, te voi ține apărată sub mantia mea albastră și vei fi onoarea mea, bucuria mea, victoria mea și a ta.

Sufletul: Imaculată Fecioară, ia-mă pe genunchii tăi materni și fii pentru mine Mamă; cu mâinile tale sfinte ia în stăpânire voința mea, purific-o, modeleaz-o, încălzește-o cu atingerea degetelor tale materne; învață-mă să trăiesc doar din Voința Divină.

Propunere: Astăzi pentru a mă onora, începând de dimineață și în toate acțiunile tale, îmi vei da voința ta în mâinile mele spunându-mi: „Mama mea, oferă Tu însăți sacrificiul voinței mele Creatorului meu”.

Jaculatorie: Mama mea, închide Voința Divină în sufletul meu, astfel ca să formeze tronul și locuința sa și să aibă primul său loc în el.

Ziua a II-a

Al doilea pas făcut de Voința Divină în Regina Cerului. Primul surâs al Preasfintei Treimi asupra Zămislirii sale Imaculată.

Sufletul: Iată-mă din nou pe genunchi tăi materni, pentru a-ți asculta lecțiile tale. Mamă Cerească, această sărmană fiică se încredințează puterii tale. Sunt prea sărmană, cunosc, dar mai știu că Tu mă iubești ca o Mamă, aceasta îmi este suficient pentru a mă arunca în brațele tale, astfel ca Tu să ai milă și, deschizându-mi urechile inimii, mă vei face să aud vocea ta preadulce pentru a-mi da lecțiile tale sublime. Tu, Mamă sfântă, vei purifica inima mea cu atingerea degetelor tale materne, astfel ca să se poată conține în ea roua cerească a învățăturilor tale cerești.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, dacă tu ai știi cât de mult te iubesc, ai avea mai multă încredere în Mama ta și ai face tot posibilul să nu-ți scape niciun singur cuvânt al meu. Tu trebuie să știi că nu doar te-am scris în Inima mea, ci înăuntrul acestei Inimi am o fibră maternă care mă face să o iubesc pe fiica mea mai mult decât o mamă. De aceea vreau să te fac să auzi marele miracol pe care l-a făcut FIATUL Suprem în mine, astfel ca tu, imitându-mă, să poți să-mi dai o mare onoare de a fi fiica mea regină. Cum suspină Inima mea, înecată în iubire, de a avea în jurul meu nobila mulțime a micuțelor regine!

Așadar ascultă-mă, draga mea fiică: de îndată ce Voința Divină s-a revărsat asupra germenului meu uman pentru a preveni tristele efecte ale păcatului, Divinitatea a surâs, sărbătorind când a văzut în germenul meu acel germen uman pur și sfânt, cum a ieșit din mâinile sale creatoare atunci când în creația omului. Iar FIATUL Divin

a făcut al doilea pas în mine, cu aducerea acestui germen uman al meu, de El purificat și sfințit, înaintea Divinității, astfel ca să fie revărsate torențial asupra micimei mele în actul de a fi zămislită; și, Divinitatea, văzând în mine lucrarea lor creativă, frumoasă și curată, a surâs cu plăcere și voind să mă sărbătorească, Tatăl Ceresc a vărsat asupra mea mări de putere, Fiul mări de înțelepciune, Duhul Sfânt mări de iubire. Astfel că am rămas zămislită în lumina interminabilă a Voinței Divine, și, în mijlocul acestei mări divine pe care micimea mea nu-l putea conține, am format valuri foarte înalte pentru a le trimite din nou precum omagii de iubire și glorie Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Iar Trinitatea era numai ochi asupra mea și pentru a nu se face învinsă de mine în iubire, zâmbindu-mi și mângâindu-mă, mi-a trimis alte mări, care m-au înfrumusețat atât de mult, căci cum a fost formată mica mea umanitate, am dobândit virtutea captivantă a răpirii Creatorului meu. Și într-adevăr s-a făcut cu adevărat răpit, atât de mult încât între mine și Dumnezeu era întotdeauna o sărbătoare, astfel că nu ne-am refuzat nimic reciproc. Eu nu I-am refuzat niciodată nimic și nici măcar El. Dar tu știi cine mă însuflețea cu această forță captivantă? Voința Divină, care domnea în mine ca și viață. De aceea puterea Ființei Supreme era a mea, așadar aveam o forță egală, să ne răpim reciproc.

În acest moment, fiica mea, ascult-o pe Mama ta, să știi că Eu te iubesc mult de tot și aș vrea să văd sufletul tău plin de propriile mele mările. Aceste mările ale mele sunt imense și vor să se verse, dar pentru a face aceasta trebuie să te golești de vrerea ta, astfel încât Vrerea Divină să poată face al doilea pas asupra ta și să devină ca un principiu de viață în sufletul tău, în acest mod atragi atenția Tatălui Ceresc, al Fiului și al Duhului Sfânt să se

reverse asupra ta cu mările lor abundente; dar pentru a face aceasta, vor să găsească în tine însăși Voința lor, pentru că nu vor să încredințeze voinței tale omenești mările lor de putere, de înțelepciune, de iubire și de o frumusețe de nedescris.

Draga mea fiică, ascultă de Mama ta, pune mâna pe inima ta, și spune-mi secretele tale: de câte ori ai fost nefericită, torturată, mâhnită pentru că ai făcut voința ta? Să știi că tu ai dat deoparte o Voință Divină și ai căzut în labirintul relelor. Ea voia să te facă pură și sfântă, fericită și frumoasă, cu o frumusețe încântătoare, iar tu, făcând voința ta, ai pornit la război împotriva ei și cu durere ai dat-o afară din locuința sa dragă, care este sufletul tău. Ascultă fiica Inimi mele, aceasta este o durere pentru Mama ta, pentru că nu vede în tine Soarele FIATULUI Divin, ci văd întunericul dens al nopții al voinței tale omenești. Dar hai, curaj: dacă tu îmi promiți că îmi vei da voința ta în mâinile mele, Eu, Mama ta Cerească, te voi lua în brațele mele, te voi așeza pe genunchii mei și voi aranja din nou în tine Viața Voinței Divine, iar tu pentru multele mele lacrimi, vei forma surâsul meu, sărbătoarea mea, zâmbetul și sărbătoarea Preasfintei Treimi”.

Sufletul: Mamă Cerească, dacă mă iubești atât de mult, Te rog să nu permiți ca eu să cobor de pe genunchii tăi materni, și, cum vezi că eu aș vrea să fac voința mea, veghează sărmanul meu suflet; și, închizându-mă în Inima ta, puterea iubirii tale să ardă vrerea mea. Așa voi schimba lacrimile tale în zâmbete de mulțumiri.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori pe genunchii mei, încredințându-mi vrerea ta și spunându-mi: „Mama mea, această voință a mea vreau să fie a ta, astfel ca Tu să mi-o schimbi cu Voința Divină”.

Jaculatorie: „Suverană Regină, cu imperiul tău divin umilește voința mea, astfel ca să se nască în mine germenul Voinței Divine”.

Ziua a III-a

Al treilea pas al Voinței Divine în Regina Cerului.

Zâmbetul întregii Creații pentru concepția Copiliței Cerești

Sufletul se adresează Fecioarei: Suverană Mamă, această micuță fiică a ta, captivată de lecțiile tale cerești, simte o nevoie extremă să vină în fiecare zi pe genunchii tăi materni pentru a te asculta și pentru a pune în inima sa învățăturile tale materne. Iubirea ta, dulcele tău accent, strângându-mă aproape de Inima ta, în brațele tale, îmi dau curaj și încredere, că Mama mea îmi va da marele har pentru a mă face să înțeleg marele rău al voinței mele.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, este o inimă de mamă care îți vorbește: cum te văd că vrei să mă asculți, Inima mea se bucură și am speranța sigură că fiica mea va lua în posesie împărăția Voinței Divine, pe care Eu o posed în Inima mea maternă pentru a o da fiilor mei. De aceea ascultă-mă cu atenție și scrie toate cuvintele mele în inima ta, astfel încât să meditezi mereu și să modelezi viața ta după învățăturile mele.

Ascultă, fiica mea, de îndată ce Divinitatea a surâs și a sărbătorit concepția mea, FIATUL Suprem a făcut al treilea pas asupra micuței mele umanități. Micuță, micuță, dar

dotată cu rațiune divină, a pus toată Creația în sărbătoare. M-a făcut să fiu recunoscută ca Regina lor, a tuturor lucrurilor create. Au recunoscut în mine viața Vrerii Divine și întreg universul s-a închinat la picioarele mele. Chiar dacă eram micuță și încă nenăscută, lăudându-mă, soarele m-a sărbătorit și a surâs cu lumina sa; cerul m-a sărbătorit cu stelele sale, zâmbindu-mi cu sclipirea lor blândă și dulce oferindu-se ca o coroană strălucitoare pe capul meu; iar marea m-a sărbătorit cu valurile sale care se înălțau și scădeau în liniște. Pe scurt, nu a fost lucru creat care să nu se alăture la surâsul și sărbătoarea Preasfintei Treimi. Toți au acceptat dominarea mea, imperiul meu, porunca mea, s-au simțit onorați căci, după multe secole de când Adam a pierdut comanda și dominarea de sine, retrăgându-se din Voința Divină, au găsit în mine pe Regina lor, iar toată Creația m-a proclamat Regina Cerului și a pământului.

Draga mea fiică, tu trebuie să știi că Voința Divină, când domnește în suflet nu știe să facă lucruri mici, ci mărețe; vrea să-și centralizeze în creatura fericită toate prerogativele sale divine și tot ceea ce a ieșit din al său FIAT atotputernic, o înconjoară și rămâne supusă la indicațiile sale. Ce lucru nu Mi-a dat FIATUL Divin? Mi-a dat totul. Cerul și pământul erau în puterea mea. M-am simțit dominatoare peste toate chiar de asemenea, peste însăși Creatorul meu.

Acum, fiica mea, ascult-o pe Mama ta. Oh, cum mă doare inima văzându-te slăbită și sărmană. Nu ai adevărata putere pentru a te domina pe tine însăți; temerile, dubiile, reținerile sunt cele care te stăpânesc, toate lucrurile mizerabile ale voinței tale umane, dar știi de ce? Pentru că nu este în tine viața integră a Vrerii Divine, care punând pe fugă toate relele vrerii omenești, te va face fericită și te va umple de toate bunurile pe care

Ea le deține. Ah, dacă tu cu o propunere fermă te decizi să nu mai dai viață voinței tale, vei simții murind toate relele și va retrăi în tine toate bunurile, iar atunci totul îți va zâmbi, iar Vrerea Divină va face și în tine al treilea pas, iar întreaga Creația o va sărbători pe noua venită în împărăția Voinței Divine. Așadar, fiica mea, mă vei asculta? Îmi dai cuvântul că nu vei mai face niciodată, niciodată din nou voința ta? Să știi dacă vei face aceasta, Eu nu te voi mai părăsi niciodată, îți voi păzi sufletul tău, te voi înfășura cu lumina mea astfel ca nimeni să nu aibă curajul să-mi molesteze fiica, îți voi da imperiul meu astfel ca să poți stăpâni asupra tuturor relelor voinței tale.

Sufletul: Mamă Cerească, lecțiile tale îmi coboară în inimă și o umple de un balsam ceresc. Îți mulțumesc că atât de mult te cobori spre mine, sărăcuța. Dar ascultă, Mama mea, mă tem de mine însămi, dar dacă Tu vrei, poți totul, iar eu cu tine pot totul, mă abandonez precum o micuță copilă în brațele Mamei mele și sunt sigură că am să satisfac dorurile sale materne.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei privi cerul, soarele, pământul și unindu-te cu toți vei recita de trei ori Slavă Tatălui, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că m-a constituit Regina tuturor.

Jaculatorie: Regină puternică, dominează asupra voinței mele pentru a o converti în Voința Divină.

Ziua a IV-a.

Al patrulea pas al Voinței Divine în Regina Cerului. Încercarea

Sufletul către Fecioară: Iată-mă din nou dragă Mamă Cerească pe genunchii tăi materni. Inima îmi bate puternic, puternic, tânjesc de iubire pentru dorința de a auzi lecțiile tale frumoase, de aceea dă-mi mâna și ia-mă în brațele tale. În brațele tale petrec momente de paradis, mă simt fericită. Oh, cum suspin să aud vocea ta! O nouă viață îmi copleșește inima. Așadar vorbește-mi, iar eu îți promit să pun în practică învățăturile tale sfinte.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, dacă tu ai ști cât iubesc să te țin strâns în brațele mele, sprijinită de Inima mea maternă pentru a te face să asculți enigmele cerești ale FIATULUI Divin! Și dacă tu dorești atât de mult să mă asculți, sunt suspinele mele care fac aceasta în inima ta, este Mama ta care o vrea pe fiica sa, care vrea să-ți încredințeze secretele sale și să-ți povestesc cum a lucrat în mine Voința Divină. Fiica inimii mele, acordă-mi atenție, este Inima mea de mamă care vrea să se destăinuie fiicei sale, vreau să-ți spun secretele mele, care până acum nimănui n-au fost dezvăluite, pentru că încă momentul lui Dumnezeu nu venise, care, dorind să răspândească oamenilor haruri surprinzătoare care de-a lungul istoriei lumii nu a acordat, vrea să facă cunoscut minunile FIATULUI Divin și ceea ce poate face în ființa umană, dacă se lasă dominată; și astfel vrea să mă pună pe Mine ca model tuturor, pentru că am avut marea onoare de a-mi forma toată viața mea în Voința Divină.

Acum să știi, fiica mea, că, de îndată ce am fost concepută, Divinitatea a sărbătorit, Cerul și pământul m-au sărbătorit și m-au recunoscut drept Regina lor. Eu am fost atât de identificată cu Creatorul meu, încât m-am simțit pe domeniile divine ca o stăpână. Eu nu am cunoscut ce înseamnă să fiu separată de Creatorul meu. Acea Vrere Divină care domnea în mine, domnea și în Ei și ne făceau inseparabili. Și în timp ce totul era surâs și sărbătoare între mine și Ei, Eu am văzut că nu se puteau încrede în mine dacă nu ar fi avut o probă. Fiica mea, încercarea este steagul care dovedește victoria. Încercarea pune în siguranță toate bunurile pe care Dumnezeu vrea să ni le dea, încercarea maturizează și pregătește sufletul pentru a dobândi mari cuceriri; chiar și Eu am văzut necesitatea acestui test, pentru că voiam să dovedesc Creatorului meu, în schimbul atâtor mări de haruri pe care El mi le dat, un act al fidelității mele, care m-a costat sacrificiul întregii mele vieți. Cât este de frumos pentru a putea spune: „M-ai iubit și te-am iubit”! Dar fără dovezi nu se poate spune niciodată.

Acum să știi, fiica mea, căci FIATUL Divin m-a făcut să cunosc creația omului nevinovat și sfânt. Chiar și pentru el totul era fericire; el a ținut comanda asupra întregii Creații și toate elementele erau ascultătoare la indicațiile sale. Cum în Adam domnea Vrerea Divină, în virtutea Lui chiar și el era nedespărțit de Creatorul său. La atâtea bunuri pe care i le dăduse Dumnezeu și pentru a avea un act de fidelitate în Adam, i-a poruncit să nu atingă nici măcar un singur rod din atâtea care erau în acel Eden pământesc. Era dovada pe care Dumnezeu o voia pentru a confirma inocența sa, sfințenia și fericirea și pentru a-i da dreptul de a comanda asupra întregii Creații. Dar Adam nu a fost fidel în această încercare și, nefiind credincios,

Dumnezeu nu putea avea încrede în el; de aceea a pierdut comanda, inocența, fericirea și se poate spune că a răsturnat lucrarea Creației.

Dar să știi, fiica inimii mele, cunoscând gravitatea și marele rău al voinței umane în Adam și în toți urmașii săi, Eu, Mama ta Cerească, deși abia concepută, am plâns amar cu lacrimi fierbinți asupra omului căzut, iar Vrerea Divină, văzându-mă plângând, mi-a cerut ca dovadă Să-i cedez voința mea umană. FIATUL Divin mi-a spus: „Nu îți cer un rod precum lui Adam, nu, nu, dar îți cer voința ta; Tu ai s-o ții ca și cum n-o vei avea sub imperiul Vrerii mele Divine, care îți va fi viață și se va simți sigur că va face ceea ce va vrea cu tine”. Deci FIATUL Suprem a făcut al patrulea pas în sufletul meu, cerându-mi ca încercare voința mea, așteptând de la mine al meu FIAT și acceptarea unei asemenea încercări.

Acum, te aștept mâine din nou pe genunchii mei, pentru a asculta efectul încercării, pentu că vreau să o imiți pe Mama ta, iar ca Mamă te rog să nu-i refuzi niciodată nimic lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi sacrificiul care ar dura toată viața. Nu te îndepărta niciodată în încercarea pe care Dumnezeu o vrea de la tine, fidelitatea ta, este chemarea planului divin asupra ta, este reflectareaa virtuților sale, căci multe persoane fac din suflet capodopera Ființei Supreme. Se poate spune că încercarea împrumută materia primă mânilor divine pentru a împlini lucrarea lor în ființa umană. Și cine nu este fidel în această încercare, Dumnezeu nu știe ce să se facă cu ea, nu numai aceasta, dar îi încurcă lucrările cele mai frumoase ale Creatorului său. De aceea, fiica mea dragă, fii atentă. Dacă tu vei fi fidelă în această încercare, o vei face mai fericită pe Mama ta. Nu mă face să-mi fac griji,

dă-mi cuvântul, iar Eu te voi conduce, te voi sprijini în toate ca pe o fiică a mea.

Sufletul: Mamă sfântă, cunosc slăbiciunea mea, dar bunătatea ta maternă îmi dă o asemenea încredere că sper totul de la tine și cu tine mă simt în siguranță; într-adevăr pun în mâinile tale materne aceleași încercări pe care Dumnezeu le va pregăti pentru mine, astfel caTu să-mi dai toate acele haruri pentru a nu distruge planurile divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori pe genunchii mei materni și îmi vei aduce toate durerile tale, ale sufletului și ale trupului; îi vei aduce totul Mamei tale, iar Eu le voi binecuvânta, ca să pătrundă în acestea puterea, lumina și harul de care este nevoie.

Jaculatorie: Mamă Cerească, ia-mă în brațele tale și scrie în inima mea: FIAT, FIAT, FIAT.

Ziua a V-a.

Al cincilea pas al Voinței Divine în Regina Cerului. Triumful încercării.

Sufletul către Fecioară: Suverană Cerească, te văd întinzând brațele ca să mă iei pe genunchii tăi materni, iar eu alerg, într-adevăr zbor pentru a mă bucura de îmbrățișările caste, de zâmbetele cerești ale Mamei mele Cerești. Mamă sfântă, astăzi aspectul tău este de triumfătoare și cu o bucurie imensă vrei să-mi povestești triumful prin care ai fost pusă la încercare. Ah, da, Te voi asculta cu plăcere și te rog să-mi dai harul să pot ieși învingătoare în încercările pe care Domnul le va pregăti pentru mine.

Lecția Reginei Cerului: Draga mea fiică, oh, cât de mult doresc și cât aș vrea să încredințez secretele mele fiicei mele, secrete care Îmi vor da atât de multă glorie și care vor slăvi acel FIAT Divin, care a fost cauza primară a Zămislirii mele Imaculate, a sfințeniei mele, a suveranității și maternității.Toată recunoștința mea o datorez FIATULUI Divin, Eu nu cunosc altceva; toate sublimele prerogative cu care Sfânta Biserică atât de mult mă onorează, nu sunt altceva decât efectele acelei Voințe Divine care mă domina, a trăit și a domnit în mine. De aceea doresc atât de mult să se cunoască cine era Cea care producea în mine multe privilegii și efecte admirabile, încât să uimească Cerul și pământul.

Acum ascultă-mă, dragă fiică. Entitatea Supremă mi-a cerut vrerea mea umană, înțelegând gravitatea răului pe care o poate provoca voința umană în ființa sa și cum ea pune totul în pericol, chiar și lucrările cele mai frumoase

ale Creatorului său. Ființa umană cu vrerea sa este nesigură în totalitate, este fragilă, inconstantă, dezordonată, și aceasta pentru că Dumnezeu, când a creat-o, a creat-o unită, ca în natură, cu Voința sa Divină, astfel că Ea trebuia să fie tăria, prima mișcare, sprijinul, hrana, viața voinței umane; atunci când nu dăm viață Voinței Divine în voința noastră umană, se resping bunurile primite de la Dumnezeu în Creație și drepturile primite în natură în actul când am fost creați. Oh, cât de bine am înțeles această gravă ofensă care i se face lui Dumnezeu și rele care plouă asupra ființei umane! Am avut o groază și o teamă să fac voința mea și pe bună dreptate m-am temut, pentru că și Adam a fost creat de Dumnezeu inocent și totuși, făcând voința sa, în câte rele nu a căzut el și toate generațiile? De aceea Eu, Mama ta, prinsă de neliniște și de atât de multă iubire față de Creatorul meu, am jurat să nu fac niciodată voința mea și, pentru a fi mai sigură și pentru a atesta mai mult jertfa mea Celui care atât de multe mări de haruri și privilegii mi-a dat, am luat voința mea umană și am legat-o la picioarele tronului divin, în omagiu continuu de iubire și de jertfă, jurând să nu-mi mai slujesc niciodată, chiar și pentru un singur moment al vieții mele, al voinței mele, ci mereu să fac Voința lui Dumnezeu.

Fiica mea, poate ție nu ți se pare mare sacrificiul meu de a trăi fără voința mea, iar Eu îți spun că nu este sacrificiu asemănător cu al meu, dimpotrivă, toate celelalte sacrificii ale întregii omeniri se pot chema umbre în comparație cu al meu. Sacrificând o zi, când da, când nu, este ușor, dar sacrificându-se în fiecare moment, în fiecare act, în orice bine care vrei să-l faci, pentru toată viața, fără să se dea viață voinței proprii, este sacrificiul sacrificiilor, este atestatul cel mai mare care se poate oferi și iubirea cea mai pură, transformată de însăși Voința Divină, care se

poate oferi Creatorului nostru. Este atât de mare acest sacrificiu, căci Dumnezeu nu poate cere mai mult ființei umane, nici ea n-ar putea avea o idee cum ar putea să se sacrifice mai mult pentru Creatorul său.

Acum, fiica mea dragă, cum i-am dăruit voința mea Creatorului meu, Eu m-am simțit triumfătoare în încercarea vrută de mine, iar Dumnezeu s-a simțit triumfător în voința mea umană. Dumnezeu aștepta încercarea mea, adică un suflet care să trăiască fără voința sa, pentru a repara ieșirile generațiilor omenești (din Voința D.) și pentru a-și arăta mila și îndurarea. De aceea te aștept din nou, să-ți povestesc istoria despre ceea ce a făcut Voința Divină după triumful încercării.

Iar acum un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă tu ai știi cât suspin să te vad că trăiești fără voința ta! Tu știi că îți sunt Mamă, iar Mama vrea să-și vadă fiica sa fericită, dar cum poți fi fericită dacă nu te decizi să trăiești fără voință, cum a trăit Mama ta? Dacă vei face aceasta, totul îți voi da, mă voi pune la dispoziția ta, voi fi în întregime doar pentru fiica mea, astfel ca să aibă doar bine, bucurie și să am fericirea de a avea o fiică care să trăiască toată din Voința Divină.

Sufletul: Triumfătoare Suverană, în mâinile tale de Mamă îmi pun voința mea, astfel ca Tu însăți ca o Mamă să mi-o purifici și să o înfrumusețezi și împreună cu a ta să o legi la picioarele Tronului Divin, astfel ca să pot trăi nu cu voința mea, ci mereu, mereu, cu Cea a lui Dumnezeu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, în fiecare act pe care îl vei face îmi vei încredința în mâinile mele materne voința ta și îmi vei cere ca în locul tău să fac Eu să curgă Voința Divină.

Jaculatorie: Regină triumfătoare, fură-mi voința mea și dă-mi Voința Divină.

Ziua a VI-a.

Al șaselea pas al Voinței Divine în Regina Cerului.După triumful încercării, se ajunge în posesia sa.

Sufletul către Fecioară: Mamă Regină, văd că mă aștepți din nou și, întinzându-mi mâna, mă iei pe genunchii tăi și mă strângi la Inima ta, pentru a mă face să simt viața acelui FIAT Divin pe care Tu îl deții. Oh, cât de răcoritoare este căldura lui, cât este de pătrunzătoare lumina sa! Mamă sfântă, dacă mă iubești atât de mult, scufundă micul atom al sufletului meu în acel Soare al Voinței Divine pe care Tu îl ascunzi, astfel ca să pot spune și eu: „Voința mea s-a terminat, nu va mai avea viață, așadar viața mea va fi Voința Divină”.

Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită, ai încredere în Mama ta și fii atentă la lecțiile mele; ele îți vor folosi pentru a putea să te abții să mai faci voința ta și pentru a te face să suspini în tine acel FIAT divin care dorește atât de mult să formeze viața sa în tine. Fiica mea, tu trebuie să știi că Divinitatea, după ce s-a asigurat de mine prin încercarea pe care a vrut-o, în timp ce toți cred că Eu nu am avut nici o încercare, și asta era suficient pentru Dumnezeu să facă marea minune pe care a făcut-o cu mine, căci am fost zămislită fără păcatul strămoșesc. Oh, cum se înșeală! De fapt a cerut de la mine o probă pe care nu a cerut-o de la nimeni, iar aceasta a făcut-o cu dreptate și cu o distinsă înțelepciune, pentru că trebuind să coboare în mine Cuvântul Veșnic, nu doar că nu era cuviincios să găsească în mine păcatul strămoșesc, dar

nici nu era cuviincios să găsească în mine o voință umană activă. Ar fi fost prea inadecvat pentru Dumnezeu să coboare într-o ființă în care să domnească voința umană. Iată pentru ce a vrut de la mine această probă a voinței mele pentru toată viața, pentru a asigura în sufletul meu împărăția Voinței Divine. Asigurând acest lucru în mine, Dumnezeu putea să facă ceea ce voia din mine, putea să-mi dea totul și pot spune că nimic nu-mi putea nega. Deocamdată ne întoarcem în punctul de unde am rămas. În cursul lecțiilor mele mă voi opri și îți voi povesti ceea ce a făcut această Voință Divină în mine.

Acum ascultă, fiica mea. După triumful încercării, FIATUL Divin a făcut al șaselea pas în sufletul meu, făcându-mă să iau în posesie toate proprietățile divine, cât este posibil pentru ființa umană și de imaginat. Totul era al meu, Cerul și pământul și însăși Dumnezeu, prin care dețineam însăși Voința sa. Eu m-am simțit deținătoarea sfințeniei divine, a iubirii, a frumuseții, a puterii, a înțelepciunii și a bunătății divine. M-am simțit ca o Regină peste toate; și nici nu m-am simțit străină în casa Tatălui meu Ceresc; am simțit pe viu Paternitatea sa și fericirea supremă de a fi fiica sa fidelă. Pot spune că am crescut pe genunchii paterni ai lui Dumnezeu și nu am cunoscut o altă iubire, nicio altă știință, decât ceea ce îmi oferea Creatorul meu. Cine îți poate spune ceea ce a făcut această Voință Divină în mine? M-a înălțat atât de mult în sus, m-a înfrumusețat foarte mult, încât, chiar și Îngerii rămân tăcuți și nu știu de unde să înceapă să vorbească despre mine.

Dar, fiica mea preaiubită, tu trebuie să știi că, atunci când FIATUL Divin mi-a dat în posesie toate lucrurile, m-am simțit deținătoarea tuturor lucrurilor și a tuturor ființelor.Voința Divină, cu puterea sa, atotvederea și

imensitatea, închidea în sufletul meu toate ființele, iar Eu am simțit în Inima mea maternă un loc pentru fiecare din ele. De când am fost zămislită Eu te-am purtat în Inima mea, și oh, dacă ai știi, cât te-am iubit și te iubesc! Te-am iubit atât de mult că am fost pentru tine ca o Mamă înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunile mele, suspinele mele erau pentru tine și în neliniștea de Mamă am spus: „Oh, cum aș vrea să o văd pe fiica mea deținătoarea tuturor lucrurilor, cum sunt și Eu”.

De aceea, ascultă de Mama ta, să nu vrei să mai recunoști voința ta umană. Dacă vei face aceasta, totul va fi în comun între mine și tine, vei avea o tărie divină în puterea ta, toate lucrurile se vor converti în sfințenie, iubire și frumusețe divină. Iar Eu, în răbufnirea iubirii mele, așa cum m-a lăudat din abundență Preaînaltul: spunându-mi: „Toată frumoasă, toată sfântă, toată pură ești Tu, o Maria”, voi spune: „Frumoasă, pură și sfântă este fiica mea, pentru că deține Voința Divină”.

Sufletul: Regina Cerului și eu te salut: „Toată frumoasă, pură și sfântă este Mama mea Cerească”. Oh, dacă ai un loc pentru mine în Inima ta maternă, închide-mă în ea și așa voi fi sigură că nu voi mai face voința mea, ci mereu pe Aceea a lui Dumnezeu, așadar Mama și fiica vom fi fericite amândouă.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita de trei ori trei Slavă Tatălui, pentru a mulțumi Preasfintei Treimi pentru împărăția Voinței Divine pe care l-a stabilit în mine, dându-mi în posesie toate lucrurile, și însușindu-ți cuvintele Entității Supreme în fiecare Slavă Tatălui vei spune: „Toată frumoasă, pură și sfântă este Mama mea”.

Jaculatorie: Regina Cerului, permite ca Voința Divină să mă ia în posesia sa.

Ziua a VII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Ia sceptrul comenzii, iar Preasfânta Treime o constituie secretara sa

Sufletul către Secretara Divină: Regină Mamă, ia-

-tă-mă prosternată la picioarele tale. Simt că eu ca și fiică a ta nu pot să stau fără Mama mea Cerească, deși astăzi vii la mine cu slava sceptrului de comandă și cu coroana de Regină, dar ești Mama mea în pururi, iar eu, tremurândă, mă arunc în brațele tale, astfel ca să-mi însănătoșești rănile pe care voința mea cea rea a făcut-o sărmanului meu suflet. Ascultă, Suverana mea Mamă, dacă Tu nu faci o minune, dacă nu iei sceptrul tău de comandă să mă conduci și să menții stăpânirea ta asupra tuturor actelor mele, pentru a face ca vrerea mea să nu aibă viață, vai, nu voi avea frumoasa soartă de a veni în împărăția Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea dragă, vino în brațele Mamei tale și ascultă-mă cu atenție și vei auzi minunile nemaiauzite pe care FIATUL Divin l-a făcut Mamei tale Cerești. Cum am luat în posesie împărăția Voinței Divine, s-au terminat pașii lui în mine, a început viața sa deplină, întreagă și perfectă în sufletul meu, și oh, în care înălțimi divine am fost așezată de Cel Preaînalt. Cerurile nici nu mă puteau ajunge, nici să mă conțină, lumina soarelui era mică dinaintea luminii mele, niciun lucru creat nu mă putea ajunge. Eu treceam mările divine ca și cum ar fi fost ale mele. Tatăl meu Ceresc, Fiul și Duhul Sfânt mă alintau în brațele lor pentru a se bucura

de fiica lor mică; și bucuria pe care o simțeau auzindu-mă cum Îi iubeam, Îi rugam și adoram înălțimea lor supremă, iubirea mea, rugăciunea și adorația mea ieșeau din adâncul sufletului meu, din centrul Voinței Divine; auzeau ieșind din mine, valuri de iubire divină, parfumuri pure, bucurii neobișnuite, care porneau dinăuntrul Cerului pe care însăși Vrerea lor Divină a format-o în micimea mea, atât de mult, că nu mai terminau să repete: „Toată frumoasă, toată pură, toată sfântă este fiica noastră mică; cuvintele sale sunt lanțuri care Ne leagă, privirile sale pătrunzătoare Ne rănesc, bătăile inimii sale sunt săgeți care săgetându-ne Ne fac să dăm în extaz de iubire”! Simțeau ieșind din mine puterea, tăria Voinței lor Divine, care ne făcea nedespărțiți, și mă chemau „fiica noastră invincibilă, care va purta victorie și asupra Ființei noastre Divine”.

Acum ascultă-mă, fiica mea, Divinitatea, fiind copleșită de un exces de iubire față de mine, mi-a zis: „Preaiubita noastră fiică, iubirea noastră nu mai suportă, se simte sufocată dacă nu îți încredințăm secretele noastre; de aceea te alegem ca Secretara noastră fidelă. Ție vrem să-ți încredințăm durerile și decretele noastre. Cu orice preț vrem să salvăm omul. Privește cum merge grăbit, voința sa rebelă o atrage în continuu spre rău; fără viață, fără forță, fără sprijinul Vrerii noastre Divine a deviat din calea Creatorului său și merge târându-se pe pământ, slăbit, bolnav și plin de toate viciile. Dar nu sunt alte căi sau mijloace pentru a fi salvat, nici alte căi de ieșire, decât să coboare Veșnicul Cuvânt, să ia rămășițele sale, mizeriile sale, păcatele sale asupra Sa, înfrățindu-se cu el, învingându-l prin iubire și prin dureri nemaiauzite, dându-i multă încredere de a putea fi adus din nou în brațele noastre părintești. Oh, cum Ne doare soarta

omului! Durerea noastră este mare, nici nu am putea să-l încredințăm nimănui, pentru că neavând o Voință Divină care să-l domine, niciodată nu puteau să înțeleagă nici durerea noastră, nici relele grave ale omului căzut în păcat. Ție, care deții FIATUL nostru, îți este dat pentru a-l putea înțelege și de aceea, ca Secretară a noastră, vrem să-ți dezvăluim secretele noastre și să punem în mâinile tale sceptrul de comandă, astfel ca să stăpânești și să domnești peste toate, iar domnia ta să-l învingă pe Dumnezeu și pe om și Să-i aduci în Inima ta maternă ca fii regenerați”. Cine îți poate spune, dragă fiică, ce a simțit Inima mea prin această coversație divină? S-a deschis în mine un râu de durere intensă și mi-am propus, chiar și cu prețul vieții mele, să-l cuceresc pe Dumnezeu și creatura sa și să-i unesc împreună.

Acum, fiica mea, ascult-o pe Mama ta: te-am văzut surprinsă auzindu-mă povestind istoria stăpânirii împărăției Voinței Divine. Dar să știi că îți este dat și ție această soartă, dacă te decizi să nu mai faci voința ta; Vrerea Divină va forma în sufletul tău Cerul său și vei simți inseparabilitatea sa divină, îți va fi dat sceptrul de comandă peste viciile tale și asupra ta. Nu vei mai fi sclavă ta, pentru că doar voința umană pune în sclavie sărmana creatură, îi scurtează aripile iubirii spre Cel care l-a creat, îi îndepărtează puterea, sprijinul și încrederea de a se lansa în brațele Tatălui său Ceresc, astfel că nu poate să cunoască nici secretele sale, nici marea iubire cu care este iubită și de aceea trăiește ca o străină în casa Tatălui Divin. Ce distanță aruncă între Creator și creatură vrerea umană! De aceea ascultă-mă, fă-mă bucuroasă, spune-mi că nu vei mai da viață voinței tale, iar Eu te voi umple toată din Voința Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, ajută-mă, nu vezi cât sunt de fragilă? Frumoasele tale lecții mă mișcă până la lacrimi, iar eu plâng ghinionul meu mare căci de multe ori am căzut în labirintul de a face voința mea și m-am îndepărtat de Cea a Creatorului meu. Oh, fii Mama mea, nu mă lăsa singură; cu puterea ta unește Vrerea Divină cu a mea și închide-mă în Inima ta maternă, unde voi fi sigură că nu voi mai face niciodată voința mea.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei sta sub mantia mea, pentru a învăța să trăiești sub privirile mele și recitându-mi trei Bucură-te Marie mă vei ruga ca Eu să fac cunoscut tuturor Voința Divină.

Jaculatorie: Mamă sfântă, închide-mă în Inima ta, astfel ca să învăț de la tine să trăiesc din Voința Divină.

Ziua a VIII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, a avut din partea Creatorului său

Împuternicirea de a salva soarta neamului omenesc

Sufletul către Divina Împuternicită: Iată-mă sunt lângă tine, Mamă Cerească. Simt că nu pot să stau fără Mama mea dragă; sărmana mea inimă este neliniștită și atunci mi-o voi simții în pace când voi sta în pântecele tău, ca o mică micuță strânsă la Inima ta pentru a asculta lecțiile tale. Accentul tău blând îmi îndulcește toate amărăciunile mele și cu bunătate leagă voința mea și, punându-l ca pe un scăunel sub Voința Divină, să mă facă să simt dominarea sa dulce, Viața și fericirea sa.

Lecția Împuternicitei Cerești: Fiica mea dragă, să știi că te iubesc foarte mult; încrede-te în Mama ta și fii sigură că vei fi victorioasă asupra voinței tale. Dacă tu îmi vei fi fidelă Eu îmi voi lua toată răspunderea pentru tine, îți voi fi o Mamă adevărată; de aceea ascultă ceea ce am făcut pentru tine în preajma Celui Preaînalt. Eu nu făceam altceva decât să mă duc pe genunchii Tatălui meu Ceresc. Eu eram micuță și încă nu eram născută, dar Vrerea Divină, de la care Eu aveam în posesie viața, îmi făcea accesibile vizitele mele la Creatorul meu. Pentru mine ușile, căile, toate erau deschise, iar Eu nu aveam frică și teamă de Ei. Doar voința umană aduce spăimă, teamă, neîncredere și o îndepărtează pe sărmana creatură de Cel care atât de mult o iubește și care vrea să fie înconjurat de fiii săi. Astfel că, dacă creatura are spaimă și teamă și nu este liniștită să stea precum fiica cu Tatăl, cu Creatorul său, înseamnă că Voința Divină nu domnește în ea, de aceea, se simte torturată, este martira voinței sale umane. De aceea să nu faci niciodată voința ta, nu te mai tortura și martiriza tu singură, ceea ce este mai oribil decât cea a martirilor, fără sprijin și fără putere.

Așadar ascultă-mă. Eu m-am dus în brațele Divinității și mai mult de atât (Persoanele Divine) mă așteptau și sărbătoreau când mă vedeau. Mă iubeau atât de mult, că la apariția mea vărsau alte mări de iubire și de sfințenie în sufletul meu. Nu-mi amintesc să fi plecat niciodată de la Ei, fără să-mi fi adăugat alte daruri surprinzătoare. De unde, în timp ce am stat în brațele lor, Eu m-am rugt pentru omenire și de multe ori cu lacrimi și suspine am plâns pentru tine, fiica mea, și pentru toți. Am plâns din cauza voinței tale rebele, pentru trista ta soartă să te văd sclava acesteia, care te făcea nefericită. Văzând-o pe fiica mea nefericită mă făcea să vărs lacrimi amare, încât am udat

mâinile Tatălui meu Ceresc cu plânsul meu, iar Divinitatea, înduioșată de plânsul meu, a continuat să-mi spună: „Preiubita noastră fiică, iubirea ta Ne leagă, lacrimile tale opresc focul Dreptății Divine, rugăciunile tale Ne atrag către oameni, încât nu putem să rezistăm și de aceea îți dăm ție împuternicirea de a salva soarta omenirii. Tu vei fi Împuternicita noastră în mijlocul lor. Ție îți încredințăm sufletele lor; tu vei apăra drepturile noastre vătămate din cauza greșelilor lor; vei sta în mijloc, între ei și Noi, pentru a favoriza întâlnirile dintre ambele părți. Simțim în Tine forța invincibilă a Voinței noastre Divine, care prin tine se roagă, plânge. Cine poate să-ți reziste? Rugăciunile tale sunt porunci, lacrimile tale stăpânesc asupra Ființei noastre Divine: de aceea, mergi înainte în inițitiva ta”!

Însă, fiica mea preiubită, mica mea Inimă se simțea mistuită de iubire, datorită modurilor iubitoare a vorbirii Divine, și cu toată iubirea am acceptat împuternicirea lor, spunând: „Preaînaltă Maiestate, sunt aici în brațele voastre, dispune-ți de mine așa cum vreți. Eu îmi voi da chiar și viața și, dacă aș avea mai multe vieți pentru câte ființe sunt, Eu le-aș pune la dispoziția lor și a voastră, ca să le port pe toate salvate în brațele voastre părintești”. Dar fără să știu atunci că Eu trebuia să fiu Mama Cuvântului Divin, Eu am simțit în mine dubla maternitate: maternitate pentru Dumnezeu, pentru a apăra cu dreptate drepturile sale și maternitate pentru oameni, pentru a-i salva. M-am simțit Mama tuturor; Vrerea Divină care domnea în mine, care nu știe să facă lucrări izolate, îl aducea pe Dumnezeu în mine și pe toate ființele, din toate secolele. În Inima mea maternă l-am simțit pe Dumnezeul meu ofensat, care voia să fie satisfăcut, iar pe fințele umane le simțeam sub stăpânirea Dreptății divine. Oh, câte lacrimi am vărsat! Doream să fac ca lacrimile mele să

coboare în fiecare inimă, pentru a face simțită tuturor maternitatea mea plină de iubire. Am plâns pentru tine și pentru toți, fiica mea. De aceea ascultă-mă, ai milă de plânsul meu, ia lacrimile mele pentru a opri viciile tale și pentru a face ca voința ta să-și piardă viața. Oh, acceptă împuternicirea mea, adică ca tu să faci întotdeauna Voința Creatorului tău.

Sufletul: Mamă Cerească, sărmana mea inimă nu rezistă când aude cât mă iubești. Ah, mă iubești prea mult, că ajungi să plângi pentru mine! Lacrimile tale mi le simt coborând în inima mea, și ca multe răni, mă rănesc și mă fac să înțeleg cât de mult Tu mă iubești. Iar eu vreau să unesc lacrimile mele cu ale tale și plângând, te rog să nu mă mai lași niciodată singură, să mă veghezi în toate și, dacă este necesar, chiar să mă bați, fii Mamă pentru mine, iar Eu, precum fiica ta mică, voi face totul doar cu tine, astfel ca împuternicirea ta să fie al meu bine ai venit, iar Tu să mă poți duce în brațele tale la Tatăl nostru Ceresc, ca un act împlinit al împuternicirii tale divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da voința ta, durerile tale, lacrimile tale, neliniștile tale, dubiile și teama ta în mâinile mele materne, astfel ca o Mamă a ta să le țin în depozitul Inimii mele materne, precum garanțiile fiicei mele, iar Eu îți voi da prețioasa garanție a Voinței Divine.

Jaculatorie: Mamă Cerească, varsă lacrimile tale în sufletul meu, astfel ca să-mi vindece rănile pe care mi le-a făcut voința mea.

Ziua a IX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, vine instituită de Dumnezeu cereasca

Împăciuitoare și legătura de pace dintre Creator și creatură.

Sufletul către Regina sa Cerească: Suverană Doamnă și preaiubita mea Mamă, văd că mă chemi pentru că simți răbufnirea iubirii care arde în Inima ta, pentru că vrei să-mi povestești ceea ce ai făcut în împărăția Voinței Divine pentru fiica ta. Cât este de frumos să vezi că îndrepți pașii tăi spre Creatorul tău, iar Divinele Persoane cum aud călcatul pașilor tăi, te privesc și se simt impresionați de puritatea privirilor tale și te așteaptă pentru a fi spectatorii surâsului tău inocent, să-ți zâmbească și să se joace cu tine. Ah, Mamă sfântă, în bucuriile tale, în zâmbetele tale inocente cu al tău Creator, nu uita de fiica ta care trăiește în exil, care are atât de mare nevoie și care de multe ori voința sa, abia înfățișându-se, ar dori să o abată cu furie pentru a o smulge din împărăția Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica Inimii mele materne, nu te teme, nu te voi uita niciodată, dimpotrivă, dacă tu vei face mereu Voința Divină și vei trăi în împărăția sa, vom fi de nedespărțit, te voi purta mereu strânsă de mâna mea pentru a te însoți și a te călăuzi, pentru a te învăța să trăiești în FIATUL Suprem. De aceea alungă teama; în El este doar pace și certitudine. Voința umană este cea ca tulbură sufletele și pune în pericol lucrările cele mai frumoase și lucrurile cele mai sfinte. Totul este în

nesiguranță în ea: este în pericol sfințenia, virtuțile, însăși salvarea sufletului, iar caracteristica celui care trăiește din voința umană este nestatornicia. Cine oare se poate încrede în cine se face dominat de voința umană? Nimeni, nici Dumnezeu, nici oameni; sunt asemănătoare cu acele trestii goale care se se apleacă la fiecare suflare de vânt. De aceea, preiubita mea fiică, dacă există unele adieri de vânt care vor să te facă inconstantă, aruncă-te în marea Voinței Divine și vino să te ascunzi în sânul Mamei tale, astfel ca să te apere de vântul vrerii umane și strângându-te în brațele mele să te fac să devii de neclintită și sigură pe calea împărăției sale divine.

Acum, fiica mea, urmează-mă înaintea Maiestății Supreme și ascultă-mă. Eu cu zborurile mele rapide, ajungeam în brațele lor divine și când am ajuns am simțit revărsându-se iubirea, căci precum valurile năvalnice mă acopereau cu iubirea lor. Oh, cât este de frumos să fii iubit de Dumnezeu! În această iubire se simte fericire, sfințenie, bucurii infinite, iar creatura se simte atât de înfrumusețată, căci însăși Dumnezeu se simte captivat de frumusețea deosebită pe care i-o insuflă din iubire. Eu voiam să-i imit și, deși micuță, nu voiam să rămân în urma iubirii lor, deci prin valurile de iubire pe care mi le-au dăruit, am format valurile mele pentru a-L acoperi pe Creatorul meu cu iubirea mea. Făcând aceasta Eu zâmbeam, pentru că știam că iubirea mea nu putea niciodată să acopere imensitatea iubirii lor, dar cu toate acestea Eu încercam, iar pe buzele mele apărea zâmbetul meu inocent. Ființa Supremă surâdea zâmbetului meu iar cu micimea mea sărbătorea și se juca. Dar, în cele mai frumoase stratageme de iubire ale noastre, Eu mi-am amintit de starea dureroasă a familiei mele omenești pe pământ, deoarece și Eu eram din aceeași descendență și

oh, cum mă durea și m-am rugat să coboare Cuvântul Veșnic pentru a reface totul; și o spune-am cu o asemenea sensibilitate că am ajuns să schimb surâsul și sărbătoarea în plâns. Cel Preaînalt se emoționa atât de mult văzând lacrimile mele, cu atât mai mult că erau lacrimile unei micuțe și strângâdu-mă la sânul divin îmi ștergeau lacrimile și îmi spuneau: „Fiică, nu plânge, fă-ți curaj; în mâinile tale am pus soarta neamului omenesc, ți-am dat împuternicirea, iar acum pentru a te mângâia mai mult, te facem mediatoare de pace între Noi și familia umană. Așadar ție îți este dat de a ne reîmpăca; puterea Vrerii noastre care domnește în tine se impune peste Noi pentru a da sărutul păcii sărmanei omeniri decăzută și nesigură. Cine-ți poate spune, fiica mea, ceea ce simțea Inima mea la această condescendență divină? Iubirea mea era atât de mare încât m-am simțit leșinată și în acel extaz am tânjit căutând mai multă iubire pentru a-mi reîmprospăta iubirea.

Sufletul: Mamă frumoasă, ajut-o pe fiica ta, pune-mă Tu însăți în marea Voinței Divine, acoperă-mă cu valurile veșnicei iubiri, astfel ca să nu văd și nici să aud decât Voința Divină și iubirea.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei cere toate actele mele și le vei închide în inima ta, astfel ca să simtă forța Voinței Divine care domnea în mine, după aceea le vei oferi Preaînălțimii sale pentru a-i mulțumii pentru toate misiunile pe care mi le-a încredințat pentru a salva creaturile.

Jaculatorie: Regina păcii, permite-mi să dau sărutul păcii prin Voința Divină.

condescendenț – respectuos, binevoitor

Ziua a X-a

Regina păcii în împărăția Voinței Divine.

Zorile care răsar, pentru a pune pe fugă noaptea vrerii umane. Nașterea sa glorioasă.

Sufletul către Regina Cerului: Iată-mă, o Mamă sfântă, lângă pătuțul tău, pentru a fi spectatoarea nașterii tale minunate. Cerurile se uimesc, soarele te fixează cu lumina sa, pământul tresaltă de bucurie și se simte onorat pentru că este locuit de micuța Regină nou-născută. Îngerii se întrec să înconjoare pătuțul tău pentru a te onora și a fi gata la indicațiile tale; astfel încât toți te onorează și vor să sărbătorească nașterea ta. Și eu mă unesc cu toții și prosternată înaintea pătuțului tău, unde îi văd ca răpiți pe mama ta Ana și pe tatăl tău, Ioachim, vreau să-ți spun primul meu cuvânt, vreau să-ți încredințez primul meu secret, vreau să golesc inima mea în a ta și să-ți spun: „Mama mea, Tu care ești zările zorilor al FIATULUI Divin pe pământ, oh, pune pe fugă întunecata noapte a vrerii umane în sufletul meu și în lumea întreagă. Ah, da, nașterea ta să fie speranța noastră, ca noua auroră a Harului să ne regenereze în împărăția Voinței Divine.

Lecția Reginei nou-născute: Fiica Inimii mele, nașterea mea a fost miraculoasă; nu se poate spune că o altă naștere este asemănătoare cu a mea. Eu am inclus în mine Cerul, Soarele Voinței Divine chiar și pământul umanității mele, dar pământ binecuvântat și sfânt, care

conținea cele mai frumoase flori, și deși abia nou-născută, Eu am conținut minunea celor mai mari minuni: Vrerea Divină domnea în mine, care conținea în mine un Cer mai frumos, un Soare mai strălucitor decât cel al Creației, deoarece eram și Regină, incluzând și o mulțime de haruri fără sfârșit, care murmura mereu iubire, iubire către Creatorul meu. De aceea nașterea mea a fost adevăratul răsărit care pune pe fugă noaptea vrerii omenești și cum creștea, așa se forma aurora și chema ziua splendidă pentru a face să răsară Soarele Cuvântului Veșnic pe pământ.

Fiica mea, vino în pătuțul meu să o asculți pe micuța ta Mămică. De îndată ce m-am născut, am deschis ochii pentru a vedea această lume de jos și a pleca în căutarea tuturor fiilor mei pentru a-i închide în Inima mea și să le dau iubirea mea maternă și, regenerându-i la o viață nouă de iubire și har, să le dau pasul pentru a-i face să intre în împărăția FIATULUI Divin, pe care o dețineam. Am vrut să fiu Regină și Mamă, închizându-i pe toți în Inima mea pentru a-i pune pe toți în siguranță și să le dau lor marele dar al Împărăției divine. În Inima mea aveam loc pentru toți, așadar, pentru cine deține Voința Divină nu există restricții, ci posibilități infinite; deci, te-am privit și pe tine fiica mea, pe nimeni nu am neglijat, și din moment ce în acea zi toți sărbătoreau nașterea mea, chiar și pentru mine a fost sărbătoare. Dar, deschizând ochii mei la lumină, am avut durerea să văd ființele umane în noaptea densă a vrerii omenești. Oh, în care abis de întuneric se găsește învăluită ființa umană care se face dominată de voința sa! Ea este adevărata noapte, dar noapte fără stele, cel mult câte un fulger fugitiv, fulgere care cu ușurință erau urmate de tunete, care cu zgomotul lor făceau să devină mai dens întunericul și descarcau furtuni asupra sărmanei făpturi omenești, furtuni de frică, de slăbiciuni,

de pericole și de căderi în rău. Inima mea mică a rămas străpunsă văzându-i pe fiii mei sub această oribilă furtună, în care noaptea vrerii omenești îi copleșise. Acum ascultă de Mama ta: sunt încă în pătuț, sunt micuță, uită-te la lacrimile mele pe care le vărs pentru tine. Ori de câte ori faci voința ta este o noapte care o formezi pentru tine și dacă tu ai știi cât de rău îți face această noapte, ai plânge cu mine. Te face să pierzi lumina zilei a Vrerii Sfinte, voința ta te rostogolește, te împiedică să faci binele, îți distruge adevărata iubire și rămâi o sărmană bolnavă căreia îi lipsesc lucrurile necesare pentru a se vindeca. Ah, fiica mea, iubită fiică, ascultă-mă, să nu mai faci niciodată voința ta, dă-mi cuvântul că o vei mulțumi pe micuța ta Mămică.

Sufletul: Mămică sfântă, mă simt tremurând simțind urâta noapte a voinței mele, de aceea sunt aici lângă pătuțul tău să-ți cer harul, ca prin nașterea ta miraculoasă să mă faci să renasc din nou în Voința Divină. Cereasscă Copiliță, voi sta mereu lângă tine, voi uni rugăciunile și lacrimile mele cu ale tale pentru a obține pentru mine și pentru toți împărăția Voinței Divine pe pământ.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să mă vizitezi în pătuțul meu, spunându-mi de fiecare dată: „Cerească Copiliță, fă-mă să renasc din nou împreună cu tine în Viața Voinței Divine”.

Jaculatorie: Mămica mea, permite să răsară în sufletul meu zorile Voinței Divine.

Ziua a XI-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, în primii ani ai vieții sale de aici de jos,

formează cea mai splendidă auroră, pentru a face să apară în inimi,

ziua mult suspinată de lumină și de har.

Sufletul către fetița Regină: Iată-mă din nou aproape de pătuțul tău. Cerească Mămică, inima mea mică se simte cucerită de frumusețea ta și nu știu cum să-mi dezlipesc privirea de lângă o frumusețe așa rară. Cât de dulce este privirea ta! Gesticularea mânuțelor tale mă cheamă pentru a mă îmbrățișa și a mă strânge la inima ta înecată în iubire. Mămică sfântă, dă-mi flăcările tale, astfel ca să-mi ardă voința mea și așa să te pot mulțumi, ca să trăiesc împreună cu tine din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, dacă tu ai știi cum Inimioara mea maternă se bucură să te văd aproape de pătuțul meu pentru a mă asculta! Mă simt cu faptele Regină și Mamă, pentru că, ținându-te aproape, nu mă simt o Mamă sterilă, nici ca o Regină fără popor, dar o am pe fiica mea dragă, care mă iubește atât de mult și care vrea ca eu să-i fiu Mamă și Regină. De aceea tu ești purtătoarea bucuriei Mamei tale, mai mult de atât că vii în brațele mele să fii învățată de mine cum să trăiești în împărăția Voinței Divine. Să am o fiică care vrea să trăiască împreună cu mine în această împărăție așa sfântă, este pentru Mama ta gloria, onoarea, sărbătoarea cea mai mare.

Așadar fii atentă la mine, fiica mea dragă, iar Eu voi continua să-ți povestesc minunățiile nașterii mele. Pătuțul meu era înconjurat de Îngeri, care se întreceau să-mi cânte laude ca pentru Suverana lor Regină și, din moment ce eram înzestrată de rațiune și știință fiindu-mi insuflate de Creatorul meu, am făcut prima mea îndatorire de a adora cu inteligența mea și, de asemenea, cu vocea mea de copiliță bâlbâitoare pe Presfânta Treime adorabilă; a fost atât de mare răbufnirea iubirii mele către o Maiestate așa sfântă, slăbită fiind, extaziată, pentru că voiam să mă aflu în brațele Divinității pentru a primi îmbrățișările lor și a le da Lor pe ale mele. Deci dorințele mele, pentru Îngeri erau porunci; m-au luat, și m-au purtat pe aripile lor, m-au condus în brațele iubitoare ale Tatălui meu Ceresc. Oh, cu ce iubire mă așteptau! Eu plecam din exil, iar micile opriri de separare dintre mine și Ei erau cauza de noi incendii de iubire, erau daruri care îmi pregăteau, iar Eu aflam noi descoperiri pentru a cere îndurare, milă pentru fiii mei, care trăind în exil, stăteau sub pedepsele Dreptății divine și, topindu-mă toată în iubire, le-am spus: „Adorabilă Trinitate, Eu mă simt fericită, mă simt Regină: nu cunosc ce înseamnă nefericirea și sclavia, însă sunt atât de multe bucuriile, fericirile Vrerii voastre care domnesc în mine, că, micuță cum sunt, nu le pot îmbrățișa pe toate. Dar în atâta fericire, un izvor de amărăciune intensă este înăuntrul Inimii mele mici; simt în ea pe fiii mei nefericiți, sclavii voinței lor rebele. Milă, Tată sfânt, milă! Oh, faceți întreagă fericirea mea: pe acești fiii nefericiți, pe care îi port mai mult decât o Mamă în Inima mea maternă, faceți să devină fericiți; faceți să coboare Cuvântul Veșnic pe pământ și totul va fi armonizat, iar Eu nu voi coborî de pe genunchii voștri părintești dacă nu îmi da-ți decretul harului, astfel

să pot duce fiilor mei vestea cea bună a Răscumpărării lor”. Divinitatea rămânea emoționată la auzul rugăciunilor mele și umplându-mă de noi daruri îmi spune-au: „Întoarce-te în exil și continuă rugăciunile tale, întinde împărăția Voinței noastre în toate actele tale, încât la timpul oportun te vom mulțumi”. Dar nu mi-au spus nici când, nici unde ar fi coborât (Cuvântul Veșnic). Deci Eu plecam din Cer doar pentru a împlini Voința Divină. Aceasta pentru mine era sacrificiul cel mai eroic, dar îl făceam de bunăvoie pentru a face ca doar Ea să aibă pe deplin stăpânirea asupra mea.

Dar ascultă-mă, fiica mea, cât m-a costat sufletul tău, că a ajuns să-mi amărască imensa mare a bucuriilor și fericirii mele. Ori de câte ori tu faci voința ta, devi sclavă și simți nefericirea ta, Iar Eu ca Mamă a ta, simt în Inima mea nefericirea fiicei mele. Oh, cât este de dureros să ai fiii nefericiți și, cât ar trebui să ai în inimă (această dorință) să faci Voința Divină, căci Eu ajungeam să plec din Cer doar pentru a face ca voința mea să nu mai aibă viață în Mine!

Acum, fiica mea, continuă să mă asculți: prima îndatorire în toate actele tale să fie, să-l adori pe Creatorul tău, să-l cunoști și să-l iubești. Aceasta te pune în ordinea Creației și vino să-l recunoști pe Cel care te-a creat. Aceasta este îndatorirea cea mai sfântă a fiecărei ființe umane, să recunoască originea sa. Acum tu trebuie să știi că plecarea mea la Cer, coborârea, rugăciunea, forma în jurul meu aurora care, răspândindu-se în toată lumea, înconjura inimile fiilor mei pentru a face ca după zorii zilei să apară aurora, pentru a face să apară ziua senină a așteptărilor Cuvântului Divin pe pământ.

Sufletul: Mămică Cerească, să te văd abia nou–născută și să-mi dai lecții așa sfinte, eu mă simt încântată și înțeleg cât de mult mă iubești, încât să devii nefericită din cauza mea. Oh, o, Mamă sfântă, Tu, care mă iubești

atât de mult, fă să coboare în inima mea puterea, iubirea, bucuriile care te inundă, astfel ca umplută de ele, voința mea să nu găsească loc de a trăi în mine și în mod liber să cedeze locul dominării Voinței Divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face trei acte de adorație Creatorului tău, recitând trei Slavă Tatălui pentru a-i mulțumi de câte ori am avut harul de a fi primită în prezența sa.

Jaculatorie: Mamă Cerească, fă să apară aurora Voinței Divine în sufletul meu.

Ziua a XII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, iese din leagăn și face primii pași.

Cu actele sale copilărești îl cheamă pe

Dumnezeu să coboare pe pământ și cheamă creaturile să trăiască în Voința Divină.

Sufletul către Regina Cerească: Iată-mă din nou la tine, draga mea Copiliță, în casa din Nazaret. Vreau să fiu spectatoarea copilăriei tale; vreau să-ți dau mâna în timp ce faci primi pași și vorbești cu mama ta sfântă și cu tatăl tău, Ioachim. Micuță cum ești, după ce ai mai crescut și ai început să mergi, o ajuți pe Sfânta Ana în micile servicii. Mămica mea, cât îmi ești de dragă și în întregime grațioasă! Dă-mi lecțiile tale, ca să urmez copilăria ta și să învăț de la tine să trăiesc chiar și în micile acțiuni umane în împărăția Voinței Divine.

Lecția micii Regine a Cerurilor: Draga mea fiică, unica mea dorință este să o țin aproape pe fiica mea. Fără tine mă simt singură și nu am la cine să încredințez secretele mele. De aceea sunt grijile mele materne, care caută să o aibă cât mai aproape pe fiica mea și pe care o țin în Inimă, pentru a-i da lecțiile mele și așa să o fac să înțeleagă cum se trăiește în împărăția Voinței Divine. Dar în ea nu intră vrerea umană: aceasta rămâne strivită și în actul de a suporta o moarte permanentă în fața luminii, sfințeniei și puterii Voinței Divine. Dar tu crezi că vrerea umană rămâne tristă pentru că Vrerea Divină o ține în actul de a muri continuu? Ah, nu, nu; mai degrabă se simte fericită, căci peste voința sa muritoare renaște și răsare, victorioasă și triumfătoare, Voința Divină, care îi aduce bucurie și fericire fără sfârșit. Ajunge doar să înțelegi, dragă fiică, ce înseamnă să fii dominată de Ea și să o încerci, care o determină pe ființa umană să deteste atât de mult voința sa, încât s-ar face în bucăți decât să iasă din Voința Divină!

Acum ascultă-mă, eu am plecat din Cer doar ca să fac Voința Veșnicului Dumnezeu; deși Eu aveam în mine Cerul meu, care era Voința Divină și eram nedespărțită de Creatorul meu, de asemenea îmi plăcea să stau în Patria Cerească; cu atât mai mult stând Voința Divină în mine, Eu aveam drepturile de fiică de a sta cu Ei și de a mă face legănată precum mica micuță în brațele lor paterne și de a participa la toate bucuriile și fericirile, bogățiile și sfințenia, pe care cele trei Persoane Divine le dețineau, în măsura în care aș fi putut să iau și să mă umplu atât de mult într-atât încât nu le mai puteam conține; și Entității Supreme îi plăcea să mă vadă că Eu, fără teamă, ba chiar cu o mai mare iubire, m-am umplut de bunurile lor; nici Eu nu m-am uimit că mă făceau să iau ceea ce Eu voiam. Eram

fiica lor, una era voința care ne însuflețea, ceea ce voiau Ei, voiam și Eu. Astfel că am simțit că proprietățile Tatălui meu Ceresc erau ale mele. Singura diferență este că Eu eram mică și nu am putut să îmbrățișez, nici să iau toate bunurile lor; și câte am luat, rămâneau totuși atât de multe, că nu aveam unde să le pun, pentru că eram mereu o ființă umană; în schimb Divinitatea era mare, imensă și într-un singur act îmbrățișa totul. De unde, în ciuda acestui fapt, de îndată ce mă făceau să înțeleg că trebuia să mă lipsesc de bucuriile lor cerești și de îmbrățișările inocente pe care ni le-am dat, Eu plecam din Cer fără întârziere și mă întorceam în mijlocul părinților mei dragi. Ei mă iubeau mult; Eu eram toată drăglașă, atrăgătoare, veselă, liniștită și plină de grație copilărească încât le răpeam afecțiunea. Erau toți concentrați asupra mea; eram bijuteria lor; când mă luau în brațele lor simțeau lucruri neobișnuite și o Viață divină care avea bătăile inimii în mine.

Dar, fiica Inimii mele, tu trebuie să știi cum a început viața mea aici jos, Voința Divină întindea împărăția sa în toate actele mele; astfel că rugăciunile mele, cuvintele mele, pașii mei, hrana, când dormeam, când o ajutam pe mama mea în micile servicii erau însuflețite de Voința Divină, iar din moment ce te-am purtat mereu în Inima mea, te-am numit fiica mea. În toate actele mele am chemat actele tale împreună cu ale mele, astfel ca în actele tale, chiar și în cele nesemnificative, să se extindă împărăția Vrerii Divine. Ascultă cât te-am iubit: dacă mă rugam, chemam rugăciunea ta în a mea, astfel că a ta și a mea, au fost confirmate de o singură valoare și putere, care era valoarea și puterea unei Voinți Divine; dacă vorbeam, chemam cuvântul tău; dacă mergeam, chemam pașii tăi și când făceam micile acțiuni omenești indispensabile naturii omenești, cum erau: să aduc apă, să

mătur, să ajut să-i dau lemne mamei mele pentru a aprinde focul și multe alte lucruri asemănătoare, Eu am chemat însăși aceste acte ale tale, astfel ca să fie confirmate de o Voință Divină, iar în ale mele și în actele tale să se extindă împărăția sa. Iar în timp ce te-am chemat pe tine în fiecare act al meu, tot așa am chemat Cuvântul Divin să coboare pe pământ. Oh, cât te-am iubit, fiica mea! Voiam actele tale în ale mele, pentru a te face fericită și pentru a face să domnești împreună cu mine. Și oh! de câte ori Eu te-am chemat pe tine și actele tale, dar cu cea mai mare durere a mea, ale mele rămâneau izolate, iar pe ale tale le-am văzut ca fiind pierdute în voința ta umană, ce lucru îngrozitor este să spui că formează o împărăție, nu divină, ci umană: împărăția viciilor și împărăția păcatului, a nefericirii și a nenorocirii. Mama ta a plâns asupra nenorocirii tale și asupra fiecărui act de voință umană pe care tu îl faci, cunoscând regatul nefericit unde te duc, lacrimile mele încă se varsă pentru a te face să înțelegi marele rău pe care îl faci. De aceea ascultă de Mama ta; dacă tu vei face Voința Divină, pe dreptate îți va fi dată bucuria, fericirea; totul va fi în comun cu Creatorul tău; slăbiciunile, mizeriile vor dispărea de la tine și apoi vei fi cea mai dragă dintre fiicele mele; te voi ține în împărăția mea pentru a te face să trăiești mereu în Voința Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, cine poate să suporte să te vadă plângând și să nu asculte lecțiile tale sfinte? Eu din toată inima promit, jur să nu mai fac niciodată, niciodată și deloc voința mea; dar tu, Mamă Divină, nu mă lăsa niciodată singură, astfel ca imperioasa ta prezență să o strivească pe a mea, pentru a mă face să domnesc mereu, mereu în Voința lui Dumnezeu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate actele tale pentru a mă însoți în copilăria mea,

spunându-mi trei acte de iubire în memoria celor trei ani pe care Eu i-am trăit cu mama mea, Sfânta Ana.

Jaculatorie: Regină puternică, răpește inima mea pentru a o închide în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XIII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, pleacă spre Templu și oferă un exemplu de triumf total în sacrificiu

Sufletul către Regina triumfătoare: Mamă Cerească, astăzi vin să mă prostern înaintea ta să-ți cer puterea ta invincibilă în toate durerile mele. Tu știi cât este de plină inima mea, încât mă simt înecată în dureri. Oh, dacă Tu iubești atât de mult să-mi fii Mamă, ia inima mea în mâinile tale și varsă în ea iubirea, harul, puterea de a triumfa în durerile mele și de a le converti pe toate în Voința Divină.

Lecția Reginei triumfătoare: Fiica mea, curaj, nu te teme, Mama ta este toată pentru tine și astăzi te așteptam, astfel ca sacrificiul eroismului și triumfului meu să-ți insufle tărie și curaj, ca să o pot vedea pe fiica mea triumfătoare în durerile sale și cu eroismul de a le suporta cu iubire spre a împlini Voința Divină.

Acum, fiica mea, ascultă-mă. Eu aveam abia trei ani împliniți și părinții mei mi-au făcut cunoscut că voiau să mă consacre Domnului în Templu. Inima mea s-a bucurat cunoscând aceasta, de a mă consacra și de a petrece anii mei în casa lui Dumnezeu. Dar în adâncul bucuriei mele era o durere dată de absența celor mai dragi ființe pe care

îi poți avea pe pământ, dragii mei părinți. Eram micuță, aveam nevoie de îngrijirile lor părintești, mă lipseam de prezența celor doi mari sfinți și apoi am văzut că pe măsură ce se apropia ziua de a renunța la mine, simțeau o asemenea amărăciune, încât au simțit că mor, pentru că Eu le făceam viața plină de bucurie și fericire; dar, în timp ce sufereau, erau dispuși să facă actul eroic de a mă însoți la Domnul.

Părinții mei mă iubeau în ordinea lui Dumnezeu și mă țineau ca pe un mare dar oferit lor de Domnul, și aceasta le-a dat puterea de a împlini durerosul sacrificiu. De aceea, fiica mea, dacă vrei să ai putere invincibilă ca să suferi durerile cele mai dure, fă ca toate lucrurile tale să fie în ordinea lui Dumnezeu și ține-le ca daruri prețioase oferite de Dumnezeu.

Dar, tu trebuie să știi că Eu, cu curaj, m-am pregătit să merg la Templu, astfel că încredințând voința mea Entității Divine și FIATUL Suprem luând în posesie toată ființa mea, Eu am dobândit toate virtuțile în natură. Eu mă dominam, toate virtuțile erau în mine tot atâtea prințese nobile și, în conformitate cu circumstanțele vieții mele, cu promptitudine au reușit să-și împlinească misiunea lor fără nicio rezistență. În zadar m-ar fi numit Regină, dacă nu aș fi avut virtutea să fiu Regină peste mine însămi. Astfel Eu am avut în stăpânirea mea caritate perfectă, răbdare invincibilă, blândețe captivantă, umilință profundă și toată zestrea celorlalte virtuți. Voința Divină a făcut micul pământ al omenirii mele fericite, mereu înflorit și fără spinii viciilor. Așadar vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină? Lumina sa, sfințenia sa și puterea sa transformă în natură toate virtuțile; nu se coboară să domnească într-un suflet unde există o natură răzvrătită, nu, nu. Ea este sfințenie și unde vrea să domnească vrea natura ordonată și sfântă. Deci,

cu sacrificiul plecării mele spre Templu, erau cuceriri pe care Eu le făceam și, peste sacrificiu, se forma în mine triumful unei Voinți Divine; și aceste triumfuri aduceau în Mine noi mări de haruri, de sfințenie și de lumină, încât m-am simțit fericită în durerile mele, pentru a putea dobândi noi triumfuri.

În acest moment, fiica mea, pune mâna pe inima ta și spune-i Mamei tale: Simți natura ta schimbată în virtute? Sau simți spinii nerăbdării, ierburile nocive ale agitațiilor, dispozițiile proaste ale afecțiunilor care nu sunt sfinte? Ascultă, lasă totul în grija Mamei tale, pune voința ta în mâinile mele hotărâtă să nu o mai vrei, iar Eu te voi face să fii stăpânită de Voința Divină, care va alunga totul de la tine și ceea ce nu ai făcut în atât de mulți ani o vei face într-o singură zi, care va fi începutul adevăratei vieți, de fericire și de adevărată sfințenie.

Sufletul: Mamă sfântă, ajut-o pe fiica ta, fă o vizită sufletului meu și tot ceea ce găsești că nu este Voința lui Dumnezeu, cu mâinile tale materne îndepărtează-le de la mine, arde-mi spinii, ierburile nocive și Tu însăți cheamă Voința Divină să domnească în sufletul meu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, mă vei chema să vizitez de trei ori sufletul tău și îmi vei da toată libertatea să fac ceea ce vreau din tine.

Jaculatorie: Suverană Regină, ia în mâinile tale sufletul meu și transformă-l total în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XIV-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine ajunge la Templu, locuința sa, și devine

modelul sufletelor consacrate Domnului.

Sufletul se adresează Reginei Cerești, modelul sufletelor: Mamă Cerească, sărmana ta fiică simte nevoia irezistibilă de a sta cu tine, de a-ți urma pașii, de a vedea acțiunile tale pentru a le copia, pentru a le lua ca model și pentru a le păstra călăuză pentru viața sa. Simt atât de mult nevoia să fiu îndrumată, că nu pot face nimic de una singură, dar cu Mama, care mă iubește atât de mult, voi ști să fac totul și voi cunoaște să fac chiar și Voința Divină.

Lecția Reginei Cerești, modelatoare a sufletelor: Fiica mea dragă, este dorința mea arzătoare să te fac să fii spectatoarea acțiunilor mele, astfel ca tu să te îndrăgostești și să o imiți pe Mama ta. De aceea dă-mi mâna ta în a mea.Eu mă voi simți mai fericită să o am pe fiica mea împreună cu mine. Deci fi atentă și ascultă-mă.

Eu am lăsat casa din Nazaret însoțită de sfinții mei părinți. Când am părăsit-o, am vrut să arunc o ultimă privire asupra acelei căsuțe în care m-am născut, să-i mulțumesc Creatorului meu pentru că mi-a dat un loc în care să mă nasc și pentru a o lăsa în Voința Divină, astfel copilăria mea și atât de multe amintiri dragi – căci Eu fiind plină de rațiune înțelegeam totul, – să fie toate păstrate în Voința Divină și depozitate în Ea ca garanții ale iubirii mele față de Cel care m-a creat. Fiica mea, să-i mulțumim Domnului și să depunem actele noastre în mâinile sale ca garanții ale iubirii noastre sunt noi canale de haruri și

comunicări (care) se deschid între Dumnezeu și suflet, este omagiul cel mai frumos care se poate da Celui care atât de mult ne iubește. De aceea învață de la mine să-i mulțumești Domnului pentru tot ceea ce dorește de la tine și în tot ceea ce vrei să realizezi, cuvântul tău să fie: „Mulțumesc, o Doamne; depun totul în mâinile tale”.

Dar în timp ce am lăsat totul în FIATUL Divin și din moment ce domnea în mine, niciun moment din viața mea nu m-a lăsat niciodată, Eu îl purtam ca un triumf în sufletul meu mic, și oh, miracolele Vrerii Divine! Cu virtutea sa conservatoare păstra ordinea tuturor actelor mele, mici și mari, ca și cum ar acționa în mine, ca triumful său și al meu, astfel că nu a pierdut niciodată memoria niciunui singur act al meu, iar aceasta mi-a dat atât de multă glorie și onoare încât m-am simțit Regină, pentru că fiecare act al meu făcut în Voința Divină era mai mult decât soarele, iar Eu am fost acoperită de lumină, de fericire, de bucurie; Ea îmi aducea Paradisul său. Fiica mea, a trăi din Voința Divină ar trebui să fie dorința, suspinul și aproape patima tuturor; atât de mare este frumusețea care se dobândește și binele care se simte. Total opus este voința umană: ea are virtutea de a mâhni sărmana ființă umană, o asuprește, formează noaptea, [iar ea] pășește orbește, merge mereu șchiopătând în bine și de multe ori pierde memoria puținului bine pe care l-a făcut.

Acum, fiica mea, Eu am părăsit casa părintească cu detașare și curaj, pentru că m-am uitat numai la Vrerea Divină, în care păstram fixată Inima mea, și asta a fost suficient pentru toate. Dar în timp ce mergeam spre Templu, m-am uitat la întreaga Creație și, oh minune, am simțit pulsațiile Voinței Divine în soare, în vânt, în stele, în cer, i-am simțit bătăile inimile sub pașii mei, iar FIATUL

Divin, care domnea în mine, porunci întregii Creații, căci ca un văl le-a ascuns, ca toate [ființele] să se închine și să-mi dea onoruri de Regină; și toți s-au închinat, oferindu-mi semne de supunere; nici măcar floarea mică a câmpului nu s-a îndurat să nu-mi ofere mica sa stimă. Eu făceam ca totul să fie în sărbătoare, iar, când din necesitate am părăsit orașul, Creația hotăra să-mi dea semne de onoare, iar Eu m-am constrâns să le comand să stea la locul lor și să urmeze ordinea Creatorului nostru.

În acest moment ascultă de Mama ta. Spune-mi: simți în inima ta bucurie, pace, detașare de toate și de toți? Simți curajul că poți să faci totul pentru a împlini Voința Divină, astfel ca să simți în tine o sărbătoare continuă? Fiica mea, pacea, detașarea, curajul, vor forma în suflet golul în care poate să ia loc Voința Divină, iar Ea, fiind de neatins de orice durere, aduce sărbătoare perenă în sufletul omenesc. De aceea curaj, fiica mea, spune-mi că vrei să trăiești din Voința Divină și Mama ta se va gândi la toate.

Așadar, mâine te aștept să-ți spun modul cum m-am comportat în Templu.

Sufletul: Mama mea, lecțiile tale mă fascinează și îmi coboară în inimă. Oh, Tu care iubești atât de mult ca fiica ta să trăiască din Voința Divină, cu puterea ta golește-mă de toate, insuflă-mi curajul necesar pentru a face să dau moarte voinței mele și, cu încredere în tine, îți voi spune: „Vreau să trăiesc din Voința Divină”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate actele tale ca garanție de iubire pentru mine, iar Eu le voi depozita în Voința Divină, spunându-mi de fiecare dată: „Te iubesc, Mama mea”.

Jaculatorie: Mamă Cerească, golește-mă de toate pentru a mă ascunde în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XV-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Continuă același argument. Viața sa în Templu.

Sufletul către Regina Cerului: Mamă Regină, iată fiica ta alături, să-ți urmez pașii când intri în Templu. Oh, cât aș vrea ca Mama mea să-mi ia sufletul meu mic și să-l închidă în Templul viu al Voinței lui Dumnezeu, ca să mă izoleze de toți, în afară de al meu Isus și de dulcea sa companie!

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, cât de dulce este șoapta ta la auzul meu, să te aud spunând că vrei să fii închisă în Templul viu al Voinței Divine și că nu vrei altă companie decât pe aceea a lui Isus al tău și pe a mea! Ah, dragă fiică, faci să apară în Inima mea maternă bucuriile unei adevărate Mame și, dacă asta mă vei face să am, Eu sunt sigură că fiica mea va fi fericită, bucuriile mele vor fi și ale sale; să ai o fiică fericită este cea mai mare fericire, gloria unei inimi materne.

Dar, ascultă-mă, fiica mea. Eu am ajuns la Templu numai pentru a trăi din Voința Divină. Sfinții mei părinți m-au încredințat superiorilor Templului, consacrându-mă Domnului, eram îmbrăcată de sărbătoare, iar în timp ce făceau asta, au cântat imnuri și profeții care se refereau la viitorul Mântuitor. Oh, cum se bucura Inima mea. După ce mi-am luat cu curaj adio de la dragii și sfinții mei părinți, am sărutat dreapta lor, le-am mulțumit pentru grija pe care au avut-o pentru copilăria mea și pentru că cu atât de

multă iubire și sacrificiu m-au consacrat Domnului. Prezența mea liniștită, fără să plâng și curajoasă, le-a insuflat lor acest curaj, căci au avut puterea de a mă lăsa și de a pleca fără mine. Voința Divină a stăpânit asupra mea și își întindea împărăția sa în toate actele mele. O, putere a FIATULUI, doar tu singură ai putut să-mi dai eroismul, căci, atât de micuță, am avut totuși puterea de a mă detașa de cei ce mă iubeau atât de mult, deși am văzut că li se rupea inima despărțindu-se de mine.

În acest moment, fiica mea, ascultă-mă. Domnul a vrut ca Eu să mă închid în Templu pentru a face să se extindă împărăția Voinței Divine în actele mele pe care trebuia să le fac în ea, pentru a mă face să pregătesc terenul pentru toate sufletele consacrate Domnului cu actele mele umane și Cerul care urma să se formeze asupra acestui teren al Voinței Divine. Eu eram foarte atentă la toate responsabilitățile care se obișnuiau în acel loc sfânt; eram pașnică cu toți, niciodată nu am provocat nimămui amărăciune sau tulburări. M-am supus la serviciile cele mai umile, nu am găsit greutăți în nimic: nici la măturat, nici la spălat vasele. Orice sacrificiu era pentru mine o onoare, un triumf; dar vrei să știi de ce? Eu nu m-am uitat la nimic, pentru mine totul era Voința lui Dumnezeu. Astfel încât clopoțelul meu care mă chema era FIATUL: Eu auzeam sunetul misterios al Vrerii Divine care mă chema în sunetul clopoțelului, iar Inima mea se bucura și alergam pentru a merge unde FIATUL mă chema. Regula mea era Voința Divină, pe superiorii mei i-am văzut ca pe conducătorii unei Vreri sfinte; așadar pentru mine clopotele, regula, superiorii, acțiunile mele, chiar și cele mai umile, erau bucurii și sărbători pe care mi le pregătea FATUL Divin, care extinzându-se chiar și în afară mea, mă chema să extind Voința sa pentru a forma împărăția sa în

cele mai mici acte ale mele. Iar Eu am făcut ca și marea, care ascunde tot ceea ce deține și nu face văzut altceva decât apă. Așa am făcut Eu, am ascuns totul în marea imensă al FIATULUI Divin și nu am văzut nimic altceva decât marea Voinței Divine, și de aceea toate lucrurile mi-au adus bucurii și sărbători.

Ah, fiica mea, în actele mele alergai tu și toate sufletele. Eu nu știam să fac nimic fără fiica mea. Împărăția Voinței Divine o pregăteam tocmai pentru fiii mei. Oh, dacă toate sufletele consacrate Domnului în locurile sfinte ar face să dispară totul în Voința Divină, cât de fericiți ar fi! Ar transforma comunitățile în atât de multe familii cerești și ar popula pământul cu atât de multe suflete sfinte. Dar, vai de mine, trebuie să spun cu durere de Mamă, câte mâhniri, tulburări, discordi nu sunt? Sfințenia nu stă în misiunea procupărilor lor, ci ar trebui să împlinească Voința Divină în oricare misiune dată lor, care este liniștea sufletelor, puterea și sprijinul în sacrificiile cele mai dure.

Sufletul: Oh, Mamă sfântă, cât sunt de frumoase lecțiile tale, cum coboară dulce în inima mea! Oh, te rog, să extinzi în mine marea FIATULUI Divin și să mi-o zidești împrejur, astfel ca fiica ta să nu vadă și să nu mai cunoască altceva decât Voința Divină, astfel ca, trecând-o mereu, să pot cunoaște secretele sale, bucuriile sale și fericirea sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei face doisprezece acte de iubire, pentru a onora cei doisprezece ani pe care i-am trăit în Templu, rugându-mă să te admit în uniunea actelor mele.

Jaculatorie: Regină Mamă, închide-mă în Templul sacru al Voinței lui Dumnezeu.

Ziua a XVI-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, continuă viața sa în Templu și formează noua zi, pentru a aduce la lumină Soarele strălucitor al Cuvântului Divin pe pământ.

Sufletul către Mama Cerească: Preadulce Mama mea, simt că mi-ai furat inima, iar eu alerg la Mama mea, care ține inima mea în a sa ca semn al iubirii mele, iar în locul inimii mele vrea să pună ca semn al iubirii Mamei, Voința Divină. De aceea vin în brațele tale, ca să mă pregătești ca pe o fiică a ta, să-mi dai lecțiile tale și să faci din mine ceea ce vrei. De aceea te rog să nu o lași niciodată singură pe fiica ta, ci să mă ții mereu, mereu împreună cu tine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, oh, cum suspin să te am pentru totdeauna cu mine! Mi-ar plăcea să fiu bătaia inimii tale, respirația ta, lucrările mâinilor tale, pasul picioarelor tale, pentru a face să simți prin mine cum lucra în mine Voința Divină; aș vrea să revărs în tine Viața sa. Oh, cât este de dulce, amabilă, încântătoare și răpitoare! Oh, m-ai face să devin dublu de fericită, dacă te-aș avea pe tine, fiica mea, sub imperiul total al acelui FIAT Divin care a format întreagul meu destin, fericirea și gloria mea.

În acest moment, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta, care vrea să împartă cu tine destinul ei. Eu continuam viața mea în Templu, dar Cerul pentru mine nu era închis; Eu puteam să merg ori de câte ori doream, aveam trecerea liberă pentru a mă urca și coborî. În Cer aveam Familia

mea Divină, iar Eu am ars și am suspinat să rămân împreună cu Ea. Divinitatea însăși mă aștepta cu atât de multă iubire pentru a conversa împreună cu mine, să fim fericiți și să mă facă mai fericită, mai frumoasă, mai dragă în ochii săi. De fapt, [Persoanele Divine] nu m-au creat pentru a mă ține departe, nu, nu; au vrut să se bucure de mine ca de o fiică, voiau să audă cuvintele mele care însuflețite de FIAT aveau puterea să pună pace între Dumnezeu și oameni, iubeau să fie învinși de fiica lor cea mică și să audă repetând: „Să coboare, să coboare Cuvântul pe pământ”. Pot spune că însăși Divinitatea mă chema, iar Eu alergam, zburam în mijlocul Lor. Nemaifăcând niciodată voința umană, prezența mea le dădea Lor iubirea, gloria și marea lucrare a întregii Creații; de aceea mi-au încredințat secretul istoriei neamului omenesc, iar Eu mă rugam și iar mă rugam să ajungă pacea între Dumnezeu și om.

Așadar, fiica mea, tu trebuie să știi că numai voința umană a închis Cerul; de aceea nu i-a fost dat să pătrundă în acele regiuni cerești, nici să aibă relații familare cu al său Creator, dimpotrivă voința umană l-a aruncat departe de Cel care l-a creat. Pentru că omul s-a retras din Voința Divină, a devenit fricos, timid, a pierdut stăpânirea de sine și a întregii Creații. Toate elementele, pentru că erau dominate de FIAT, rămâneau superioare lui și puteau să-i facă rău. Omul avea frică de toate și ți se pare puțin, fiica mea, căci cel care a fost creat rege, stăpân peste toate, să ajungă să aibă frică de Cel care l-a creat? Ciudat, fiica mea: aș spune că este împotriva naturii, ca un fiu să aibă frică de tatăl său, în timp ce este firesc, că atunci când se naște ceva, să se nască împreună iubire și încredere între tată și fiu; iar aceasta se poate chema prima moștenire care îi

revine fiului și primul drept care îi revine tatălui. Astfel încât Adam, făcând voința sa, a pierdut moștenirea Tatălui său, a pierdut împărăția sa și a devenit de râsul tuturor lucrurilor create.

Fiica mea, ascultă de Mama ta și gândește-te bine la marele rău al voinței umane. Ea înlătură ochii sufletului și îl face să devină orb, astfel că totul este întuneric și frică pentru sărmana creatură. De aceea pune mâna pe inima ta și jură Mamei tale că ai vrea mai degrabă să mori, decât să faci voința ta. Eu nefăcând niciodată voința mea, n-am avut nici o frică de Creatorul meu; și cum puteam să am frică dacă mă iubea atât de mult? Iar împărăția se extindea atât de mult în mine, căci cu acțiunile mele am format ziua întreagă pentru a naște noul Soare al Cuvântului veșnic pe pământ, iar Eu, cum am văzut că se formează ziua, așa mi-am înmulțit implorările mele pentru a obține suspinata zi a păcii dintre Cer și pământ. Așadar, mâine te aștept să-ți povestesc o altă surpriză din viața mea de aici de jos.

Sufletul: Suverană Mama mea, cât sunt de dulci lecțiile tale! Oh, cum mă fac să înțeleg marele rău al voinței mele omenești! Oh, de câte ori am simțit și eu în mine frică, timiditate și cât de departe (eram) de Creatorul meu. Vai, era voința mea umană care domnea în mine, nu (cea) Divină, și de aceea eu am simțit efectele sale triste. Deci, dacă mă iubești ca pe o fiică, ia inima mea între mâinile tale și alungă afară frica, timiditatea care îmi împiedică zborul spre Creatorul meu, iar în locul lor pune-mi acel FIAT pe care Tu atât de mult îl iubești și care vrei să domnească în sufletul meu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei pune în mâinile mele toată durerea pe care o simți, frica, neîncrederea, astfel ca să le convertesc în Voința Divină,

spunându-mi de trei ori: „Mama mea, fă să domnească Voința Divină în sufletul meu”.

Jaculatorie: Mama mea, încrederea mea, formează ziua Voinței Divine în sufletul meu.

Ziua a XVII-a

Regina Cerului în împărăția

Voinței Divine iese din Templu.

Căsătoria cu Sfântul Iosif, oglinda divină în care Dumnezeu îi cheamă să se oglindească pe toți cei care sunt chemați la starea conjugală.

Sufletul către Mama Cerească: Mamă sfântă, astăzi mai mult ca niciodată simt nevoia să stau strânsă în brațele Mamei mele, astfel ca acea Vrere Divină, care domnește în tine, să formeze dulcea încântare a voinței mele, ca să o țină jos și să nu îndrăznească să facă ceva care nu este Voința lui Dumnezeu. Lecțiile tale de ieri m-au făcut să înțeleg că voința umană aruncă sărmana ființă în închisoare pe viață, iar eu mă tem atât de mult că o să aibă scăpări și că o să ia din nou locul său în mine; de aceea mă încred în Mama mea, astfel ca să mă supravegheze atât de mult, încât eu să fiu sigură că voi trăi mereu din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului. Oh, cât aș vrea să aud de pe buzele tale: Mama mea, voința mea s-a teminat, iar în mine toată stăpânirea o are Fiatul Divin.Sus, fiica mea, să

ai curaj și încredere în Mama ta și scop viguros de a nu mai da niciodată viață voinței tale. Acestea sunt armele care o fac să moară continuu și care înving Inima Mamei tale, astfel să folosească toate alintările pline de iubire, dragostea de Mamă, ca fiica sa să trăiască în împărăția Mamei sale. Pentru tine va fi o moarte dulce, care îți va da o Viață adevărată, iar pentru mine o să fie cea mai frumoasă dintre victorii, pe care o voi face în împărăția Voinței Divine. De aceea să ai curaj și încredere în mine. Neîncrederea este a celor lași și a celor care nu sunt întra-devăr deciși să obțină victoria și de aceea sunt mereu fără arme, iar fără arme nimeni nu câștigă și omul este mereu inegal, inconstant și neliniștit în a face bine.

Acum, fiica mea, ascultă-mă. Eu continuam viața mea în Templu și ieșirile mele acolo, sus, în Patria mea Cerească. Aveam drepturile mele de fiică, să fac vizitele mele Familiei mele Divine, căci mai mult decât un tată îmi aparținea; dar, ce surpriză am putut să am, când, în una din aceste vizite, mi-au făcut cunoscut că era Voința lor să ies din Templu, să mă unesc mai întâi printr-o legătură de căsătorie, după cum era obișnuința externă în acele timpuri, cu un om sfânt, numit Iosif, și să mă retrag împreună cu el să trăiesc în casa din Nazaret?

Fiica mea, în acest pas din viața mea, în aparență Dumnezeu se părea că voia să mă cimenteze. Eu nu am iubit niciodată pe nimeni în lume și, din moment ce Voința Divină avea extinderea sa în toată ființa mea, voința mea umană nu a avut niciodată un act de viață, deci lipsea în mine germenul iubirii umane: cum aș fi putut iubi un om, oricât de mare sfânt ar fi fost în ordine omenească? Este adevărat că Eu îi iubeam pe toți și era atât de mare iubirea față toți, că iubirea mea de Mamă mi i-a înscris cu littere de foc de neșters, unul câte unul în Inima mea maternă, dar

asta era totul în ordinea iubirii divine, pentru că iubirea umană în comparație cu cea divină se poate chema umbră, lipsit de substanță, atomi de iubire.

Și totuși, dragă fiică, din ceea ce în aparență părea ciment și ciudat sfințeniei vieții mele, Dumnezeu s-a folosit de minune pentru a împlini planurile sale și mi-a dat harul după care Eu atât de mult am suspinat, adică să coboare Cuvântul pe pământ. Dumnezeu mi-a dat protecția, apărarea, ajutorul, astfel ca nimeni să nu poată vorbi pe seama mea, asupra onestității mele. Sfântul Iosif trebuia să fie cooperatorul, purtătorul de grijă, care trebuia să se intereseze de acele mici trebuințe de care era nevoie, și să fie umbra Paternității Cerești, în care trebuia să se formeze mica noastră familie cerească pe pământ. Așadar, în ciuda surprizei mele, am spus imediat FIAT, știind că Voința Divină nu mi-ar fi făcut rău, nici nu mi-ar fi compromis sfințenia mea. Oh, dacă aș fi vrut să pun un act din voința mea umană, chiar și sub aspectul de a nu vrea să cunosc omul, aș fi trimis în ruină planurile venirii Cuvântului pe pământ! Deci, nu diferența stărilor [de viață] este cea care compromite sfințenia, ci lipsa Voinței Divine și neîmplinirea propriilor obligații în starea la care Dumnezeu cheamă ființa umană. Toate stările sunt sfinte: la fel căsătoria, atâta timp cât există înăuntru Voința Divină și sacrificiul exact al propriilor îndatorii; dar în majoritatea lor sunt indolenți și leneși și, nu numai că nu se fac sfinți, ci fiecare formează din starea sa, care un purgator, care un iad.

Cum am cunoscut că trebuia să ies din Templu, Eu nu am spus nimănui, așteptând ca Dumnezeu însuși să miște circumstanțele externe pentru a mă face să împlinesc adorabila sa Voință, cum de fapt s-a întâmplat.

Superiorii Templului m-au chemat și mi-au spus că era voința lor chiar și obișnuința acelor timpuri, că Eu ar trebui să mă pregătesc pentru căsătorie. Eu am acceptat. În mod miraculos, alegerea, dintre atât de mulți, cade pe Sfântul Iosif și așa s-a format căsătoria și am ieșit din Templu. De aceea te rog, fiica Inimii mele, în toate lucrurile să-ți stea în inimă doar Voința Divină, dacă vrei ca planurile divine să se împlinească asupra ta.

Sufletul: Cerească Regină, fiica ta ți se încredințează ție; cu încrederea mea vreau să-ți rănesc Inima și această rană să spună mereu în Inima ta maternă: „FIAT! FIAT! FIAT!” îți cere mereu fiica ta cea mică.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni pe genunchii mei și vei recita 15 Slavă Tatălui pentru a mulțumi Domnului pentru toate harurile pe care mi le-a dat până în al cincisprezecelea an din viața mea, în mod special că mi-a dat ca însoțitor un om atât de sfânt, care era Sfântul Iosif.

Jaculatorie: Regină puternică, dă-mi armele pentru a lupta și pentru a mă face să cuceresc Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XVIII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, în casa din Nazaret. Cerul și pământul sunt pe cale să-și dea sărutul păcii

Ora divină este aproape.

Sufletul către Mama Regină: Suverana mea Mamă, mă întorc pentru a urma pașii tăi. Iubirea ta mă leagă și mă ține ca un magnet puternic, fixă și cu intenția să ascult frumoasele lecții ale Mamei mele. Dar asta nu-mi ajunge;

dacă mă iubești ca pe o fiică, închide-mă înăuntrul împărăției Voinței Divine, unde ai trăit și trăiești și încuie-mi ușa, astfel, chiar dacă aș vrea, să nu mai pot ieși. Așa Mama și fiica vom face viață comună și o să fim amândouă fericite.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, dacă tu ai știi cum suspin să te țin închisă în împărăția Voinței Divine! Fiecare lecție a mea pe care ți-o dau, sunt porți pe care le formez să-ți împiedic pasul și ieșirea și sunt fortărețe pentru a zidi voința ta, astfel ca să înțelegi și să iubești să stai sub dulcea stăpânire al FIATULUI Suprem. De aceea fii atentă și ascultă-mă, pentru că nu sunt altceva decât lucrări pe care Mama ta le face pentru a atrage și răpi voința ta și să fac ca Voința Divină să învingă asupra ta.

Acum, fiica mea dragă, ascultă-mă: Eu am plecat din Templu cu același curaj pe care l-am avut când am intrat, dar numai pentru a împlini Voința Divină. Am mers la Nazaret, dar nu i-am mai găsit pe dragii și sfinții mei părinți. Eram însoțită numai de Sfântul Iosif, iar Eu am văzut în el pe îngerul meu bun, pe care Dumnezeu mi l-a dat pentru avea grijă de mine, deși am avut mulțimi de Îngeri care mă însoțeau în călătorie. Toate lucrurile create mi-au făcut plecăciuni de onoare, iar Eu, mulțumindu-le, am dat fiecărui lucru creat sărutul meu și salutul meu de Regină și așa s-a ajuns la Nazaret.

Prin urmare, tu trebuie să știi căci cu Sfântul Iosif ne priveam cu reținere și ne simțeam inima tulburată, căci unul voia să facă cunoscut celuilalt că eram legați de Dumnezeu cu jurământ de virginitate perenă. În sfârșit s-a rupt tăcerea și amândoi ne-am exprimat jurământul. Oh, cât de fericiți ne-am simțit și, mulțumind Domnului, am continuat să trăim ca frate și soră. Eu eram foarte atentă

când îl serveam; ne priveam cu venerație și aurora păcii domnea în mijlocul nostru. Oh, dacă toți s-ar oglindi în mine și să mă imite! Eu m-am adaptat mult la viața comună, nimic nu am făcut pentru a arăta marile mări de haruri pe care le-am posedat.

În acest moment ascultă, fiica mea, Eu, în casa din Nazaret, m-am simțit mai plină de fervoare ca niciodată și m-am rugat ca Divinul Cuvânt să coboare pe pământ. Voința Divină, care domnea în mine, nu făcea altceva decât ca toate actele mele să fie copleșite de lumină, de frumusețe, de sfințenie și de putere; am simțit că forma în mine împărăția luminii, dar o lumină care apare mereu, împărăția frumuseții, sfințeniei și puterii care crește mereu. Astfel că toate calitățile divine pe care FIATUL Divin le extindea în mine, cu domnia sa, mi-au adus Fecunditatea. Lumina care mă inunda era atât de mare, căci însăși umanitatea mea rămânea atât de mult înfrumusețată și copleșită de acest Soare al Vrerii Divine, că nu făcea altceva decât să producă flori cerești. Eu am simțit Cerul că se apleca până la mine și pământul umanității mele, care se înălța, iar Cerul și pământul se îmbrățișau, se reîmpăcau, să-și dea sărutul păcii și iubirii. Pământul se pregătea să producă germenul pentru a-L forma pe cel Drept și Sfânt, iar Cerul se deschidea pentru a face să coboare Cuvântul în acest germen. Eu nu făceam altceva decât să cobor și să mă urc în Patria mea Cerească și să mă arunc în brațele paterne al Tatălui meu Ceresc și I-am spus cu inima: „Tată Sfânt, nu mai pot, mă simt arsă, iar în timp ce ard simt o forță puternică în mine care vrea să vă cucerească; cu lanțurile iubiri mele vreau să vă leg pentru a vă dezarma, astfel ca să nu mai întârziați, ci pe aripile iubirii mele vreau să transport Cuvântul Divin din Cer pe pământ”. M-am rugat și am plâns să mă asculte. Iar

Divinitatea, învinsă de lacrimile și rugăciunile mele, M-a asigurat, spunându-mi: „Fiică, cine îți poate rezista? Ai învins, ora divină este aproape. Tu întoarce-te pe pământ și continuă actele tale în puterea Vrerii mele și cu acestea toți vor rămâne cutremurați, iar Cerul și pământul își vor da sărutul păcii”. Dar în ciuda acestui fapt, Eu nu știam încă că trebuia să fiu Mama Veșnicului Cuvânt.

Acum, dragă fiică, ascultă-mă și înțelege-mă bine ce înseamnă să trăiești din Voința Divină. Eu, trăind din Ea, am format Cerul și împărăția sa divină în sufletul meu. Dacă nu aș fi format în mine această împărăție, niciodată Cuvântul nu putea să coboare din Cer pe pământ. Dacă a coborât a fost pentru că a coborât în împărăția sa, căci Voința Divină a format-o în mine; a găsit în mine Cerul său, bucuriile sale divine, dar nici Cuvântul nu s-ar fi coborât nicodată într-o împărăție străină, ah, nu, nu; mai întâi a vrut să formeze împărăția sa în mine și să coboare ca învingător în împărăția sa. Nu numai aceasta, ci, trăind mereu din Voința Divină, Eu am dobândit prin har ceea ce în Dumnezeu este în natură, Fecunditatea divină, pentru a forma fără lucrarea omului germenul, pentru a face să se nască din mine Umanitatea Cuvântului Veșnic. Ce lucru nu poate face Voința Divină lucrătoare într-o ființă umană? Totul și toate bunurile posibile și neimaginabile. De aceea să-ți stea în inimă ca în toate să fie în tine Voința Divină, dacă vrei să o imiți pe Mama ta și să mă faci mulțumită și fericită.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă Tu vrei, poți. Cum ai avut puterea să-l cucerești pe Dumnezeu, ca să se coboare din Cer pe pământ, nu îți va lipsi puterea de a învinge voința mea, astfel ca să nu mai aibă viață; eu sper în tine și de la tine voi obține totul.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei face o vizită în casa din Nazaret și ca omagiu ai să-mi dai toate actele tale, astfel ca să le unesc cu ale mele pentru a le converti în Voința Divină.

Jaculatorie: Împărăteasă Cerească, adă-mi sărutul Voinței lui Dumnezeu în sufletul meu.

Ziua a XIX-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Porțile Cerului se deschid, Soarele Cuvântului

Veșnic cercetează și îl trimite pe Îngerul său, pentru a o anunța pe Fecioară că ora lui Dumnezeu a ajuns.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, iată-mă din nou pe genunchii Mamei mele. Sunt fiica ta și vreau să fiu hrănită cu mâncarea cuvântului tău preadulce, care îmi aduce balsamul pentru a însănătoși rănile mizerabile ale voinței mele umane. Mama mea, vorbește-mi, să coboare cuvintele tale puternice în inima mea și să formeze o nouă creație, pentru a forma germenul Voinței Divine în sufletul meu.

Lecția suveranei Regine: Preaiubită fiică, este practic acesta scopul pe care îl iubesc atât de mult, să te fac să simți misterele cerești ale FIATULUI Divin și miracolele pe care le poate săvârși unde El domnește în mod complet și marele rău pentru cine se face dominat de vrerea umană, astfel ca tu să iubești FIATUL Divin, pentru a-l face să formeze tronul său în tine, detestând vrerea umană pentru a face din voința ta scăunelul Vrerii Divine, ținând-o sacrificată la picioarele sale divine.

Așadar, fiica mea, ascultă-mă. Eu am continuat viața mea în Nazaret. FIATUL Divin continua să lărgească în mine împărăția sa și se folosea de cele mai mici acte ale mele chiar și de cele mai indiferente, care erau: menținerea ordinii în micuța căsuță, aprinderea focului, măturat, și toate acele servicii care se întâmplă în familii, pentru a mă face să simt viața lui care palpita în foc, în apă, în mâncare, în aerul pe care îl respiram, în toate, și, învăluindu-le, forma deasupra actelor mele mici mări de lumină, de haruri, de sfințenie, pentru că unde domnește Vrerea Divină, are puterea de a forma din cele mai mici nimicuri noi ceruri de o frumusețe încântătoare, pentru că El, fiind imens, nu știe să facă lucruri mici, ci cu puterea sa confirmă acele nimicuri și formează cele mai mari lucruri, pentru a uimi cerurile și pământul. Totul este sfânt, totul este sacru pentru cine trăiește din Voința Divină.

Acum, fiica Inimii mele, dă-mi atenție și ascultă-mă. Cu câteva zile înainte de coborârea Cuvântului pe pământ, Eu am văzut Cerul deschis și pe Soarele Cuvântului Divin la porțile sale, ca și cum s-ar uita peste cine să-și ia zborul, pentru a se face Cerescul Prizonier într-o ființă umană. Oh, cât era de frumos să-l vezi la porțile Cerului, ca și cum privind și spionând fericita creatură care trebuia să-l găzduiască pe Creatorul său. Trinitatea Sacră și Sfântă privea pământul nemaifiind străin pentru Ei, pentru că era micuța Maria care, deținând Voința Divină, a format împărăția divină unde putea sigur să coboare, ca în propria sa lociunță, în care găsea Cerul și atât de mulți sori și multe acte de Voință Divină, făcute în sufletul meu. Divinitatea revărsând iubire și [Persoanele Divine] dând la o parte mantia Dreptății, căci ființele umane au fost pedepsite atât de multe secole, (acum) se acoperă cu mantia Milostivirii

infinite și decretă între Ei coborârea Cuvântului și sunt în actul de a suna ora împlinrii. La acest sunet Cerurile și pământul se uimesc și sunt toți atenți spre a fi spectatorii unui preaplin de iubire și a unui miracol nemaiauzit.

Mama ta s-a simțit incendiată de iubire și, făcând ecou iubirii Creatorului meu, voiam să formez o singură mare de iubire, astfel ca să coboare în el Cuvântul pe pământ. Rugăciunile mele erau neîncetate, iar, în timp ce mă rugam în cămăruța mea, un Înger a fost trimis din Cer ca mesager al marelui Rege, ce mi s-a înfățișat dinainte și, închinându-se, m-a salutat: „Bucură-te, o Maria, Regina noastră, FIATUL Divin te-a umplut de har. Deja a pronunțat FIATUL, care vrea să coboare; este deja în spatele meu, dar vrea al tău FIAT pentru a forma împlinirea Lui”. La un anunț atât de important, de mine atât de mult dorit, însă niciodată nu m-am gândit că aș fi Eu aleasa, am rămas uimită și am ezitat o clipă, dar Îngerul Domnului mi-a zis: „Nu te teme, Regina noastră, Tu ai aflat har la Dumnezeu, Tu l-ai învins pe Creatorul tău; de aceea pentru a împlini victoria, pronunță al tău FIAT”. Eu am pronunțat FIAT și iată o minunăție, cele două FIATURI s-au contopit și Cuvântul Divin a coborât în mine.FIATUL meu, care era confirmat de însăși valoarea FIATULUI Divin, din germenul umanității mele a format micuța, micuța umanitate care trebuia să conțină Cuvântul, și a fost împlinit marele miracol al Întrupării.

O puterea FIATULUI Suprem, Tu m-ai înălțat atât de mult, să devin puternică așa ca Eu să pot crea în mine acea umanitate care trebuia să conțină Veșnicul Cuvânt, căci Cerul și pământul nu puteau să-L conțină! Cerurile s-au cutremurat și întreaga Creație a sărbătorit și tresăltând de bucurie (toate lucrurile) răsunau peste căsuța din Nazaret pentru a da omagii și reverențe Creatorului făcut om, iar în

limbajul lor mut spuneau: „O minunea minunilor, pe care numai Dumnezeu putea să o facă! Imensitatea a devenit mai mică, Puterea a devenit neputincioasă, Înălțimea sa de neajuns s-a aplecat până în abisul sânului unei Fecioare, și în același timp a rămas mic și imens, puternic și neputincios, tare și slab”. Fiica mea dragă, tu nu poți înțelege ceea ce a simțit Mama ta în actul Întrupării Cuvântului. Toți mă susțineau și așteptau al meu FIAT, aș putea spune atotputernic.

Acum, dragă fiică, ascultă-mă, cât ar trebui să fie în inima ta să faci și să trăiești din Voința Divină! Puterea mea încă există: fă-mă să pronunț FIATUL meu peste sufletul tău. Dar pentru a face asta îl vreau pe al tău; de unul singur nu se poate face un adevărat bine, mereu între doi se fac lucrările cele mai mari. Dumnezeu însuși nu vrea să facă de unul singur, ci mă vrea pe mine ca împreună, să formăm minunea Întrupării, în al meu FIAT și în al Lor, s-a format viața Omului-Dumnezeu, s-au ajustat sorțile neamului omenesc, Cerul nu a mai fost închis; toate bunurile erau conținute în mijlocul celor două FIATURI. De aceea să pronunțăm împreună: FIAT, FIAT, iar iubirea mea maternă va închide în tine Viața Voinței Divine. Pentru acum ajunge, mâine te aștept din nou, pentru a povesti fiicei mele continuarea Întrupării.

Sufletul: Mamă frumoasă, eu mă simt uimită ascultând frumoasele tale lecții. Oh, te rog, să pronunți al tău FIAT peste mine, iar eu îl pronunț pe al meu, astfel ca să rămână conceput în mine acel FIAT, pe care Tu atât de mult îl suspini, ca viață să domnească în mine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să dai primul sărut lui Isus și îi vei spune de nouă ori că vrei să faci Voința sa, iar Eu voi repeta miracolul de a-l zămisli pe Isus în sufletul tău.

Jaculatorie: Regină puternică, pronunță FIATUL tău și creează în mine Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Fecioara, cerul împânzit de stele.

În acest cer Soarele Divin pâlpâie cu razele sale strălucitoare și umple Cerul și pământul. Isus în sânul Mamei sale.

Sufletul către Mama Regină: Iată-mă din nou la tine, Mama mea Cerească, vin să mă bucur cu tine și, închinându-mă la picioarele tale sfinte, te salut plină de Har și Mamă a lui Isus. Oh, nu o voi mai găsi singură pe Mama mea, dar îl voi găsi împreună cu tine pe micul prizonier Isus. Astfel că o să fim în trei, nu în doi: împreună, Mama, Isus și eu. Câtă fericire pentru mine, căci, dacă vreau să-l găsesc pe micul meu Rege Isus, ajunge să o găsesc pe Mama sa și a mea. Oh, Mamă sfântă, din înălțimea Mamei unui Dumnezeu în care te afli, ai milă de mizerabila și mica ta fiică și spune primul cuvânt pentru mine micului prizonier Isus, ca să-mi dea marele har de a trăi din Voința sa Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Draga mea fiică, astăzi te aștept mai mult ca niciodată. Inima mea maternă este preaplină, simt nevoia de a destăinui arzătoarea mea iubire fiicei mele. Vreau să-ți spun că sunt Mama lui Isus: bucuriile mele sunt infinite, mări de fericire mă inundă. Eu pot spune, sunt Mama lui Isus; creatura sa, servitoarea sa este Mama lui Isus și doar

FIATULUI îi datorez (asta), care m-a făcut să devin plină de Har și a pregătit locuința demnă Creatorului meu. De aceea să-i fie mereu slavă, onoare, mulțumire FIATULUI Suprem.

Acum ascultă-mă, fiica Inimii mele. De îndată ce a fost format cu puterea FIATULUI Divin mica Umanitate a lui Isus în sânul meu, Soarele Cuvântului Veșnic s-a întrupat în El. Eu aveam cerul meu, format de FIAT, totul împânzit de stele strălucitoare, care scânteiau bucurii, fericiri, armonii de frumuseți divine, iar Soarele Cuvântului Veșnic, strălucind cu o lumină inaccesibilă, vine să-și ia locul său înăuntrul acestui cer, ascuns în mica sa Umanitate, căci neputând să fie conținut de El, centrul Soarelui stătea în El, însă lumina sa se revărsa pe dinafară, învăluind Cerul și pământul ajungând la fiecare inimă, iar cu raza luminii sale bătea la fiecăre ființă umană, și cu vocile luminii pătrunzătoare le spunea lor: „Fiii mei, deschideți-mi, dați-mi loc în inima voastră. Am coborât din Cer pe pământ pentru a forma în fiecare din voi viața mea; Mama mea este centrul unde Ea locuiește, iar toți fiii mei vor fi circumferința, unde fiii mei sunt”. Și lumina bătea și din nou bătea fără să înceteze niciodată, iar mica Umanitate a lui Isus gemea, plângea și, îndurerat în interiorul acelei lumini care a intrat în inimi, a făcut să curgă lacrimile sale, gemetele sale, spasmele sale de iubire și de durere.

Dar tu trebuie să știi că pentru Mama Ta începea o nouă viață. Eu eram la zi cu tot ceea ce făcea Fiul meu. L-am văzut mistuit de mări de flăcări de iubire; fiecare bătaie a inimii sale, respirație și durere erau mări de iubire care se răspândea, învăluia toate ființele umane, pentru a le face ale sale prin puterea iubirii și durerii. Prin urmare, tu trebuie să știi că, așa cum a fost concepută mica sa

Umanitate, a conceput toate durerile pe care trebuia să le sufere până la sfârșitul vieții sale, a închis în Sinea sa toate sufletele, pentru că fiind Dumnezeu, niciunul nu-i putea scăpa; imensitatea sa conținea toate ființele umane; atotvederea sa Îi făcea pe toți prezenți, deci, Isus al meu, Fiul meu, simțea greutatea și povara tuturor păcatelor, ale fiecărei ființe umane. Iar Eu, Mama ta, Îl urmam în toate și am simțit în Inima mea maternă, noua generație de dureri a lui Isus al meu și noua generație a tuturor sufletelor, căci ca Mamă trebuia să generez împreună cu Isus, Harul, Lumina, Viața nouă, pe care Fiul meu drag a venit să le aducă pe pământ.

Fiica mea, tu trebuie să știi că, de când Eu am fost concepută, te-am iubit ca o mamă, te-am simțit în Inima mea, am ars de iubire pentru tine, dar nu am înțeles de ce. FIATUL Divin mă făcea să fac faptele, dar îmi ținea ascuns secretul; însă, cum s-a întrupat, mi-a dezvăluit secretul și am înțeles fecunditatea Maternității mele: că nu trebuia doar să fiu Mama lui Isus, ci Mama tuturor, iar această Maternitate trebuia să fie formată pe rugul durerii și al iubirii. Fiica mea cât te-am iubit și te iubesc!

Așadar ascultă-mă, dragă fiică, unde se poate ajunge când Vrerea Divină ia viață lucrătoare într-o ființă umană, iar voința umană O lasă să facă fără să-i împiedice pasul. Acest FIAT, care în natură deține virtutea creatoare, (și) generează toate bunurile în ființa umană, o face să devină fecundă, dându-i maternitatea asupra tuturor, peste toate bunurile și peste Cel pe care l-a creat. Maternitatea arată ce înseamnă adevărata iubire, iubire eroică, iubire care se mulțumește să moară, să-și da viața pentru cine l-a generat. Dacă nu este asta, cuvântul maternitate este steril, este gol și se rezumă în cuvinte, iar cu faptele nu există. Deci, fiica mea, dacă vrei creația tuturor bunurile,

fă ca FIATUL să ia în tine viața lucrătoare, care îți va da maternitatea și îi vei iubi pe toți cu o iubire de mamă, iar Eu, Mama ta, te voi învăța cum să procreezi în tine această maternitate toată sfântă și divină.

Sufletul: Mamă sfântă, mă abandonez în brațele tale. Oh, cât aș dori să ud mâinile tale materne cu lacrimile mele, pentru a te convinge să ai compasiune de starea sărmanului meu suflet. Oh, dacă mă iubești ca o Mamă, închide-mă în Inima ta, iar iubirea ta să ardă mizeriile mele, slăbiciunile mele, iar puterea FIATULUI Divin, pe care Tu îl deții ca Regină, să formeze viața sa lucrătoare în mine, astfel să pot spune: „Mama mea este toată pentru mine, iar eu sunt toată pentru Ea”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îi vei mulțumi Domnului de trei ori în numele tuturor, pentru că s-a întrupat și s-a făcut prizonier în sânul meu, dându-mi marea onoare și alegându-mă să fiu Mama sa.

Jaculatorie: Mama lui Isus, fii pentru mine Mamă și însoțește-mă pe calea Voinței lui Dumnezeu.

ZIUA-XXI-

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Soarele care răsare. O amiază deplină. Cuvântul Veșnic în mijlocul nostru.

Sufletul către Regina sa Mamă: Preadulce Mamă, sărmana mea inimă simte o mare nevoie să vină pe genunchii tăi materni, să-ți destăinuie micile sale secrete și să le încredințez Inimii tale materne. Ascultă, o Mama mea, când mă uit la marile minuni pe care Fiatul Divin le-a lucrat în tine, simt că nu-mi este dat să te imit pentru că sunt mică, fragilă și apoi luptele groznice ale existenței mele care mă zdrobesc și nu îmi lasă decât un fir de viață.

Mama mea, oh, cât aș dori să-mi revărs inima mea în a ta, pentru a te face să simți durerile care mă mâhnesc și teama care mă torturează, că n-aș putea să împlinesc Voința Divină. Ai milă o Mamă Cerească, ai milă! Ascunde-mă în Inima ta, iar eu voi pierde memoria relelor mele, pentru ca să-mi amintesc doar de a trăi din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Preaiubită fiică, nu te teme, ai încredere în Mama ta; varsă totul în Inima mea, iar Eu voi ține cont de toate, îți voi fi Mamă, voi schimba durerile tale în lumină și mă voi strădui să lărgesc marginile împărăției Voinței Divine în sufletul tău. De aceea pune totul deoparte deocmdată și ascultă-mă; vreau să-ți spun ceea ce a înfăptuit micul Rege Isus în sânul meu matern și cum Mama ta nu a pierdut nici măcar o respirație a micului Isus.

Deci, fiica mea, mica Umanitate a lui Isus creștea unită în substanță cu Divinitatea. Sânul meu matern era foarte îngust, întunecat, nu era nicio fisură prin care să intre lumina, iar Eu l-am văzut în sânul meu matern nemișcat, copleșit înăuntru de o noapte profundă. Dar tu știi cine forma acest întuneric intens copilului Isus? Voința umană, în care omul de bunăvoie s-a implicat, iar pentru câte păcate săvârșea, atât de multe abisuri de întuneric forma în jurul și înăuntrul său, astfel că Îl făceau să devină nemișcat pentru a face binele. Iar, dragul meu Isus, pentru a pune pe fugă această noapte atât de profundă, în care omul a devenit însăși prizonierul voinței sale întunecate, până și-a pierdut impulsul în a face binele, a ales temnița dulce a Mamei sale și s-a expus de bunăvoie la imobilitatea celor nouă luni.

Fiica mea, dacă tu ai știi cât de zbuciumată a fost Inima mea văzându-l pe micul Isus imobil în sânul meu, plângând și suspinând! Bătăile Inimii sale arzătoare

tresărau puternic, puternic și, râvnind (de) iubire, își făcea simțită bătaia Inimii sale în fiecare inimă (și)pentru a le cere din milă sufletele lor, pentru a le închide în lumina Divinității sale, pentru că El, din iubire pentru ei, a schimbat de bunăvoie lumina cu întunericul, astfel ca toți să poată obține adevărata lumină pentru a se salva.

Preaiubita mea fiică, cine îți poate spune ceea ce a suferit micul meu Isus în sânul meu? Dureri nemaiauzite și de nedescris. Era dotat cu o deplină rațiune, era Dumnezeu și om, era atât de mare iubirea sa, că punea deoparte mări infinite de bucurii, de fericire, de lumină și arunca micuța sa Umanitate în mările întunericului, de amărăciune, de nefericire și mizerie, pe care I le-au pregătit ființele umane; iar micul Isus le punea pe toate pe umerii săi, ca și cum ar fi fost ale sale. Fiica mea, adevărata iubire nu spune niciodată ajunge, nu se uită la dureri, iar prin dureri îl caută pe cel care iubește; și atunci este mulțumit, când își dă viața sa pentru a reda viața celui pe care-l iubește. Fiica mea, ascultă de Mama ta: vezi ce mare rău este să faci voința ta? Nu doar că pregătești noaptea pentru Isus al tău și pentru tine, dar formezi mări de amărăciuni, de nefericire și mizerie, în care ești atât de copleșită că nu vei ști cum să ieși. De aceea fii atentă, fă-mă fericită, spunându-mi: „Vreau să fac mereu Voința Divină”.

Acum ascultă, fiica mea: micul Isus, în ardoarea iubirii, este în momentul de a muta pasul de a ieși la lumina zilei. Nerăbdările sale, suspinele și dorințele sale arzătoare, nu-I mai dau odihnă, pentru că vrea să îmbrățișeze ființa umană, să se facă văzut, să o privească și să o răpească pentru Sine; într-o zi s-a așezat la porțile Cerului să observe închizându-se în sânul meu, așa fiind în actul de a observa și de a se pune la ușile sânului meu, care

este mai presus decât Cerul; și astfel Soarele Cuvântului Veșnic apare în mijlocul lumii și își formează punctul culminant și splendid al amiezii. Astfel că pentru sărmanele ființe umane nu va mai fi noapte, nici zori, nici auroră, ci mereu Soare, mai mult decât în plinătatea amiezii.

Mama ta simțea că nu-l mai putea reține în interiorul ei. Mă inundau mări de lumină și de iubire și, cum din interiorul unei mari lumini L-am conceput, așa din interiorul unei mari lumini a ieșit din sânul meu matern. Dragă fiică, pentru cine trăiește din Voința Divină totul este lumină și totul se transformă în lumină. Deci în această lumină, Eu, fericită am așteptat să strâng în brațele mele pe micul meu Isus; cum a ieșit din sânul meu am auzit primele gemete iubitoare; Îngerul Domnului mi L-a dat în brațele mele, iar Eu L-am strâns puternic, puternic, la Inima mea și I-am dat primul meu sărut, iar micul Isus mi l-a dat pe al său. Deocamdată ajunge; mâine te aștept din nou pentru a urmări povestea nașterii lui Isus.

Sufletul: Mamă sfântă, oh, cât ești de fericită, ești adevărata binecuvântată dintre toate femeile. Oh, te rog, pentru acele bucurii pe care le-ai avut când l-ai strâns pe Isus la sânul tău și I-ai dat primul sărut, doar pentru puține clipe, Tu să-mi dai în brațele mele pe micul Isus, astfel ca Să-i dau mulțumirea și să-i spun că jur să-l iubesc mereu, mereu și că nu vreau să cunosc decât Sfânta sa Voință.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să-i săruți piciorușele Copilașului Isus și Îi vei da voința ta în mânuțele sale, pentru a-l face să se joace și să surâdă.

Jaculatorie: Mama mea, închide în inima mea pe micul Isus, astfel ca să mi-o transformi în întregime în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXII-a

Regina Cerului în Împărăția Voinței Divine.

Micul Rege Isus s-a născut.

Îngerii îl arată și îi cheamă pe păstori să-l adore. Cerurile și pământul freamătă,

iar Soarele Cuvântului Veșnic, făcând cursul

său, separă noaptea păcatului și dă din plin începutul zilelor de Har. Locuiește în Betleem.

Sufletul către Mama sa Cerească: Astăzi, Mamă sfântă, simt o răbufnire de iubire și simt că nu pot să stau dacă nu vin lângă genunchii tăi materni, să-l găsesc în brațele tale pe cerescul Copilaș. Frumusețea sa mă răpește, privirile sale mă impresionează, buzele sale, dispuse pentru a geme și pentru a plânge neâncetat, îmi frânge inima să-l iubesc. Preaiubită Mama mea, eu știu că tu mă iubești, și, de aceea, te rog să-mi dai un loc în brațele tale, astfel ca să-i dau primul meu sărut și să vărs inima mea în micul Rege Isus, Să-i încredințez secretele mele interesante care atât de mult mă oprimă, și să-i spun pentru a-L face să surâdă: „Voința mea este a ta, iar a ta este a mea, de aceea formează în mine împărăția FIATULUI tău Divin”.

Lecția Reginei Cerului către fiica sa: Preaiubita mea fiică, oh, cât suspin să te am în brațele mele, pentru a avea marea mulțumire de a putea spune micului nostru

Rege Copilaș: „Nu plânge drăgălașul meu; vezi, aici cu Noi este mica mea fiică, care vrea să te recunoască ca Rege și să-ți dea stăpânirea în sufletul ei, pentru a face să extinzi împărăția Voinței tale Divine în ea”.

În acest moment, fiica Inimii mele, în timp ce intenționezi să-L contempli pe Copilul Isus, dă-mi atenție și ascultă-mă. Tu trebuie să ști că era miezul nopții când micul Rege nou născut a ieșit din sânul meu matern, dar noaptea s-a schimbat în zi; Cel care era stăpânul luminii punea pe fugă noaptea voinței umane, noaptea păcatului, noaptea tuturor relelor; și, ca semn la ceea ce a făcut în ordinea sufletelor cu obișnuitul său FIAT atotputernic, miezul nopții s-a schimbat într-o zi strălucitoare. Toate lucrurile create alergau pentru a lăuda în acea mică Umanitate pe Creatorul lor. Soarele alerga pentru a-i da primele sale sărutări de lumină Copilașului Isus și să-L încălzească cu a sa căldură; vântul puternic cu suflul său purifica aerul acelei grote și cu geamătul său dulce Îi spunea „Te iubesc”; cerurile se cutremurau până din fundații; pământul exulta și fremăta până în abis; marea se agita cu undele sale foarte înalte; pe scurt, toate lucrurile create L-au recunoscut pe Creatorul lor, care deja stătea în mijlocul lor, și toți se întreceau să-L laude. Însăși Îngerii, creând lumină în aer, cu vocea lor melodioasă care putea fi auzită de toți, spuneau: „Glorie lui Dumnezeu în înaltul cerului și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință! Deja s-a născut cerescul Copilaș în peștera din Betleem, înfășurat în sărace scutece”. În așa fel că păstorii, care stăteau de veghe, au ascultat vocile îngerești, au alergat să-L viziteze pe micul Rege divin.

Deci, dragă fiică, continuă să mă asculți. Cum Eu L-am primit în brațele mele și I-am dat primul meu sărut, am simțit, iubitoare, că trebuie să-L hrănesc pe Copilașul meu

Fiu și, oferindu-I sânul, I-am dat lapte din abundență, lapte format de însăși FIATUL Divin în persoana mea, ca să-L hrănesc pe micul Rege Isus. Dar cine îți poate spune ce Eu am experimentat făcând aceasta, iar Fiul meu îmi dădea mări de haruri, de iubire, de sfințenie pentru a mă răsplăti? Așadar L-am înfășurat în scutece sărace, netezite, și L-am așezat în iesle; aceasta era Voința sa, iar Eu nu am putut să fac altceva decât s-o împlinesc. Dar înainte să fac asta, m-am dus la dragul Sfânt Iosif și i L-am dat în brațele sale; și oh, cât s-a bucurat, L-a strâns la inimă, iar dulcele Copilaș a vărsat în sufletul său șuvoaie de haruri. Deci, împreună cu Sfântul Iosif, am aranjat un pic de fân în iesle și, desprinzându-L din brațele mele materne, L-am așezat să stea înăuntrul ieslei. Iar Mama ta, captivată de frumusețea Copilului divin, stătea în permanență îngenunchiată înaintea Lui; am pus în mișcare toate mările mele de iubire, pe care Vrerea Divină le-a format în Mine, ca să-L iubesc, să-L ador și să-I mulțumesc. Și cerescul Copilaș, ce făcea în iesle? Un act continuu a Voinței Tatălui nostru Ceresc, care era și a lui, gemând, suspinând, jelea, plângea și-i chema pe toți cu suspinele sale iubitoare: „Veniți toți, fiii mei” m-am născut din iubire pentru voi pentru durerile, lacrimile voastre.Veniți toți să cunoașteți preaplinul iubirii mele, dați-mi adăpost în inimile voastre”. Și a fost un du-te-vino de păstori care veneau să-L viziteze și tuturor le dădea privirea sa dulce și surâsul său de iubire în însăși lacrimile sale.

Acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Tu trebuie să ști că toată bucuria mea era să-L țin în brațele mele pe Fiul meu drag Isus, dar Vrerea Divină m-a făcut să înțeleg ca Să-L pun în iesle la dispoiția tuturor, astfel ca oricine L-ar fi dorit, să-L poată dezmierda, săruta, să-L ia în

propriile brațe ca și cum ar fi fost al său; era micul Rege al tuturor, deci aveau dreptul de a face din asta o dulce garanție de iubire. Iar Eu, pentru a împlini Vrerea Supremă, m-am lipsit de bucuriile mele inocente și am început misiunea de Mamă cu fapte și sacrificii, dându-L pe Isus la toți. Fiica mea, Voința Divină este exigentă, vrea totul, chiar și sacrificiul lucrurilor celor mai sfinte, după cum se prezintă împrejurarea și marele sacrificiu a privării de însuși Isus; dar asta pentru a răspândi în mare parte împărăția sa și pentru a înmulți însăși viața lui Isus, pentru că atunci când ființa umană din iubire pentru El se privează de El, este atât de mult și de mare eroismul și sacrificiul pentru salvarea ei, că are virtutea să producă o viață nouă (a) lui Isus, formând o altă locuință pentru Isus. De aceea, dragă fiică, fii atentă și, sub orice pretext, nu refuza niciodată nimic Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, frumoasele tale lecții mă dezorientează, dar, dacă vrei să le pun în practică, nu mă lăsa singură, astfel, când mă vezi cedând sub greutatea enormă a absenței harurilor divine, să mă strângi la Inima ta maternă; așa eu voi simți puterea de a nu refuza niciodată nimic Voinței Divine”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să vizitezi Copilașul Isus, sărutându-I micile sale mânuțe și Îi vei face cinci acte de iubire pentru a onora lacrimile sale și pentru a-I calma plânsul.

Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă lacrimile lui Isus în inima mea, astfel ca să dispună în mine triumful Voinței lui Dumnezeu.

Ziua a XXIII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Sună prima oră de durere. O stea cu vocea mută, cheamă Magii să-L adore pe Isus.

Un profet se face revelatorul durerilor Suveranei Regine.

Sufletul către Mama Regină: Mama mea preadulce, iată-mă din nou lângă genunchii tăi. Mama mea, această fiică a ta nu mai poate să stea fără tine. Dulcea încântare al cerescului Copilaș, pe care (acum) îl strângi în brațele tale și, în acest moment îngenunchiată, îl adori și îl iubești în iesle, mă captivează, gândind că soarta ta fericită și însăși micul Rege Isus, nu sunt altceva decât roadele dulci și prețioasele garanții ale acelui FIAT, care a extins în tine împărăția sa. Oh, o, Mamă, dă-mi cuvântul că ai să folosești puterea ta, de a forma în mine împărăția Voinței Divine.

Lecția Mamei mele Cerești: Preaiubita mea fiică, cât sunt de mulțumită să te am aproape, pentru a te putea învăța, cum se pot răspândi în toate lucrurile împărăției Voinței Divine. Toate crucile, durerile, umilințele, investite din viața FIATULUI Divin, sunt ca materia primă în mâinile sale pentru a o alimenta și a se răspândi mereu mai mult. Deci, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta. Eu continuam să locuiesc în peștera din Betleem, cu Isus și dragul Sfânt Iosif. Cât eram de fericiți! Această peșteră, stând cu Copilașul Isus și Voința Divnă lucrătoare în Noi, a fost schimbată în paradis. Este adevărat că dureri și lacrimi nu ne lipseau, dar în comparație cu mările imense de bucurie, de fericire, de lumină, pe care FIATUL Divin le

făcea să apară în fiecare act al nostru, erau abia picături aruncate în aceste mări. Și apoi, prezența amabilă și blândă a dragului meu Fiu era una dintre cele mai mari fericiri.

În acest moment, dragă fiică, tu trebuie să știi că a ajuns a opta zi de când cerescul Copilaș s-a născut la lumina zilei, iar FIATUL Divin a sunat ora durerii, poruncindu-ne să-L circumcidem pe drăguțul Copilaș. Era o tăietură foarte dureroasă, la care trebuia să se supună micul Isus. În acele timpuri, era legea ca toți primii născuți să se supună la această tăietură dureroasă. Se poate chema legea păcatului, dar Fiul meu era inocent, iar legea sa era legea iubirii, dar cu toate acestea, pentru că a venit să-L găsescă nu pe omul rege, ci pe omul decăzut, spre a se înfrăți cu el și spre a-l înălța, a vrut să se înjosească și s-a supus legii.

Fiica mea, Sfântul Iosif și Eu, am simțit un fior de durere, dar neînfricați și fără a ezita am chemat ministrul și s-a făcut circuciziunea cu o tăietură foarte dureroasă. La durerea nesăbuită, copilașul Isus plângea și se zbătea în brațele mele, cerându-mi ajutor. Sfântul Iosif și Eu am amestecat lacrimile noastre cu ale sale; a fost colectat primul sânge vărsat de Isus din iubire pentru ființele umane, I s-a pus numele de Isus, nume puternic, care trebuia să facă să tremure Cerul și pământul și însăși iadul, nume care trebuia să fie balsamul, apărarea, ajutorul pentru fiecare inimă. Dar, fiica mea, această tăietură, era imaginea crudei tăieturi pe care omul și l-a făcut în sufletul său făcând voința sa, iar dragul meu Fiu a vrut să-și facă această tăietură, pentru a însănătoși dura tăietură a voințelor omenești și să însănătoșească cu sângele său, rănile atâtor păcate pe care veninul voinței umane l-a produs în ființele umane. Astfel că fiecare act al voinței

umane este o tăietură care se face și o rană care se deschide, iar cerescul Copilaș, cu tăietura sa dureroasă, pregătea remediul la toate rănile omenești.

Acum, fiica mea, o altă surpriză: o stea nouă strălucește sub bolta cerului și cu lumina sa merge să caute adoratori spre a-i conduce să recunoască și să adore Copilașul Isus. Trei personaje, unul departe de altul, rămân loviți și copleșiți de lumina supremă, urmăresc steaua, care îi însoțește spre peștera din Betleem, la picioarele Copilului Isus. Dar mare a fost mirarea acestor regi Magi, recunoscând în acel copil divin pe Regele Cerului și al pământului, Cel care venea să iubească și să-i mântuiască pe toți? Pentru că, atunci când Magii Îl adorau, răpiți de acea frumusețe cerească, Copilul născut a făcut să apară prin Umanitatea sa mică, Divinitatea sa, iar peștera s-a schimbat în paradis, atât de mult încât nu mai știau cum să se desprindă de lângă picioarele Copilașului divin, până când nu și-a retras din nou în Umanitatea sa, lumina Divinității sale; iar Eu, punând în practică misiunea de Mamă, le-am vorbit îndelung despre coborârea Cuvântului și i-am întărit în credință, speranță și dragoste, simbolul darurilor lor oferite lui Isus; și plini de bucurie s-au retras în regiunile lor, pentru a fi primii propagatori.

Fiica mea dragă, nu te îndepărta de lângă mine, urmează-mă peste tot. Deja se împlinesc patruzeci de zile de la nașterea micului Rege Isus, iar FIATUL Divin ne cheamă pentru a împlini legea prezentării Fiului meu la Templu. Deci, se merge la Templu: era prima oară că ieșeam cu dulcele meu Copil. O venă de durere s-a deschis în Inima mea: mergeam să-L ofer ca victimă pentru mântuirea tuturor. Așadar se intră în Templu, mai întâi adorăm Maiestatea Divină; apoi s-a chemat preotul și,

punându-L în brațele sale, a făcut oferta cerescului Copil la Veșnicul Tată, oferindu-L în sacrificiu pentru mântuirea tuturor. Preotul era Simion; cum L-am depus în brațele sale, a recunoscut că era Cuvântul Divin și a tresăltat de o imensă bucurie, iar după ofertă, cu atitudinea de profet, a profetizat toate durerile mele. Oh, cum FIATUL Suprem a sunat întinderea asupra Inimii mele materne, cu un sunet vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor Fiului meu Copil! Dar, ceea ce m-a străpuns mai mult, au fost cuvintele pe care mi le-a spus sfântul profet: „Acest drag Copil va fi salvarea și ruinarea multora și va fi ținta contradicțiilor”. Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit în acea clipă de pură durere. În schimb mi-a dat viață și s-a folosit să formeze în mine împărăția durerilor, în aceeași împărăție a Voinței sale. Astfel că, în plus la dreptul de Mamă pe care-l aveam asupra tuturor, am dobândit dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Ah, da, cu durerile mele am dobândit bănuțul pentru a plăti datoriile fiilor mei și chiar a fiilor nerecunoscători.

Dar, fiica mea, tu trebuie să știi că, în lumina Voinței Divine, Eu deja știam toate durerile pe care trebuia să le suport și chiar mai mult decât ceea ce mi-a zis sfântul profet, dar în acel act atât de solemn de a-L oferi pe Fiul meu și, auzindu-l repetând profeția, m-am simțit atât de străpunsă, că mi-a sângerat Inima și s-au deschis profunde despicături în sufletul meu.

Acum ascultă de Mama ta: în durerile tale, în întâlnirile dureroase care nu o să-ți lipsească, nu te descuraja niciodată, ci, cu o iubire eroică, fă ca Vrerea Divină să-și ia locul său regal în durerile tale, astfel ca să le transforme în bănuți de o infinită valoare, prin care vei putea plăti datoriile fraților tăi, pentru a-i răscumpăra din

sclavia voinței umane, pentru a-i face să intre din nou ca fii liberi în împărăția FIATULUI Divin.

Sufletul: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă pun toate durerile mele și Tu știi cum îmi străpung inima. Oh, fii pentru mine Mama mea și varsă în mine balsamul durerilor tale, astfel ca să suport aceeași soartă ca a ta și să mă folosesc de durerile mele ca bănuți pentru a cuceri împărăția Voinței Divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în brațele mele astfel ca să vărs în tine primul sânge pe care l-a vărsat cerescul Copil, să-ți însănătoșesc rănile pe care ți le-a făcut voința ta umană și vei recita trei acte de iubire pentru a alina suferința rănii Copilului Isus.

Jaculatorie: Mama mea, varsă durerea ta în sufletul meu și convertește toate durerile mele în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXIV-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Un tiran ticălos. Micul Rege Isus este purtat de

Mama sa și de Sfântul Iosif pe pământ străin ca săracii exilați. Reîntoarcerea în Nazaret.

Sufletul către Regina sa, copleșită de durere: Suverana mea Mamă, fiica ta mică simte nevoia să vină lângă genunchii tăi să-ți țină puțină companie. Văd fața ta acoperită de tristețe și câte o lacrimă prelinsă iți curge din ochi; dulcele Copilaș tremură și plânge gemând. Mamă sfântă, unesc durerile mele cu ale tale pentru a te mângâia și pentru a liniști plânsul cerescului Copil. Dar, oh, Mama

mea, nu îmi refuza dezvăluirea secretului: ce este atât de vătămător pentru dragul meu Copilaș?

Lecția Mamei Regine: Fiica mea preaiubită, Inima Mamei tale astăzi este preaplină de iubire și de durere, atât de mult că nu mă pot abține din plâns. Tu știi de venirea celor trei regi Magi care au făcut zarvă în Ierusalim, întrebând de noul Rege. Iar tiranul de Irod, de teamă să nu fie dat jos de pe tron, deja a dat mandatul să fie ucis dulcele meu Isus, viața mea dragă, cu toți ceilalți copii. Fiica mea, câtă durere! Pe Cel care venit să dea viață tuturor și să aducă lumii o nouă eră de pace, de fericire, de har, vor să mi-l ucidă! Câtă nerecunoștință, câtă perfidie! Ah, fiica mea, unde ajunge orbirea voinței umane! Chiar să devină feroce, să lege mâinile însăși Creatorului și să devină stăpân peste Cel care l-a creat. De aceea compătimește-mă, fiica mea, încearcă să liniștești plânsul dulcelui Copil. El plânge din cauza nerecunoștinței umane, căci abia născut Îl vor mort, iar pentru a-L salva suntem constrânși să fugim. Deja dragul Sfânt Iosif a fost avertizat de către Înger, de a pleca imediat în țară străină. Tu însoțește-ne, dragă fiică, nu ne lăsa singuri, iar Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele despre gravitatea relelor voinței omenești.

Acum tu trebuie să știi că, de îndată ce omul s-a retras din Voința Divină, a rupt (legătura) cu al său Creator. Totul a fost făcut de Dumnezeu pe pământ, totul era al său, iar omul, nefăcând Vrerea Divină, a pierdut toate drepturile și se poate spune că nu mai avea unde să-și pună piciorul, astfel că a devenit săracul exilat, un pelerin care nu putea să aibă o locuință permanentă, iar aceasta nu doar în suflet, ci și în trup. Toate lucrurile pentru om au devenit schimbătoare și, dacă deține câte ceva trecător, a fost în virtutea meritelor concepute de

acest ceresc Copil; și aceasta, pentru că toată măreția Creației a fost destinată de Dumnezeu pentru a o da celor care ar fi făcut și trăit în împărăția Voinței Divine. Toți ceilalți, dacă iau cu dificultate câte ceva, sunt adevărații hoți ai Creatorului lor, și cu dreptate: nu vor să facă Voința Divină și doresc bunurile care îi aparțin Ei? Acum, dragă fiică, ascultă cât te iubim Eu și acest drag Copil; din primii zori ai vieții, merge în exil, în țară străină, pentru a te elibera din exilul în care te-a pus vrerea umană, pentru a te chema din nou să trăiești, nu în țară străină, ci în patria ta, care ți-a fost dată de Dumnezeu când ai fost creată, adică în împărăția FIATULUI Suprem. Fiica Inimii mele, ai milă de lacrimile Mamei tale și de lacrimile acestui dulce și drag Copil, pentru că plângând, te rugăm să nu mai faci niciodată voința ta; ci întoarce-te, te rugăm, te implorăm, în sânul Vrerii Divine care atât de mult te suspină.

Dar, dragă fiică, între durerile de nerecunoștință umană și între imensele bucurii și fericirile pe care FIATUL Divin ne dădea și sărbătoarea pe care toată Creația o făcea dulcelui Copil, pământul reînverzea și înflorea sub pașii noștri, pentru a-I da omagiu Creatorului său. Soarele îl fixa și, lăudându-L cu lumina sa, s-a simțit onorat să-i dea lumină și căldură; vântul Îl mângâia; păsărelele, aproape ca niște nori, se aplecau în jurul Nostru și, cu trilurile și cântecele lor, îngânau cele mai frumoase nani, nani, drăguțului Copil, pentru a-I liniști plânsul și a-I readuce somnul. Fiica mea, stând în Noi Vrerea Divină, aveam putere peste toate. Deci, s-a ajuns în Egipt și, după o perioadă lungă de timp, Îngerul Domnului l-a avertizat pe Sfântul Iosif să ne întoarcem în casa din Nazaret, pentru că ticălosul tiran era mort. Și așa ne-am întors în patria noastră, pe pământurile noastre de baștină. Deci, Egiptul simbolizează voința umană, pământ

plin de idoli și, pe oriunde trecea copilașul Isus, distrugea acești idoli și le îngropa în iad. Câți idoli deține vrerea umană! Idolii vanității, a orgoliului și ale pasiunilor, care tiranizează săraca ființă umană! De aceea, fii atentă, ascultă de Mama ta, care, pentru a nu te mai face să faci voința ta niciodată, ar face orice sacrificiu; mi-aș da chiar și viața mea, să-ți dau marele bine ca tu să trăiești mereu în sânul Voinței Divine.

Sufletul: Mamă preadulce, cât îți mulțumesc că mă faci să înțeleg marele rău al vrerii umane! De aceea, te rog, pentru durerea pe care ai suferit-o în exil în Egipt, să faci să iasă sufletul meu din exilul voinței mele și fă-mă să mă întorc în draga patrie a Voinței Divine”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei oferi acțiunile tale, unite cu ale mele, în act de mulțumire sfântului Copil, rugându-L să intre în Egiptul inimii tale pentru a-l schimba total în Voința lui Dumnezeu.

Jaculatorie: Mama mea, închide-l pe micul Isus în inima mea, astfel ca să mi-o reordoneze total în Voința Divină.

Ziua a XXV-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Nazaret, simbol și realitate a împărăției FIATULUI Divin. Viața ascunsă.

Ea este Păstrătoarea, Izvorul și Canalul peren.

Sufletul către Suverana sa Regină: Mamă preadulce, iată-mă din nou lângă genunchi tăi materni, unde te găsesc împreună cu copilașul Isus, iar Tu,

diezmierdându-L, Îi spui povestea ta de iubire, iar Isus ți-o spune pe a sa. Oh, cât este de frumos să-i găsești pe Isus și pe Mama vorbind amândoi și, este atât de mare răbufnirea iubirii lor, că rămân tăcuți; Mama captivată de Fiul și Fiul de Mamă. Mamă sfântă, să nu mă da-ți la o parte, ci țineți-mă împreună, astfel ca, ascultând ceea ce spuneți, să învăț să vă iubesc și să fac mereu Presfânta Voință a lui Dumnezeu.

Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită, oh, cât te-am aștept pentru a continua lecțiile mele despre împărăția care mereu mai mult o extinde în mine FIATUL Suprem. Acum, tu trebuie să știi că mica casă din Nazaret, pentru Mama ta, pentru dragul și blândul Isus și pentru Sfântul Iosif, era un paradis. Dragul meu Fiu, fiind Cuvântul Veșnic, deținea în sinea Lui, prin virtutea proprie, Voința Divină, iar în acea mică Umanitate, locuiau mări imense de lumină, de sfințenie, de bucurie și de frumuseți infinite. Eu deține-am prin har Vrerea Divină, și, deși nu am putut să îmbrățișez imensitatea precum iubitul Isus, pentru că El era Dumnezeu și Om, iar Eu eram mereu creatura sa finită; cu toate acestea, FIATUL Divin m-a umplut atât de mult, că a format mările sale de lumină, de sfințenie, de iubire, de frumusețe și fericire; și era atât de mare lumina, iubirea și tot ceea ce putea să dețină Vrerea Divină, care ieșea de la Noi, încât Sfântul Iosif rămânea umbrit, copleșit, trăia din iluminările noastre.

Dragă fiică, în această casă din Nazaret se afla în plină vigoare împărăția Voinței Divine. Fiecare mic act al nostru, adică: munca, aprinderea focului, pregătirea mâncării, erau toate însuflețite de Vrerea Supremă și formate pe fermitatea sfințeniei și a iubirii pure. Deci, din cel mai mic și cel mai mare act al nostru nășteau bucurii, fericiri și

beatitudini imense, iar Noi am rămas atât de mult copleșiți, că ne-am simțit ca sub o ploaie abundentă de noi bucurii și mulțumiri de nedescris. Fiica mea, tu trebuie să știi că Voința Divină deține prin natură izvorul bucuriilor și, când domnește în ființa umană, se bucură să dea în fiecare act al său actul nou și continuu al bucuriilor și fericirilor sale. Oh, cât eram de fericiți! Totul era pace, uniune totală, iar unul se simțea onorat să asculte de celălalt; și dragul meu Fiu se întrecea, că voia să fie comandat când de Mine în muncile mici, când de dragul Sfânt Iosif. Oh, cât era de frumos să-L văd cum îl ajuta pe tatăl său, purtător de grijă, în lucrările de artă, să-L văd mâncând; și câte mări de haruri făcea să curgă în acele acte, de dragul ființelor umane?

În acest moment, ascultă-mă: în această casă din Nazaret a fost format în Mama ta și în Umanitatea Fiului meu împărăția Voinței Divine, să o dăruiască familiei omenești când ar fi fost pregătită să primescă binele acestei împărății. Și, chiar dacă, Fiul meu era Rege și Eu Regină, eram Rege și Regină fără popor; împărăția noastră, deși putea să-i cuprindă pe toți și să dea viață tuturor, era pustie, pentru că trebuia să fie mai întâi Răscumpărarea, pentru a pregăti și dispune omul să vină în această împărăție atât de sfântă. Mai mult de atât, fiind stăpânită de mine și de Fiul meu, care aparțineam după ordinea umană familiei omenești, iar în virtutea FIATULUI Divin și al Cuvântului Întrupat Familiei Divine, ființele umane primeau dreptul de a intra în această împărăție, iar Divinitatea ceda dreptul și lăsa porțile deschise pentru cine voia să intre. De aceea viața noastră ascunsă în toți acești lungi ani, a folosit pentru pregătirea împărăției Voinței Divine ființelor umane. Iată de ce vreau să-ți fac cunoscut ceea ce a lucrat în mine acest FIAT Suprem, astfel ca să uiți voința ta și, dând mâna Mamei tale, să te pot

însoți să cunoști bunurile pe care cu multă iubire ți le-am pregătit. Spune-mi, fiica Inimii mele mă vei mulțumi pe mine și pe dragul tău și al meu Isus, care cu atât de multă iubire te așteptăm în această împărăție atât de sfântă, să trăiești împreună cu Noi pentru a trăi toată din Voința Divină?

Acum ascultă, dragă fiică, un alt moment de iubire pe care în această casă din Nazaret mi l-a dat dragul meu Isus: El m-a făcut păstrătoarea întregii sale vieți. Dumnezeu când face o operă, nu o lasă suspendată, nici în gol, dar caută mereu o ființă unde să poată închide și să sprijine toată opera sa; altfel ar fi pericolul ca Dumnezeu să facă operele sale inutile, ceea ce nu se poate întâmpla. Deci dragul meu Fiu punea în mine operele sale, durerile sale, cuvintele sale, totul; până și respirația o depozita în Mama sa, și, când ne retrăgeam în cămăruța noastră, El lua cuvântul său dulce și îmi nara toate Evangheliile pe care trebuia să le predice publicului, Sacramentele pe care trebuia să le instituie, totul îmi încredința și, punând totul în mine, mă constituia canalul și izvorul peren, pentru că din mine trebuia să iasă viața sa și toate bunurile sale de dragul tuturor oamenilor. Oh, cât de bogată și fericită m-am simțit, punând în mine tot ceea ce făcea dragul meu Fiu, Isus! Vrerea Divină, care domnea în mine, îmi dădea spațiul pentru a putea primi tot, iar Isus a simțit schimbul de iubire, de glorie a celei mai mari opere a Răscumpărării Mamei sale. Ce lucru nu am primit de la Dumnezeu, pentru că nu am făcut niciodată voința mea, ci mereu pe a Sa? Totul, chiar însăși viața Fiului meu era la dispoziția mea; iar în timp ce rămânea mereu în mine, îl puteam biloca, pentru a-L da celor care mi-l vor cere cu iubire.

Acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Dacă vei face mereu Voința Divină și niciodată pe a ta și vei trăi în Ea, Eu, Mama ta, voi face depozitul tuturor bunurilor Fiului meu în sufletul tău. Oh, cât de fericită te vei simți! Vei avea la dispoziția ta o Viață divină, care îți va da totul; iar Eu, ca o adevărată Mamă, voi sta de veghe, astfel ca această Viață să crească în tine și să formeze împărăția Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, în brațele tale mă abandonez; sunt o mică fiică care simte nevoia extremă a îngrijirilor tale materne. Oh, te rog, ia această voință a mea și închide-o în Inima ta și nu mi-o mai da, astfel ca să pot fi fericită de a trăi mereu din Voința Divină; așa te voi mulțumi pe tine și pe dragul meu Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să faci trei vizite în casa din Nazaret, pentru a onora Sacra Familie, recitând trei Tatăl nostru, Bucură-te Marie, și Slavă Tatălui, rugându-ne să te primim să trăiești în mijlocul Nostru.

Jaculatorie: Isus, Maria și Iosif, lăsați-mă să stau împreună cu voi și să trăiesc în împărăția Voinței lui Dumnezeu.

Ziua a XXVI-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Ora durerii se aproprie.Dureroa sa despărțire. Isus în viața sa publică și apostolică.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou la tine, Regina mea Mamă; astăzi iubirea mea de fiică mă face să alerg către tine pentru a fi spectatoare, când

dulcele meu Isus, despărțindu-se de tine, ia calea pentru a forma viața sa apostolică în mijlocul ființelor. Mamă sfântă, știu că vei suferi mult; fiecare moment de despărțire de Isus îți va costa viața, iar eu, fiica ta, nu vreau să te las singură, vreau să-ți șterg lacrimile, iar cu compania mea vreau să înlătur singurătatea ta, și, în timp ce vom sta împreună, Tu vei continua să-mi dai frumoasele tale lecții despre Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubita mea fiică, compania ta îmi va fi foarte plăcută, pentru că voi simți în tine primul dar pe care mi-l face Isus, un dar format dintr-o iubire pură, produs din al său și al meu sacrificiu, darul care mă va costa viața Fiului meu.

Acum dă-mi atenție și ascultă-mă. Ascultă, fiica mea, pentru Mama ta începe o viață de durere, de singurătate și de lungi despărțiri de supremul meu Bine, Isus. Viața ascunsă s-a terminat și El simte nevoia irezistibilă de iubire să iasă în public, pentru a se face cunoscut și de a merge în căutarea omului rătăcit din cauza dezordinii voinței sale, pradă tuturor relelor. Dragul de Sfântul Iosif deja murise, Isus pleca, iar Eu am rămas singură în căsuța cea mică. Când iubitul meu Isus mi-a cerut ascultarea de a pleca, pentru că nu făcea niciodată nimic, dacă mai întâi nu îmi spunea, Eu am simțit o prăbușire în Inimă, însă, cunoscând că aceea era Voința Supremă, am spus imediat al meu FIAT, nu am ezitat nicio clipă și, între FIATUL meu și FIATUL Fiului meu, ne-am despărțit. În tumultul iubirii noastre, m-a binecuvântat și m-a lăsat. Eu L-am însoțit cu privirea mea cât am putut, apoi, retrăgându-mă, m-am abandonat în acea Vrere Divină care era viața mea. Dar o putere a FIATULUI Divin, această Vrere Sfântă, nu mă făcea să pierd niciodată din vedere pe Fiul meu, nici El nu mă pierdea pe mine, ba chiar am simțit bătăile Inimii sale

într-a mea, iar Isus a simțit-o pe a mea într-a sa. Dragă fiică, Eu L-am primit pe Fiul meu din partea Vrereii Divine și, ceea ce această Vrere Sfântă dă, nu este dat să se termine, nici să suporte despărțiri; darurile sale sunt permanente și eterne. Deci Fiul meu era al meu, nimeni nu putea să mi-L ia, nici moartea, nici durerea, nici despărțirea, pentru că Vrerea Divină mi L-a dăruit. Deci separarea noastră era aparentă, însă în realitate eram uniți împreună. Peste acestea a fost Voința care ne-a însuflețit: cum ne puteam despărți?

Deci tu trebuie să știi că lumina Voinței Divine mă făcea să văd cât de rău îl tratau pe Fiul meu și cu câtă nerecunoștință. Pasul său l-a îndreptat spre Ierusalim; prima sa vizită a fost în Templul sfânt, în care a început seria predicilor sale. Dar, vai, durere! Cuvântul său, plin de viață, purtător de pace, de iubire și ordine, era interpretat și cu răutate ascultat, mai ales de savanții și învățații din acele vremuri, iar, când Fiul meu spunea că era Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, Cel care a venit să-i salveze, i-au vrut atât de mult răul, încât cu privirile lor furioase voiau Să-l devoreze. Oh, cum suferea iubitul meu bine, Isus! Cuvântul său creator, fiind respins, Îl făceau să simtă moartea pe care o dădeau cuvântului său divin; Eu eram foarte atentă, numai ochi privind acea Inimă Divină care sângera și Îi ofeream Inima mea maternă pentru a primi aceleași răni, pentru a-L consola și să-i dau un sprijin în actul când stătea să cedeze. Oh, de câte ori după ce a împărțit cuvântul său, L-am văzut uitat de toți, fără ca nimeni Să-i ofere o alinare, singur, singur, în afara zidurilor orașului, în aer liber, sub bolta cerului înstelat, sprijinit de un copac, plângând, se ruga pentru salvarea tuturor. Iar Mama ta, dragă fiică, din căsuța mea, am plâns împreună și, în lumina FIATULUI Divin, I-am trimis lacrimile mele

pentru a-L mângâia, îmbrățișările mele caste și săruturile mele pentru a-L întări. Deci iubitul meu Fiu, văzându-se respins de cei mari, de învățați, nu s-a oprit, nici nu se putea opri; iubirea sa alerga, pentru că voia suflete. Deci s-a înconjurat de săraci, de nefericiți, de bolnavi, de șchiopi, de orbi, de muți și de atât de multe alte boli cu care erau asuprite săracele ființele umane, toate imagini ale multelor rele pe care le-a produs voința umană în ele. Iar dragul Isus îi însănătoșea pe toți, îi consola și-i instruia pe toți, astfel că a devenit prietenul, tatăl, medicul, învățătorul săracilor.

Fiica mea, se poate spune că au fost săracii păstori, cei care cu vizitele lor L-au primit când s-a născut și sunt săracii care L-au urmat în ultimii ani din viață aici jos, până să moară. Săracii, ignoranții sunt mai simpli, mai puțin atașați de judecata lor și de aceea sunt cei mai favorizați, cei mai binecuvântați și iubiți de Fiul meu drag, așa că îi alege pe săracii pescari să fie Apostolii și coloanele viitoarei Biserici.

Acum, preaiubită fiică, dacă ți-aș spune ceea ce a făcut și a suferit Fiul meu și Eu, în acești trei ani din viața sa publică, m-aș lungi prea mult. Ceea ce îți recomand este ca în tot ceea ce poți să faci și să suferi, primul act al tău și ultimul să fie FIATUL Divin. În FIAT ne-am separat de Fiul meu, iar FIAT mi-a dat puterea de a face sacrificiul. Așa vei găsi putere în toate, chiar și în durerile care îți costă viața, dacă vei închide totul în eternul FIAT. De aceea spune Mamei tale că te vei afla mereu în Voința Divină. Așa și tu vei simți inseparabilitatea de mine și de al nostru suprem Bine Isus.

Sufletul: Predulce Mamă, cât te compătimesc văzându-te suferind atât de mult. Oh, te rog, lacrimile tale

și cele ale lui Isus varsă-le în sufletul meu, să le rearanjezi și să le închizi în FIATUL divin.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate durerile tale, să fie companie a singurătății mele, și în fiecare durere vei pune un „Te iubesc” pentru mine și pentru al tău Isus, pentru a repara pentru cei care nu vor să asculte învățăturile lui Isus.

Jaculatorie: Mamă divină, cuvântul tău și cel al lui Isus să coboare în inima mea și să formeze în mine împărăția Voinței Divine.

Ziua a XXVII-a

Regina durerilor în împărăția Voinței Divine.

Sună ora durerii: Pătimirea, uciderea lui Dumnezeu. Plânsul întregii naturi.

Sufletul către Mama sa în suferință: Draga mea Mamă îndurerată, astăzi mai mult ca niciodată simt nevoia irezistibilă să stau aproape de Tine. Nu, nu mă voi îndepărta de lângă tine, pentru că vreau să fiu spectatoarea crudelor tale dureri și să-ți cer, ca fiică, harul să depui în mine durerile tale și pe cele ale Fiului tău Isus, chiar și însăși moartea sa, astfel ca moartea sa și durerile tale să-mi dea harul să mă facă să mor în mod continuu voinței mele și deasupra ei să-mi faci să apară viața Voinței Divine.

Lecția Reginei durerilor: Preaiubită fiică a mea, nu-mi refuza compania ta în marea mea amărăciune. Divinitatea deja a decretat ultima zi a Fiului meu aici, pe pământ. Deja un Apostol L-a trădat, dându-L în mâinile iudeilor pentru a-L da la moarte. Deja dragul meu Fiu,

100

revărsând de iubire și nevrând să-i lase pe fiii săi, pe care cu atât de multă iubire a venit să-i caute pe pământ, se lasă în Sacramentul Euharistiei, astfel ca orcine îl vrea să-L poată avea, deoarece viața Fiului meu este aproape de final și FIATUL Divin mi L-a dat; Eu în FIATUL Divin L-am primit, acum în același FIAT Îl consemnez. Mi se rupe Inima și mări de dureri imense mă inundă, simt că viața mă părăsește din cauza cumplitei dureri. Dar nu am putut refuza nimic FIATULUI Divin, ba chiar m-am simțit pregătită să o sacrific cu însăși mâinile mele dacă ar fi vrut. Puterea Vrerii Divine este atotputernică, iar Eu am simțit o asemenea putere prin virtutea Ei, că mai degrabă aș fi fost mulțumită să mor decât să refuz ceva Voinței Divine.

Așadar, fiica mea, ascultă-mă: Inima mea maternă este înecată în dureri. Numai gândul că trebuie să-mi moară Fiul meu, Dumnezeul meu, Viața mea, este mai mult decât moartea pentru Mama ta; și totuși știu că trebuie să trăiesc. Cât chin! Câte despicături profunde se formează în Inima mea, precum lănci tăioase îmi trec dintr-o parte în alta! Și totuși, fiica mea, îmi pare rău să spun, dar trebuie să-ți spun: în aceste dureri și despicături profunde și în durerile iubitului meu Fiu era sufletul tău, voința ta umană, care, nefiind dominată de Cea a lui Dumnezeu, Noi am acoperit-o de dureri, am îmbălsămat-o, am întărit-o cu durerile noastre, astfel ca să se pregătească să primească viața Voinței Divine.

Ah, dacă FIATUL Divin nu m-ar fi susținut și nu ar fi continuat cursul său, a infinitelor mări de lumină, de bucurie, de fericire, alături de mările durerilor mele îngrozitoare, Eu aș fi murit de atât de multe ori, pentru câte dureri a suferit dragul meu Fiu. Oh, cât de sfâșiată m-am simțit când l-am văzut ultima oară palid, cu o tristețe

101

de moarte pe față și cu vocea tremurândă, ca și cum ar fi vrut să dea în plâns, mi-a spus: „Mamă, adio! Binecuvântează-l pe Fiul tău și dă-mi ascultarea de a muri. Al meu și al tău FIAT Divin M-au făcut să mă întrupez, al meu și al tău FIAT Divin trebuie să Mă facă să mor. Îndată, o Mamă dragă pronunță al tău FIAT și spune-mi: Te binecuvântez și îți dau ascultarea de a muri răstignit; așa vrea Vrerea veșnică, așa vreau și Eu”.

Fiica mea, ce prăbușire a provocat Inimii mele străpunse! Și totuși a trebuit să-ți spun, pentru că în Noi nu existau dureri forțate, dar toate voluntare. Deci, de ambele părți ne-am binecuvântat și, dându-ne acea privire care nu știe să se mai dezlipească de persoana iubită, dragul meu Fiu, Viața mea dulce, a pornit, iar Eu, Mama ta suferindă, am rămas, dar ochiul sufletului meu nu L-a pierdut niciodată din vedere. L-am urmat în grădina (măslinilor), în agonia sa îngrozitoare și oh, cum mi-a sângerat Inima văzându-L abandonat de toți, până și de cei mai credincioși și dragi Apostoli.

Fiica mea, abandonul persoanelor dragi este unul dintre durerile cele mai mari pentru o inimă umană în orele furtunoase ale vieții, mai ales pentru Fiul meu, care atât de mult i-a iubit și beneficat și era în actul să-și dea viața pentru însăși cei care deja L-au abandonat în orele dureroase a vieții sale, ba chiar au fugit. Câtă durere, câtă durere! Iar Eu, văzându-L, agonizând, transpirând sânge, am agonizat împreună și L-am susținut în brațele mele materne. Eu eram inseparabilă de Fiul meu, durerile sale reflectau în Inima mea topită de durere și de iubire, iar Eu le-am simțit mai mult ca și cum ar fi fost ale mele. Așa L-am urmat toată noaptea. Nu a fost durere și nicio acuză care I-au făcut care să nu fi răsunat în Inima mea. Dar în zorile dimineții, nemaiputând, însoțită de discipolul Ioan,

102

de Magdalena și de alte femei evlavioase, Am vrut să-L urmez pas cu pas, de la un tribunal la altul, chiar și fizic.

Fiica mea preaiubită, Eu am auzit ca o furtună bătăile care plouau peste trupul gol al Fiului meu, am auzit batjocurile, râsetele satanice și loviturile pe care i Le dădeau peste cap în actul încoronării cu spini. L-am văzut când Pilat L-a arătat poporului, desfigurat și de nerecunoscut, am auzit, asurzindu-mi urechile, acel „răstignește-L, răstignește-L”, L-am văzut, punându-și crucea pe umeri, istovit, fără suflare; iar Eu, nemaiputând suporta, am grăbit pasul pentru a-I da ultima îmbrățișare și a-I șterge fața udată de sânge. Dar ce! Pentru Noi nu era milă, când cruzii soldați Îl trăgeau cu funiile și Îl făceau să cadă. Dragă fiică, ce durere sfâșietoare să nu-l pot ajuta pe Fiul meu drag în atât de multe dureri! Așadar, fiecare durere deschidea o mare de durere în străpunsa mea Inimă. În sfârșit, L-am urmat până pe Calvar, unde, în mijlocul durerilor nemaiauzite și în desfigurarea teribilă, a fost răstignit și înălțat pe cruce și, doar atunci, mi-a fost îngăduit să stau la picioarele crucii, pentru a primi de pe buzele sale muritoare darul, viața tuturor fiilor mei, dreptul și sigilarea maternității mele peste toate ființele umane. Și după puțin, între chinuri nemaiauzite, și-a dat ultima suflare. Toată natura s-a îmbrăcat în jale și a plâns moartea Creatorului său. A plâns soarele, întunecându-se și retrăgându-se înspăimântat de pe fața pământului. A plâns pământul cu un puternic cutremur, despicându-se în diferite puncte din cauza durerii morții Creatorului său. Toți au plâns, mormintele deschizându-se, morții înviind, de asemenea și vălul Templului plânse de durere, despicându-se. Toți au pierdut însuflețirea și au simțit teroare și spaimă. Fiica mea, și Mama ta stătea împietrită

103

de durere, așteptându-L în brațele sale pentru a-L pune în mormânt.

Acum ascultă-mă: în intensa mea durere, cu durerile Fiului meu, vreau să-ți vorbesc de relele grave ale voinței tale umane. Privește-L în brațele mele suferinde, cât este de desfigurat: este adevăratul portret al relelor pe care vrerea umană îl face sărmanelor ființe umane, iar Fiul meu drag vrea să sufere atât de multe dureri pentru a ridica această voință căzută în profunzimea tuturor mizeriilor.Fiecare durere a lui Isus și fiecare durere a mea au chemat-o să învie în Voința Divină. A fost atât de mare iubirea noastră, căci, pentru a pune în siguranță această voință umană, am umplut-o cu durerile noastre până să o înecăm și să o închidem înăuntrul mărilor imense ale durerilor mele și ale iubitului meu Fiu.

Așadar, în această zi de dureri pentru Mama ta suferindă și în întregime pentru tine, dă-mi în schimb în mâinile mele voința ta, astfel ca să o închid în rănile sângerânde ale lui Isus, ca cea mai frumoasă victorie a pătimirii și morții sale și ca triumf a durerilor mele îngrozitoare.

Sufletul: Mamă suferindă, cuvintele tale îmi rănesc inima și simt că mor, auzind că a fost voința mea rebelă care v-a făcut să suferiți atât de mult. De aceea te rog să o închizi în rănile lui Isus, pentru a trăi din durerile sale și din durerile tale îngrozitoare.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei săruta rănile lui Isus spunând cinci acte de iubire, rugându-mă ca durerile mele să sigileze voința ta în deschizătura sacră a coastei sale.

Jaculatorie: Rănile lui Isus și durerile Mamei mele, să-mi dea harul ca voința mea să învie în Voința lui Dumnezeu.

104

Ziua a XXVIII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Limbul, așteptarea, victoria asupra morții, Învierea.

Sufletul către Regina sa Mamă: Străpunsă Mamă, fiica ta mică, știindu-te singură fără iubitul Bine Isus, vrea să se țină strânsă de tine, să-ți țină companie în amara ta dezolare. Fără Isus toate lucrurile se schimbă în durere pentru tine. Amintirea durerilor sale sfâșietoare, sunetul dulce al vocii sale, care încă răsună în auzul tău, privirea fascinantă a dragului Isus, când dulce, când tristă, când umflată de lacrimi, ce răpea mereu Inima ta maternă, nemaiavându-le cu tine, sunt săbii ascuțite care străpung dintr-o parte în alta Inima ta. Mamă dezolată, fiica ta dragă vrea pentru fiecare durere să-ți dea o ușurare, o mângâiere. Totuși aș vrea să fiu Isus pentru a putea să-ți dau toată iubirea, toate alinările, ușurări și compătimiri, pe care ți le-ar fi dat însăși Isus în această stare de amară dezolare. Dulcele Isus m-a dat ție ca fiică; de aceea pune-mă în locul său în Inima ta maternă și eu o să fiu toată a Mamei mele, îți voi șterge lacrimile și îți voi ține mereu companie.

Lecția Reginei și a Mamei dezolate: Fiică preaiubită, mulțumesc pentru compania ta, dar, dacă vrei ca ea să-mi fie dulce, dragă și aducătoare de liniște Inimii mele străpunse, vreau să găsesc în tine Voința Divină lucrătoare, stăpână și care să nu cedeze voinței tale, nici măcar o respirație de viață. Atunci da, te voi schimba cu Fiul meu Isus, pentru că, stând Voința sa în tine, în Ea îl

105

voi simți pe Isus în inima ta și oh, cât de fericită o să fiu să găsesc în tine primul rod a durerilor și a morții sale. Să găsesc în fiica mea, pe iubitul meu Isus! Chinurile mele se vor schimba în bucurii, iar durerile mele, în victorii.

Acum ascultă-mă, fiica durerilor mele. De îndată ce dragul meu Fiu și-a dat ultima suflare, s-a coborât în limb ca triumfător și aducător de slavă și fericire, în acea temniță în care se găsesc toți Patriarhii și Profeții, primul părinte Adam, dragul de Sfânt Iosif și sfinții mei părinți și toți cei care, în virtutea meritelor așteptate ale viitorului Răscumpărător, s-au salvat. Eu eram nedespărțită de Fiul meu, nici măcar moartea nu mi-L putea lua; așadar, în răbufnirea durerilor mele, L-am urmat în limb și am fost spectatoarea sărbătorii, mulțumirilor pe care toată acea mare mulțime de persoane le-a dat Fiului meu, căci a suferit atât de mult și că primul său pas era făcut spre ei, să-i facă fericiți și să-i ducă cu Sine în Slava cerească. Prin urmare, cum a murit, așa au început victoriile și slava pentru Isus și pentru toți cei care îl iubeau. Aceasta, dragă fiică, este simbolul, pentru că, cum ființa umană face să moară voința sa unindu-se cu Voința Divină, încep victoriile în mod divin, gloria, bucuria, chiar și în mijlocul celor mai mari dureri. Așadar, în ciuda faptului că ochii sufletului meu îl urmăreau pe Fiul meu și niciodată nu L-am pierdut din vedere, totuși în cele trei zile, în care a stat în mormânt, Eu am simțit atâta nerăbdare de a-L vedea înviat, că mergeam și repetam în năvalnica mea iubire: „Înalță-te, Gloria mea, înalță-te Viața mea”. Dorințele mele erau arzătoare, suspinele mele erau de foc, încât m-am simțit mistuită. Dar în aceste nerăbdări am văzut că dragul meu Fiu, însoțit de acea mare mulțime de persoane, a ieșit din limb în act de triumf și i-a dus la mormânt. Erau zorile celei de-a treia zi, și, cum toată natura L-a plâns, așa acum

106

se bucura atât de mult că soarele și-a anticipat cursul său ca să fie prezent în actul învierii Fiului meu. Dar, o minunăție, înainte de a învia, a arătat acelei mulțimi de persoane Preasfânta sa Umanitate însângerată, rănită, desfigurată, cum a fost redusă din iubire pentru ei și pentru toți. Toți au fost emoționați și au admirat excesele de iubire și marele miracol al Răscumpărării.

Acum, fiica mea, oh, cât aș vrea să fii prezentă în actul în care a înviat Fiul meu! El era în întregime maiestate; din Divinitatea sa, unită cu Sufletul său, țâșneau mări de lumină și de frumusețe încântătoare, încât se umpleau Cerul și pământul și, ca triumfător, folosind puterea sa, poruncii Umanității sale moarte să primească din nou Sufletul său și să învie triumfător și glorios la o viață nemuritoare. Ce act solemn! Dragul meu Isus triumfa asupra morții spunând: „Moarte, tu nu vei mai fi moarte, ci viață”. Cu acest act de triumf, punea sigiliul, căci era Om și Dumnezeu, și cu Învierea sa confirma doctrina sa, miracolele, viața Sacramentelor și întreaga viață a Bisericii și nu numai, ci aducea triumful asupra voințelor omenești slăbite și aproape stinse în adevăratul bine, spre a face să triumfe peste ele viața acelei Vreri Divine, care trebuia să aducă ființelor umane plinătatea sfințeniei și a tuturor bunurilor; și în același timp dăruia trupurilor, în virtutea Învierii sale, germenul de a învia la slava nepieritoare. Fiica mea, Învierea Fiului meu conține tot, spune totul, confirmă totul și este actul cel mai solemn pe care El l-a făcut din iubire pentru oameni.

Acum ascultă-mă, fiica mea, vreau să-ți vorbesc ca o Mamă care își iubește fiica sa foarte mult. Vreau să-ți spun ce înseamnă să faci Voința lui Dumnezeu și să trăiești în Ea, iar exemplul ți-l dăm Fiul meu și Eu. Viața noastră a

107

fost presărată de dureri, de sărăcie, de umiliri, până să-l văd murind de dureri pe iubitul meu Fiu, dar în toate acestea alerga Voința Divină. Ea era viața durerilor noastre, iar Noi ne-am simțit triumfători și victorioși, schimbând însăși moartea în viață. Mai mult de atât, văzând marele bine, de bunăvoie ne prezentam să pătimim, pentru că, stând în Noi Voința Divină, nimeni nu putea să se impună asupra Ei și nici peste Noi. Pătimirea stătea în puterea noastră și l-am chemat ca aliment și triumf al Răscumpărării, ca să putem purta binele lumii întregi. Acum, dragă fiică, dacă viața ta, durerile tale vor avea în centru ca viață Voința Divină, fii sigură că dulcele Isus se va folosi de tine și de durerile tale pentru a da ajutor, lumină, haruri întregului univers. De aceea fă-ți curaj, Voința Divină știe să facă lucruri mari unde Ea domnește și, în toate circumstanțele, oglindește-te în Mine și în dulcele tău Isus și mergi înainte.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă Tu mă ajuți și mă vei ține sub mantia ta protectoare, fiindu-mi pază cerească, eu sunt sigură că toate durerile mele le voi transforma în Voința lui Dumnezeu și te voi urma pas cu pas, pe căile nesfârșite ale FIATULUI Suprem, pentru că știu că fascinanta ta iubire de Mamă, puterea ta, vor învinge voința mea și o vei ține în puterea ta și mi-o vei schimba din nou cu Voința Divină. De aceea, Mama mea, ție mă încredințez și în brațele tale mă abandonez.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei spune de șapte ori: „Nu voința mea, ci a ta să fie făcută” și însușindu-ți durerile mele, mi le vei oferi, pentru a-mi cere harul ca tu să faci mereu Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, prin Învierea Fiului tău, fă-mă să înviu în Voința lui Dumnezeu.

108

Ziua a XXIX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Ora triumfului. Aparițiile lui Isus.

Cei fugiți se strâng în jurul Fecioarei, ca arcă de salvare și de iertare. Isus pleacă la Cer.

Sufletul către Regina Mamă: Mamă admirabilă, iată-mă din nou la tine, pe genunchii tăi materni, pentru a mă uni cu tine în sărbătoarea și trimful Învierii dragului nostru Isus. Cât este de frumoasă astăzi înfățișarea ta, toată amabilă, toată blândă, toată bucurie! Mi se pare că te văd înviată împreună cu Isus. Oh, o Mamă sfântă, în atâta bucurie și triumf nu uita de fiica ta, ba chiar închide în inima mea germenul Învierii lui Isus, astfel, în virtutea Ei, să înviu pe deplin în Voința Divină și să trăiesc mereu unită cu Tine și cu dulcele meu Isus.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică a Inimii mele materne, mare a fost bucuria și triumful meu în Învierea Fiului meu. Eu m-am simțit renăscută și înviată în El. Toate durerile mele s-au schimbat în bucurii și în mări de haruri, de lumină, de iubire, de iertare pentru oameni, iar maternitatea mea se întindea deasupra tuturor fiilor mei, dați mie de Isus cu sigiliul durerilor mele.

Acum ascultă-mă, dragă fiică: tu trebuie să știi că, după moartea Fiului meu, m-am retras în Cenacol împreună cu iubitul Ioan și Magdalena. Dar Inima mea rămânea străpunsă, căci numai Ioan îmi era alături, iar în durerea mea am spus: „Și ceilalți Apostoli unde sunt?” Dar, cum aceștia au auzit că Isus era mort, atinși de haruri

109

speciale, toți emoționați și plângând, unul câte unul, fugarii s-au strâns în jurul meu, făcându-mi coroană, îmi cereau iertare cu lacrimi și suspine, căci așa meschini, fugind, l-au abandonat pe Învățătorul lor. Eu i-am primit ca o mamă, în arca de refugiu și de salvare a Inimii mele și i-am asigurat pe toți de iertarea Fiului meu, i-am încurajat să nu se teamă, le-am spus că soarta lor era în mâinile mele, pentru că pe toți mi i-a dat ca fii, iar Eu îi recunoșteam ca atare.

Binecuvântată fiică, tu știi că Eu am fost prezentă la Învierea Fiului meu. Dar nu am făcut cunoscut nimănui, așteptând ca însuși Isus să se arate, că a înviat glorios și triumfător. Prima, care L-a văzut înviat, a fost fericita Magdalena, apoi femeile evlavioase și toate veneau la Mine, spunându-mi că L-au văzut pe Isus înviat, că mormântul era gol, iar Eu îi ascultam pe toți și cu un aer triumfător îi confirmam pe toți în credința Învierii. Până seara aprope toți Apostolii L-au văzut și toți se simțeau ca triumfători pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce schimbare de scenă, dragă fiică: simboulul celor care s-au lăsat dominați mai întâi de voința umană, care îi reprezintă pe Apostolii care fug și-și abandonează Învățătorul cu atât de multă teamă și frică și care se ascund, iar Petru ajunge să-l renege. Oh, dacă ar fi fost dominați de Voința Divină, niciodată nu ar fi fugit de lângă Învățătorul lor, ci curajoși și triumfători nu s-ar fi îndepărtat niciodată de lângă El și s-ar fi simțit onorați să-și dea viața pentru a-L apăra.

Acum, dragă fiică, iubitul meu Fiu Isus, a rămas înviat pe pământ patruzeci de zile. Deseori, deseori, le apărea Apostolilor și discipolilor pentru a-i confirma în credință și în siguranța Învierii sale, iar, când nu stătea cu Apostolii, stătea împreună cu Mama sa în Cenacol, înconjurat de sufletele ieșite din limb. Dar cum expira termenul celor patruzeci de zile, iubitul Isus i-a instruit pe Apostoli,

110

lăsând-o pe Mama sa ca îndrumătoare și Învățătoare, ne-a promis coborârea Duhului Sfânt și, binecuvântându-ne pe toți, a plecat, luându-și zborul către bolta Cerurilor, împreună cu acea mare mulțime de persoane ieșite din limb. Toți cei care stăteau, și erau un mare număr, L-au văzut urcând, dar când a ajuns sus, în înălțimi, un nor de lumină L-a luat din văzul lor.

Dar, fiica mea, Mama ta L-a urmat în Cer și a asistat la marea sărbătoare a Înălțării. Mai mult de atât, că pentru mine patria Cerească nu îmi era străină și apoi fără mine nu ar fi fost completă sărbătoarea Fiului meu Înălțat la Cer.

Acum un cuvânt pentru tine, fiică preaiubită. Tot ceea ce ai ascultat și ai admirat nu a fost altceva decât putera Vrerii Divine lucrătoare în mine și în Fiul meu. De aceea iubesc atât de mult să închid în tine viața Voinței Divine: este viață lucrătoare, pentru că toți o au, dar majoritatea o țin sufocată, nu pentru a o folosi, în timp ce ea ar putea face miracole de sfințenie, de haruri și opere demne de puterea sa, ci este constrânsă de ființele umane să stea cu mâinile strânse fără să poată înfăptui puterea sa. De aceea fii atentă și fă ca Cerul Voinței Divine să se extindă în tine și să lucreze cu puterea sa ceea ce vrea și cum vrea.

Sufletul: Preasfântă Mamă, frumoasele tale lecții mă captivează și oh, cât aș vrea și tânjesc viața lucrătoare a Voinței Divine în sufletul meu. Vreau să fiu și eu inseparabilă de Isus al meu și de tine, Mama mea. Dar, pentru a fi sigură de asta, Tu trebuie să iei angajamentul de a ține voința mea închisă în Inima ta maternă și, în ciuda faptului că m-ar costa mult, nu trebuie să mi-o dai niciodată. Numai așa pot fi sigură, altfel vor fi mereu cuvinte, dar faptele nu le voi face niciodată. Așadar, fiica ta ție ți se recomandă și de la tine totul speră.

111

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face trei plecăciuni în actul când Fiul meu s-a înălțat la Cer și Îl vei ruga să te înalțe în Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, cu puterea ta triumfă în sufletul meu și fă-mă să renasc în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Învățătoarea apostolilor, reședința și centrul Bisericii născătoare și barca de refugiu. Coborârea Duhului Sfânt.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou la tine, Suverana Cerului: mă simt atât de atrasă spre tine, căci număr minutele, așteptând când Preaînălțimea ta Supremă mă cheamă să-mi dea frumoasele surprize ale lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă captivează și, știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată încrederea că Mama mea îmi va da atât de multă iubire, multe haruri, să formeze o dulce încântare voinței mele umane, astfel ca Vrerea Divină să-și extindă mările sale de lumină în sufletul meu și să-și pună sigiliul FIATULUI său în toate actele mele. Oh, o, Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă să coboare în mine Duhul Sfânt, astfel ca să-mi ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică, cuvintele tale fac ecou în Inima mea și, simțindu-mă rănită, mă revărs în tine cu mările mele de haruri. Oh, cum aleargă spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă tu îmi ești fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu

112

tine ca să-ți dau în fiecare act al tău, cuvânt și bătaie a inimii, alimentul Voinței Divine.

Acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem Bine Isus a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui său Ceresc, să pledeze pentru fiii și frații săi lăsați pe pământ. El din Patria cerească îi privește pe toți, nu-I scapă nimeni și este atât de mare iubirea sa că încă o mai lasă pe Mama sa pe pământ pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțirea fiilor săi și ai mei.

Dar tu trebuie să știi că, imediat ce Fiul meu a plecat în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în Cenacol, așteptându-L pe Duhul Sfânt. Toți strânși în jurul meu, se rugau împreună, nu făceau nimic fără îndrumarea mea, iar când Eu luam cuvântul pentru a-I instrui sau spuneam unele întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le cunoșteau; de exemplu, particularitățile nașterii sale, lacrimile sale copilărești, trăsăturile sale iubitoare, nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății ale vieții ascunse în Nazaret; oh, cum erau atenți să mă asculte, rămâneau uimiți auzind multele surprize, multele învățături pe care mi le dăduse care trebuiau să le fie lor de folos, pentru că Fiul meu puțin sau de loc a vorbit despre Sine Apostolilor, rezervând pentru mine datoria să le fac lor cunoscut, cât i-a iubit și particularitățile pe care doar Mama sa le cunoștea. Astfel încât, fiica mea, Eu eram în mijlocul Apostolilor mei mai mult decât soarele zilei și am fost ancora, cârma, barca unde au găsit refugiu, pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea pot spune că am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei materni, iar brațele mele au fost barca care a condus-o spre un port sigur și încă o conduc și acum.

113

Deci a ajuns timpul în care s-a coborât Duhul Sfânt, promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea! Cum au fost învăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care îi făcea neînfricați și curajoși, astfel că s-au împărțit în toată lumea, pentru a face cunoscut Răscumpărarea și să-și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu am rămas cu iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim, pentru că a început furtuna persecuțiilor.

Fiica mea preaiubită, tu trebuie să știi, că Eu încă continuu învățătura mea în Biserică: nu este lucru care să nu vină de la mine. Pot spune că-mi dau viața din iubire pentru fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste vremuri, vreau să arăt o iubire mai specială, făcând cunoscut cum toată viața mea, a fost formată în împărăția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în brațele mele materne, astfel ca, fiindu-ți barcă, tu să fi sigură și să trăiești în marea Voinței Divine. Har mai mare n-aș putea să-ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe Mama ta, vino să trăiești în această împărăție așa sfântă, iar, când vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să te refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi: „Mama mea, voința mea vrea să mă trădeze, iar eu o încredințez ție, astfel ca să pun în locul său Voința Divină”. Oh, cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este în întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar Eu voi face să coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, astfel ca să-ți ardă ceea ce este uman și cu suflarea sa răcoritoare să domnească asupra ta și să te confirme în Voința Divină.

Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își simte inima mărită atât de mult că răbufnesc în plâns și ud cu lacrimile mele mâinile tale materne. Un văl de tristețe mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din multele

114

tale învățături și, mai mult de atât, de îngrijirile tale materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea, pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în brațele tale, voi fi sigură că voi trăi toată din Voința Divină.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă să se reînnoiască miracolele sale asupra întregii sfintei Biserici.

Jaculatorie: Mamă Cerească, foc și flăcări varsă în inima mea, pentru a mă consuma și a arde tot ceea ce nu este Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXXI-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Trecerea de pe pământ la Cer. Intrare fericită.

Cerul și pământul o sărbătoresc pe noua sosită.

Sufletul către glorioasa sa Regină: Draga mea Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne, iar în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare; mi se pare că vrei să-i povestești și să-i destăinui ceva mai surprinzător fiicei tale. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile tale materne atinge mintea mea, eliberează inima mea, astfel ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în practică.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, astăzi Mama ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am

115

terminat să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care FIATUL Divin să nu aibă actul său complet și aceasta m-a înfrumusețat, m-a îmbogățit, m-a sfințit atât de mult, că însăși Îngerii rămâneau captivați.

Acum, tu trebuie să știi că, înainte de a pleca către Patria Cereacă, Eu cu iubitul meu Ioan m-am întors din nou în Ierusalim. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în carne muritoare și întreaga Creație, ca și cum ar fi intuit, se prosterna în jurul meu; până și peștii din mare, până la cea mai mică pasăre pe unde Eu am trecut, toți voiau să fie binecuvântați de Regina lor, iar Eu pe toți îi binecuvântam și le-am dat ultimul rămas bun. Deci am ajuns la Ierusalim și, retrăgându-mă înăuntrul unui apartament unde m-a dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, că am început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire, unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în Cer, încât m-am simțit mistuită, devenind bolnavă din iubire, am trăit puternice încântări și tulburări, toate din din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici chiar o indispoziție ușoară; naturii mele, concepută fără păcat și trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul relelor naturale. Dacă durerile atât de mult îmi făceau curte, au fost toate în ordine supranaturală, iar aceste dureri au fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat teren pentru a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă, ci cuceritoarea multor fii. Așadar vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința Divină: pierderea germenelor relelor naturale care produc, nu onoruri și triumfuri, dar slăbiciuni, mizerii și înfrângeri.De aceea, preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care este gata de a pleca la Cer. Nu aș

116

pleca mulțumită dacă nu aș lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau să fac testamentul meu, lăsându-ți ca zestre însăși acea Voință Divină pe care o deține Mama ta și care atât de mult m-a onorat, încât m-a făcut să devin Mama Cuvântului, Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.

Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe să facă și ce înseamnă să te faci dominată de Ea. Ți-am vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi că a fost să-ți fac o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când vorbește vrea să dea. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în fiecare cuvânt pe care ți l-am spus am legat sufletul tău de FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea în care tu ai putea trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei de aur a Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare care mă consumă, certificarea zestrei pe care ți-o fac. Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că vei închide voința ta în Inima mea. Așa nesimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca un triumf și o victorie a fiicei mele.

Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale muritoare de o iubire pură, primește ultima binecuvântare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine, care va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te copleșească cu iubire, să intre în profunzimea interiorului tău, dar cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul tău cuvânt: că te vei

117

mulțumi să mori și că vei face orice sacrificiu decât să dai viață voinței tale.Spune-mi, fiica mea, spune-mi!

Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți spun plângând, că dacă Tu vezi că eu sunt gata de a face un singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino Tu însăți să iei sufletul meu în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți promit și jur să nu fac niciodată, niciodată, voința mea.

Regina iubirii: Binecuvântată fiică, cât sunt de mulțumită, că nu am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea mea la Cer, dacă n-aș fi asigurat-o pe fiica mea pe pământ să fie dotată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa, nu vei rămâne orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai mică nevoie a ta la cea mai mare, cheamă-mă, iar Eu voi veni imediat să-ți fiu Mamă.

Acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu deja eram bolnavă de iubire; FIATUL Divin, pentru a-i consola pe Apostoli și pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii, cu excepția unuia, să-mi facă coroană în momentul în care se pregătea plecarea mea către Cer. Toți se simțeau cu inima frântă și plângeau îndurerați. Eu i-am mângâiat pe toți, am prezentat în mod special sfânta Biserică în dezvoltare și am împărțit tuturor binecuvântarea maternă, lăsând în inimile lor, în virtutea ei, iubirea părintească față de suflete. Dragul meu Fiu, nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer, nu mai putea sta fără Mama sa și, dând ultima dorință de iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit în brațele sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au sărbătorit și, admirându-mă, au rămas încântați și în cor au spus: „Cine este Cea care vine din exil toată sprijinită de Stăpânul său,

118

toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină? Măreția sa este atât de mare, că Cerurile s-au coborât să o primească! Nicio altă ființă umană nu a intrat în aceste regiuni cerești așa onorată și distinsă, așa puternică, care deține supremația asupra a toate”.

Acum, fiica mea, vrei să știi tu cine este Cea pe care tot Cerul o laudă și față de care toți rămân fermecați? Sunt Cea care nu a făcut niciodată voința sa, iar Vrerea Divină mi-a dat din abundență atât de mult, încât a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie, care ar putea da lumină, iubire, sfințenie tuturor și să închidă înăuntrul cerului meu toate și pe toți. Era activitatea Voinței Divine lucrătoare în mine, care a înfăptuit un miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer, care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer și care a format împărăția sa în sufletul său. Dar toată curtea cerească, privindu-mă, rămânea surprinsă, pentru că, uimită, descoperea (în mine) cerul și reîntorcând din nou privirile lor vedeau în mine soarele și, neputând să dezlipească privirea lor, privindu-mă mai în profunzime, vedeau în mine marea, apoi au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu cele mai frumoase înflorituri și fermecați exclamau: „Cât este de frumoasă! Totul a concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește din toate operele Creatorului său; este singura lucrare finalizată a întregii Creații!”.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, că a fost prima sărbătoare care s-a făcut în Cer (pentru) Voința Divină, pentu că foarte multe miracole a lucrat în creatura sa. Astfel că intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte cerească, ceea ce poate să înfăptuiască atât de frumos și mare în ființa umană FIATUL Divin. De

119

atunci nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea Mama ta iubește atât de mult ca Voința Divină să domnească în mod absolut în suflete, pentru a-i da spațiu și pentru a o face să repete marile sale miracole și sărbătorile sale minunate.

Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din Cer unde în mod glorios domnești, întoarce-ți privirea miloasă spre pământ și ai milă de mine; oh, cum simt nevoia Mamei mele dragi, simt că-mi lipsește viața fără tine, totul mi se clatină fără să o am pe Mama mea, de aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine nu se vor converti în Voința lui Dumnezeu, astfel ca să formeze în mine viața sa și împărăția sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi, spre a-i mulțumi în numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te asist în momentul morții tale.

Jaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în Inima ta și lasă-mi Soarele Voinței Divine în sufletul meu.

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale, înaintea tronului tău. Sunt fiica ta mică și vreau să-ți dau toată iubirea mea filială și, ca o fiică a ta, vreau să împletesc toate propunerile, jaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și, formând coroană, vreau să o pun în sânul tău ca atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-o transformi în mai mulți sori, cel puțin de câte ori am căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă

120

Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori strălucitori. Știu că Tu ai atât de mulți sori, dar nu sunt sorile fiicei tale; în schimb eu vreau să ți le dau pe ai mei, să-ți spun că te iubesc și să te oblig să mă iubești. Mamă Sfântă, Tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți mulțumesc din inimă... Dar vreau să-ți spun atât de multe lucruri, vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea, ca într-un loc de refugiu al meu, vreau să-ți consacru voința mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului și un spațiu unde Voința Divină să-și extindă împărăția sa.Această voință a mea consacrată ție ne va face inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru mine, pentru că, consacrându-ți voința mea, mi-o vei da pe a ta în schimb, astfel că ori Mama va veni să stea cu fiica sa pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama sa în Cer. Oh, cât de fericită voi fi!

Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele Mamei mele Cerești. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire îți cer sfânta ta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea ta să fie roua cerească care să coboare peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i consola, să coboare asupra întregii lumi și s-o transforme în bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care îi arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare pentru toate sufletele.

121

ADAOS

Ziua a XXXII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

În tumultul iubirii sale, Maria, simțindu-se Mama lui Isus, se îndreaptă în căutarea de inimi pentru a le sfinți.

Vizita la Sf. Elisabeta; sfințirea lui Ioan.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Cerească, săraca ta fiică are o mare nevoie de Tine! Fiind Tu Mama mea și Mama lui Isus, simt că am dreptul să stau alături de Tine, să mă așez alături de tine, să urmez pașii tăi și să-i modelez pe ai mei. Oh, Mamă Sfântă, dă-mi mâna și condu-mă, astfel ca eu să pot învăța să mă comport bine în diferitele acțiuni din viața mea.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, cât de dulce îmi este compania ta! Simt alinare în flăcările mele de iubire care mă mistuie, când văd că vrei să mă urmezi spre a mă imita. Oh, da! Să te am aproape, voi putea cu mai multă ușurință să te învăț să trăiești din Voința Divină. În timp ce mă urmezi, ascultă-mă:

De îndată ce am devenit Mama lui Isus și Mama ta, mările mele de iubire s-au dublat și, neputându-le cuprinde pe toate, am simțit nevoia să le răspândesc și să fiu, chiar cu prețul celor mai mari sacrificii, prima purtătoare a lui Isus la ființele umane.Dar ce spun, sacrificii? Când se iubește cu adevărat, sacrificiile și durerile sunt consolări, sunt ușurări și manifestări de iubire care se dețin.

122

Oh, fiica mea, dacă tu nu încerci binele sacrificiului, dacă nu simți cum el îți aduce bucuriile cele mai intime, este semnul că Iubirea Divină nu umple tot sufletul tău, deci, Voința Divină nu domnește în tine ca o Regină. Doar ea poate da această putere sufletului, să o facă invincibilă și capabilă să suporte orice durere.

Pune mâna pe inima ta și observă câte goluri de iubire sunt în ea. Reflectează: acea secretă stimă de tine însăți, acea tulburare pentru cea mai mică contrazicere, acele mici atașări pe care le simți pentru lucruri și persoane, acea oboseală în bine, acel deranj care îți provoacă ceea ce nu îți place, este echivalent cu la fel de multe goluri de iubire în inima ta, goluri care, egale cu neliniștea, te privează de puterea și de dorința de a te umple de Voința Divină. Oh, cum vei simți chiar și tu virtutea răcoritoare și cuceritoare în sacrificiile tale, dacă vei umple cu iubire golurile tale!

Fiica mea, acum dă-mi mâna și urmează-mă, pentru că Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele. Așadar am plecat din Nazaret, însoțită de Sfântul Iosif, înfruntând o lungă călătorie și trecând munții, pentru a merge să o vizitez în Iudeea pe Elisabeta, care la o vârstă înaintată, în mod miraculos, a devenit mamă. Eu m-am dus la ea nu doar pentru o simplă vizită, ci mai degrabă pentru că am ars de dorința de a-l purta pe Isus. Plinătatea Harului, a Iubirii, a Luminii pe care le-am simțit în mine m-au împins să-L duc, să înmulțesc, să însutesc viața Fiului meu în ființele umane. Da, fiica mea, iubirea de Mamă pe care o aveam pentru toți oamenii și pentru tine, în special, a fost atât de mare, încât Eu am simțit nevoia extremă să-L dau tuturor pe dragul meu Isus, astfel ca toți să-L poată deține și să-L iubească. Dreptul de Mamă, lărgit de FIAT, m-a îmbogățit cu o așa

123

putere, de a-L multiplica pe Isus de atât de multe ori, pentru câte ființe voiau să-L primească. Acesta era cel mai mare miracol pe care Eu am putut să-l împlinesc: să-l pot da pe Isus în orice moment oricui L-ar fi dorit. Cât de fericită m-am simțit.

Cât aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de persoane și făcând vizite, să fii purtătoarea lui Isus, capabilă de a-L face cunoscut și doritoare de a-L face să fie iubit.

După multe zile de călătorie, în sfârșit, am ajuns în Iudeea și cu grijă m-am dus la casa Elisabetei. Ea mi-a venit în întâmpinare aplaudând. La salutul pe care i l-am dat s-au întâmplat fenomene minunate. Micul meu Isus s-a înflăcărat în sânul meu și, fixând cu razele propriei Divinități pe micul Ioan în sânul Mamei sale, l-a sfințit și i-a dat folosirea rațiunii și i-a făcut cunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ioan a tresărit foarte tare de iubire și bucurie, căci Elisabeta s-a simțit cutremurată; copleșită și ea de lumina Divinității Fiului meu, a cunoscut că Eu am devenit Mama lui Dumnezeu și, în marea sa iubire, tremurând cu recunoștință, a exclamat: „De unde pentru mine atât de mare onoare, ca Mama Domnului meu să vină la mine?” Eu nu am negat preaînaltul mister, dimpotrivă l-am mărturisit cu umilință. Lăudându-l pe Dumnezeu cu cântecul Magnificat, cântec sublim, prin care Biserica în continuu mă onorează, am vestit că Domnul a făcut mari lucruri în mine, slujitoarea sa, iar pentru aceasta toate ființele umane mă vor numi fericită. Fiica mea, Eu am simțit că mă topesc și am dorit să exprim flăcările de iubire care mă mistuiau și să fac cunoscut secretul meu Elisabetei, care și ea dorea cu însuflețire venirea Mesiei pe pământ. Secretul este o nevoie a inimii, care în mod

124

irezistibil se revelează persoanelor capabile să se înțeleagă unul pe celălalt.

Niciodată și nimeni nu ar putea să-ți spună cât bine a făcut vizita mea Elisabetei, lui Ioan și întregii case? Fiecare a rămas sfințit, plin de veselie, simțind bucurii neobișnuite, înțelegând lucruri nemaiauzite și Ioan, în particular, a primit toate harurile care îi erau necesare spre a se pregăti să fie Premergătorul Fiului meu. Preaiubită fiică, Voința Divină face lucruri mari și nemaiauzite peste tot unde Ea domnește; dacă Eu am înfăptuit multe miracole, a fost pentru că Ea ținea locul său regal în mine. Dacă și tu vei lăsa să domnească Vrerea Divină în sufletul tău, vei deveni și tu purtătoarea lui Isus pentru ființele umane, vei simți și tu nevoia irezistibilă să-L dai tuturor!

Sufletul: Mamă sfântă, cât îți mulțumesc pentru lecțiile tale frumoase! Simt că ele au o atât de mare putere asupra mea, încât mă fac să doresc cu ardoare să trăiesc continuu în Voința Divină. Dar pentru a obține aceast har, vino și coboară împreună cu Isus în sufletul meu, reînnoiește-mi vizita pe care ai făcut-o Elisabetei și miracolele pe care le-ai înfăptuit pentru ea. Ah, da, Mama mea, adu-mi-l pe Isus și sfințește-mă; cu Isus voi ști să fac Preasfânta sa Voință.

Propunere: Pentru a mă onora, vei recita de trei ori Magnificat, drept mulțumire pentru vizita pe care Eu am făcut-o Sfintei Elisabeta.

Jaculatorie: Mamă sfântă, vizitează sufletul meu și pregătește în el o locuință demnă Voinței Divine.

125

Ziua a XXXIII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Sună prima oră a durerii.

Eroismul supunerii Copilașului Divin la dura tăietură a Circumciderii.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Divină, iubirea ta mă cheamă foarte puternic lângă tine, pentru că vrei să i-au parte la bucuriile și durerile tale, pentru a le închide în inima mea ca garanția iubirii tale și a Copilașului Isus, astfel ca să pot înțelege cât m-ați iubit și cât de obligată sunt să vă imit, având modelul vieții voastre, pentru a face (în a mea) o copie perfectă. Și Tu Mamă Sfântă, ajută-mă, astfel ca să vă pot imita.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, cât doresc compania ta și cât doresc să-ți spun povestea noastră de iubire și de durere! Compania ta face mai dulce, suavă și dragi bucuriile, iar durerea rămâne atenuată și înlocuită de compania dulce a celor care ne iubesc. Acum, tu trebuie să știi că au trecut abia opt zile de la nașterea Copilașului Divin. Totul era sărbătoare și fericire și însăși Creația, participând la sărbătoare, îl sărbătorea pe Creatorul Copil. Dar datoria ne-a întrerupt bucuriile, pentru că în acele vremuri era o lege: toți copiii întâi născuți trebuiau să se supună la dura tăietură a Circumciderii. Inima mea de Mamă sângera de durere, trebuind să-L supun pe dragul meu fiu, Viața mea, pe însăși Creatorul meu, la o durere atât de necruțătoare. Oh, cum aș fi vrut să fac schimbul, dar Vrerea Supremă s-a impus peste iubirea mea și, dându-mi eroismul, mi-a

126

poruncit să-L circumcid pe Copilul Dumnezeu. Fiica mea, tu nu poți înțelege cât m-a costat, dar a învins FIATUL Divin și am ascultat. Împreună cu Sfântul Iosif, fiind amândoi de acord, s-a circumcis dragul meu Fiu. La dureroasa tăietură Eu am simțit că mi se sfâșie Inima și am plâns; și Sfântul Iosif plângea, iar dragul meu Copil gemea, era atât de mare durerea că tremura și, privindu-mă, căuta la mine ajutor. Ce oră de durere și de neliniște pentru toți trei! A fost atât de mare, căci mai mult decât marea, copleșa toate ființele pentru a aduce lor prima garanție și însăși viața Fiului meu, pentru a le salva.

Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi că această tăietură conținea mistere profunde. Primul, era sigiliul prin care mica Umanitate a Cerescului Copilaș imprima înfrățirea cu întreaga familie omenească, iar sângele pe care l-a vărsat era prima răsplată înaintea Dreptății Divine, pentru a răscumpăra întregile generații omenești. Dragul Copilaș, era inocent, nu era obligat să accepte această lege; dar voia să se supună: mai întâi să dea exemplu, iar apoi să dea curaj și încredere tuturor, spunând: „nu vă temeți, sunt un frățior de-al vostru, asemenea vouă. Să ne iubim și vă voi salva pe toți, vă voi duce pe toți la Tatăl meu Ceresc, ca pe dragii mei frați”. Fiica mea, ce exemplu dă Copilul Ceresc! El, care este Autorul Legii, se supune Legii. Sunt abia opt zile de când s-a născut, își face o obligație și se supune la tăietura dură a Circumciderii, tăietură de neșters, cum de neșters este uniunea pe care vine să o facă cu umanitatea decăzută. Iar asta spune că sfințenia stă în propria obligație, în observarea legilor și în împlinirea Voinței Divine. Sfințenie fără obligație nu există; obligația este cea care pune ordine, armonie, sigiliul pentru sfințenie.

127

În afară de asta, fiica mea, tu trebuie să știi că, după mica sa viață de inocență, Adam, ieșind din Voința Divină, voința sa umană a rămas rănită mai mult decât de un cuțit mortal; iar prin această rană a intrat păcatul, pasiunile, a pierdut frumoasa zi a Voinței Divine și s-a degradat atât de mult încât provoca milă. Iar dragul meu Fiu, după bucuriile pure ale nașterii sale, vrea să fie circumcis, astfel ca această rană să însănătoșească rana pe care Adam și-a făcut-o, făcând propria voință, și cu sângele său i-a pregătit baia să-l spele de toate greșelile sale, întărindu-l și înfrumusețându-l, pentru a-l face să devină demn de a primi din nou acea Voință Divină pe care a respins-o, care forma sfințenia și fericirea sa. Fiica mea, nu a fost faptă sau durere pe care El a suferit-o, prin care să nu caute de a ordona din nou Voința Divină în ființele umane. De aceea să-ți dorești din inimă, în toate ocaziile, chiar dureroase și umilitoare, să faci în toate Voința Divină, pentru că acestea sunt materia primă, în care se ascunde (Voința Divină) pentru a lucra în ființa umană, pentru a face să existe viața sa plină de vibrație în ființa umană.

Acum, preaiubită fiică, în durerea atât de mare, se naște cea mai frumoasă bucurie, astfel să oprească lacrimile noastre: cum a fost circumcis I-am pus Numele Preasfânt Isus, adus de Înger. Pronunțând acest nume Preasfânt a fost atât de mare bucuria noastră, fericirea noastră, că a îndulcit durerea noastră. Mai mult de atât, în acest nume, cine ar vrea, ar găsi balsam pentru durerile sale, apărare în pericole, victorie în ispite, o mână de ajutor pentru a nu cădea în păcat, medicamentul pentru toate rele sale. Acest nume Preasfânt a lui Isus face să tremure iadul, îl venerează Îngerii, sună dulce la urechea Tatălui Ceresc; înaintea acestui Nume toți se închină și îl adoră. Nume puternic, nume sfânt, nume mare, iar cine îl invocă

128

cu credință va simți minunățiile, secretul miraculos al virtuților al acestui Nume Preasfânt. Acum, fiica mea, îți recomand: pronunță mereu acest Nume, Isus. Când vezi că voința ta umană fragilă, inconstantă, ezită să o facă pe cea Divină, numele Isus o va face să nască din nou în FIATUL Divin. Dacă ești asuprită, cheamă-l pe Isus, dacă lucrezi, cheamă-l pe Isus, dacă dormi, cheamă-l pe Isus, iar când te trezești primul cuvânt să fie Isus. Cheamă-l mereu; este un nume care conține mări de haruri, însă îl dă cui îl cheamă și îl iubește.

Sufletul către Regina sa: Mamă Cerească, cât trebuie să-ți mulțumec pentru multele și frumoasele lecții pe care mi le-ai dat. Oh, te rog, să le scrii în inima mea, astfel ca să nu le uit niciodată; te rog să dai baia de sânge a Cerescului Copilaș sufletului meu, astfel ca să-mi însănătoșească rănile voinței mele umane, pentru a închide în Ea pe cea Divină; iar pentru a mă ocroti scrie-mi peste fiecare rană Numele Preasfânt al lui Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face cinci acte de iubire Numelui Preasfânt al lui Isus și mă vei compătimi pentru durerea pe care am suferit-o când Fiul meu Isus a fost Circumcis.

Jaculatorie: Mama mea, scrie în inima mea Isus, astfel ca să-mi dea harul să trăiesc din Voința Divină.

129

Ziua a XXXIV-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

O nouă stea cu dulcea sa scânteie îi cheamă pe Magi să-l adore pe Isus. Epifania.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou, Mamă Sfântă, pe genunchii tăi materni. Dulcele Copil pe care îl strângi la sân și frumusețea ta răpitoare mă înlănțuie, astfel că nu mă pot îndepărta de tine. Dar astăzi înfățișarea ta este încă și mai frumoasă; mi se pare că durerea de la Circumciziune te-a făcut mai frumoasă. Privirea ta dulce privește în depărtare, să vadă dacă ajung persoane dragi ție, pentru că simți nerăbdarea de a-L face cunoscut pe Isus. Eu nu mă voi îndepărta de pe genunchii tăi, căci vreau să ascult și eu frumoasele tale lecții, astfel ca să-L pot cunoaște și să-L iubesc mai mult.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, tu ai dreptate să mă vezi mai frumoasă. Tu trebuie să știi că, atunci când L-am văzut circumcis pe Fiul meu și sângele curgând din rană, eu am iubit acel sânge, acea rană și am rămas dublu Mamă: Mama Fiului meu și Mama sâgelui său și a durerii sale cumplite, astfel că am dobândit înaintea Divinității dublul drept de Maternitate, dublul drept de har pentru mine și pentru întregul neam omenesc. Iată de ce mă vezi mai frumoasă, Fiica mea, cât de frumos este să faci binele, suferind în pace din iubire pentru Cel care ne-a creat. Aceasta leagă Divinitatea de ființa umană care îi dă atât de multe, până o îneacă în haruri și iubire. Această iubire și aceste haruri nu știu să stea inactive, ci vor să alerge, să se dea tuturor, pentru a-L face cunoscut pe Cel

130

care atât de mult le-a oferit. Iată pentru ce am simțit

nevoia să-l fac cunoscut pe Fiul meu.

Acum, binecuvântata mea fiică, Divinitatea, care nu

știe să refuze nimic pentru cei care-l iubesc, face să nască o

nouă stea mai frumoasă și luminoasă sub cerul albastru,

care cu lumina sa merge în căutare de adoratori, pentru a

spune în muta sa scânteie întregii lumi: „s-a născut Cel

care a venit să vă salveze! Veniți să-L adorați și să-L

cunoașteți ca Salvatorul vostru!”. Dar, nerecunoștință

umană, dintre atât de mulți, numai trei Persoane au fost

atente și, fără să dea importanță sacrificiilor, s-au pus pe

cale spre a urma steaua. Și, precum o stea conducea

persoanele pe acea cale, așa erau și rugăciunile mele,

iubirea mea, suspinele mele, harurile mele, care voiau să-L

facă cunoscut pe Cerescul Copilaș, așteptatul tuturor

secolelor; atât de multe stele coborau în inimile lor, le

luminau mințile, îi conduceau sufletul lor, astfel că, fără să-

L cunoască încă, îl iubeau pe Cel care îl căutau și grăbeau

pasul pentru a ajunge să-L vadă pe Cel care atât de mult îl

iubeau.

Preaiubita mea fiică, Inima mea de Mamă se bucura

de fidelitatea, corespondența și sacrificiul acestor Regi

Magi, de venirea lor ca să-L cunoască și să-L adore pe Fiul

meu. Dar nu pot să-ți ascund un secret al durerii mele:

dintre atât de mulți, abia trei; și, de-a lungul secolelor, de

câte ori nu mi se repetă această durere și nerecunoștință

umană!

Eu și Fiul meu nu facem altceva decât să apară stele,

una mai frumoasă decât cealaltă, pentru a-i chema, pe cei

care vor să-l cunoască pe Creatorul lor, pe unii la sfințenie,

pe alții să iasă din păcat, pe care la eroismul unui sacrificiu.

Dar vrei tu să știi care sunt aceste stele? O întâlnire

131

dureroasă este o stea, un adevăr care se cunoaște este o

stea, o iubire neînțeleasă de alte ființe umane este o stea; o

răsturnare, o durere, o deziluzie, un noroc neașteptat, sunt

atât de multe stele care fac lumină în mințile oamenilor,

care mîngâindu-i vor să-i facă pe ei să-l găsească pe

Cerescul Copilaș care, în neliniștea iubirii și în amorțeala

frigului, vrea un refugiu în inimile lor, pentru a se face

cunoscut și iubit. Dar vai, Eu, care Îl țin în brațele mele,

aștept în zadar ca stelele să-mi aducă ființele umane, spre

a-l depune în inimile lor; iar Maternitatea mea devine

restrânsă, blocată, căci, în timp ce sunt Mama lui Isus, sunt

împiedicată să fiu Mama tuturor și, pentru că nu sunt în

jurul meu, nu îl caută pe Isus; stelele se ascund, iar ei

rămân în Ierusalimul lumesc, fără Isus. Câtă durere, fiica

mea, câtă durere! Trebuie comunicare, fidelitate și

sacrificiu pentru a urma stelele, iar, dacă apare Soarele

Voinței Divine în suflet, câtă atenție îi trebuie dată! Altfel

se rămâne în întunericul vrerii umane.

Dar, fiica mea, Sfinții Regi Magi, cum au intrat în

Ierusalim au pierdut steaua, dar cu toate acestea nu au

încetat să-l caute pe Isus. Însă, cum au ajuns în afara

orașului, steaua le-a apărut din nou și i-a condus cu

bucurie la peștera din Betleem. Eu i-am primit cu o iubire

de Mamă, iar dragul Copilaș i-a privit cu multă iubire și

Maiestate, făcând să apară prin mica sa Umanitate,

Divinitatea sa; de aceea, închinându-se, au îngenunchiat la

picioarele sale, adorând și contemplând acea cerească

frumusețe, L-au recunoscut ca adevăratul Dumnezeu și

stăteau captivați, extaziați, bucurându-se de el, așa încât

Cerescul copilaș a trebuit să-și retragă Divinitatea sa în

Umanitatea sa, altfel ar fi rămas acolo, fără să se miște de

lângă picioarele sale divine. Deci, cum și-au revenit din

extaz, au oferit aurul sufletelor lor, tămâia credinței și

132

adorației lor, toată smirna ființei lor și al oricărui

sacrificiu ar fi vrut, adăugând oferta darurilor externe,

simbolul actelor lor interioare: aur, tămâie și smirnă. Dar

iubirea mea de Mamă încă nu era mulțumită: a vrut să-L

dea în brațele lor pe dulcele Copil, și oh, cu câtă iubire Lau

sărutat și L-au strâns la pieptul lor! Au simțit anticipat

în ei Paradisul. Prin ei Fiul meu lega toate națiunile

dornice să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu și punea

în comun pentru toți bunurile Răscumpărării, întoarcerea

la credință a tuturor popoarelor; se constituia Regele

stăpânilor și, cu armele iubirii sale, a durerilor și

lacrimilor sale, domnind peste toate, chema din nou

Împărăția Voinței sale pe pământ. Iar Eu, Mama ta, am

vrut să fiu prima Ucenică: i-am instruit, le-am spus lor

istoria Fiului meu, iubirea sa arzătoare, m-am recomandat

lor pentru a-L face cunoscut tuturor și, luând primul loc

de Mamă și de Regină a tuturor Apostolilor, i-am

binecuvântat, i-am făcut să fie binecuvântați de dragul

Copil; apoi fericiți și cu lacrimi au pornit din nou spre

regiunile lor. Eu nu i-am lăsat singuri, ci cu afecțiune

maternă i-am însoțit, răsplătindu-i, îi făceam să-l simtă pe

Isus în inimile lor. Cât erau de mulțumiți! Tu trebuie să

știi că Eu atunci mă simt ca o adevărată Mamă, când văd

că Fiul meu are domnia și stăpânirea, formând locuința sa

perenă în inimile care Îl caută și Îl iubesc. Acum, un

cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă vrei să-ți fiu ca o

adevărată Mamă, fă-mă să-l pun pe Isus în inima ta: Îl vei

încânta cu iubirea ta, Îl vei alimenta cu hrana voinței tale,

pentru că El nu vrea altă hrană, ai să mi-L îmbraci cu

sfințenia faptelor tale. Eu voi veni în inima ta și-l voi

crește din nou împreună cu tine pe dragul meu Fiu și voi

face pentru tine și pentru El misiunea de Mamă. Așa voi

simți bucuriile pure ale fecundității mele materne. Tu

133

trebuie să știi că, ceea ce nu începe de la Isus, ceea ce stă

în interiorul inimii, pot fi și cele mai frumoase fapte

externe, nu îmi vor plăcea niciodată, pentru că sunt goale

de viața Fiului meu drag Isus.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, cât

trebuie să-ți mulțumesc pentru că vrei să-l pui pe Cerescul

Copilaș în inima mea! Cât sunt de bucuroasă! Oh, te rog,

ascunde-mă sub mantia ta, astfel încât să-L văd doar pe

Copilașul care stă în inima mea, formând din toată ființa

mea un singur act de iubire din Voința Divină, să se

mărească atât de mult, încât să mă umplu toată de Isus și

să rămână din mine doar un văl care să-l ascundă.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de

trei ori să-l săruți pe Cerescul Micuț și îi vei da aurul

voinței tale, tămâia adorației tale, smirna durerilor tale și

mă vei ruga să-L închid în inima ta.

Jaculatorie: Mamă Cerească, închide-mă în zidul

Voinței Divine, pentru a-L alimenta pe dragul meu Isus.

Ziua a XXXV-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Lasă Betleemul. FIATUL Divin o cheamă

la eroismul sacrificiului de a-L oferi pe

Copilașul Isus, pentru salvarea

neamului omenesc. Purificarea.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Sfântă,

iată-mă alături de tine pentru a te însoți la Templu, unde

mergi să împlinești unul dintre cele mai mari sacrificii, adică

să dai viața Cerescului Copilaș în grija fiecărei ființe umane,

astfel ca să-o folosească spre a se salva și a se sfinți, dar vai,

134

durere, mulți o vor folosi pentru a-L ofensa și pentru a se

pierde. Oh, Mama mea, pune-L pe micuțul Isus în inima mea,

iar eu îți promit și jur să-L iubesc mereu și să-L țin ca viață a

sărmanei mele inimi.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, cât sunt de

mulțumită să te am aproape! Inima mea maternă simte

nevoia de a-și manifesta iubirea mea și de a-ți încredința

secretele mele. Fii atentă la lecțiile mele și ascultă-mă. Tu

trebuie să știi că sunt deja patruzeci de zile de când ne

aflăm în această peșteră din Betleem, prima locuință a

Fiului meu aici jos, dar câte minunății în această peșteră!

Cerescul Copilaș, într-o explozie de iubire, a coborât din

Cer pe pământ, a fost zămislit, s-a născut și a simțit nevoia

să manifeste această iubire. Astfel încât fiecare respirație,

bătaie a inimii și mișcare era o manifestare de iubire pe

care o făcea; fiecare lacrimă, suspin și geamăt era o

manifestare de iubire. Chiar dacă se simțea amorțit din

cauza frigului, buzișoarele, învinețite și tremurânde, erau

toate manifestări de iubire pe care le făcea, căutând-o pe

Mama sa unde să pună această iubire, pe care nu o putea

conține, iar eu eram copleșită de iubirea sa. Astfel că m-am

simțit rănită în permanență și simțeam bătăile inimii

dragului meu micuț, palpitând, respirând, mișcându-se în

Inima mea maternă care Îl simțea plângând, gemând și

scâncind, rămânând inundat de flăcările iubirii sale.Deja

Circumciziunea sa mi-a deschis profunde despicături, unde

mi-a vărsat atât de multă iubire că m-am simțit Regina și

Mama iubirii. Eu m-am simțit captivată văzând că în

fiecare durere, lacrimă și mișcare pe care le făcea dulcele

meu Isus, o căuta și o chema pe Mama sa, ca un drag

refugiu ale actelor și a vieții sale.

135

Cine îți poate spune, fiica mea, ceea ce s-a petrecut

între mine și Cerescul Copilaș în aceste patruzeci de zile?

Repetarea actelor sale împreună cu mine, lacrimile sale,

durerile sale, iubirea sa? Eram ca și contopiți împreună și

ceea ce făcea El făceam și Eu. Dar, trecând cele patruzeci

de zile, drăguțul Copilaș, mai mult ca oricând înecat în

iubirea sa, vrea să se supună Legii și să se prezinte la

Templu, spre a se oferi pentru salvarea fiecăruia. Era

Voința Divină care ne chema la marele sacrificiu, iar noi

imediat am ascultat. Fiica mea, acest FIAT Divin, când

găsește hotărârea în ceea ce El vrea, pune la dispoziția

ființei umane puterea sa divină, sfințenia sa, puterea sa

creatoare de a multiplica acel act, cel al sacrificiului;

pentru toți și pentru fiecare pune în acel sacrificiu o

monedă de o valoare infinită, prin care se poate plăti și

satisface pentru toți.

Deci era pentru prima oară când Mama ta și Sfântul

Iosif am ieșit împreună cu Copilașul Isus. Toată Creația L-a

recunoscut pe Creatorul său și [ființele umane] s-au simțit

onorate, să-L aibă în mijlocul lor și, sărbătorind, ne-au

însoțit în drumul nostru. Ajunși la Templu, ne-am

prosternat și am adorat Maiestatea Supremă și apoi L-am

pus în brațele Preotului, care era Simion și care a făcut

oferta Veșnicului Tată, oferindu-L spre salvarea tuturor.

Iar în timp ce Îl oferea, inspirat de Dumnezeu, îl

recunoaște pe Cuvântul Divin și, tresăltând de o imensă

bucurie, L-a adorat și I-a mulțumit drăguțului Copilaș; și,

după ofertă, s-a manifestat ca Profet, prezicându-mi toate

durerile mele. Oh, cum FIATUL Suprem a făcut să simt atât

de dureros în Inima mea maternă, într-un un sunet

vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor pe care le va

suferi Fiul meu Divin. Fiecare cuvânt era ca o spadă

ascuțită care mă străpungea. Dar ceea ce mi-a străpuns

136

Inima a fost când am auzit că acest Ceresc Copilaș v-a fi nu

doar salvarea, ci și distrugerea multora și ținta

contradicțiilor. Ce durere! Ce suferință! Dacă Vrerea Divină

nu m-ar fi susținut, aș fi murit de o durere pură în acea

clipă. În schimb mi-a dat viață pentru a începe să formeze

în mine împărăția durerilor, în împărăția Voinței Divine.

Astfel că, cu dreptul de Mamă pe care îl aveam asupra

tuturor, am dobândit și dreptul de Mamă și Regină a

tuturor durerilor. Oh, da, cu durerile mele am dobândit

moneda pentru a plăti datoriile fiilor mei chiar și a fiilor

nerecunoscători.

Acum, fiica mea, tu trebuie să știi că, prin lumina

Voinței Divine care domnea în mine, deja cunoșteam toate

durerile pe care trebuia să le sufăr, chiar și mai mult din

ceea ce mi-a spus sfântul Profet; dimpotrivă, pot spune că

mi-a profețit durerile care îmi veneau din exterior, dar, de

durerile interioare care m-ar fi străpuns mai mult, de

durerile interioare dintre mine și Fiul meu, nu mi-a spus

niciun cuvânt. Însă cu toate acestea, în acel act solemn de

oferire a Fiului meu, auzindu-le, m-am simțit atât de

străpunsă, încât mi-a sângerat Inima și s-au deschis noi căi

de dureri și despicături profunde în sufletul meu.

Acum ascult-o pe Mama ta: în suferințele tale, în

dureroasele întâlniri, care nici ție nu-ți vor lipsi, când

cunoști că Vrerea Divină vrea vreun sacrificiu de la tine, fii

pregătită, nu te abate, dimpotrivă, repetă imediat dragul

și dulcele FIAT, adică „ceea ce vrei Tu îl vreau și eu”, și cu

o iubire eroică fă ca Vrerea Divină să ia locul său regal în

suferințele tale, astfel ca să ți le schimbe în monede de o

infinită valoare, prin care vei putea plăti datoriile tale,

dar și ale fraților tăi spre a-i elibera din sclavia voinței

umane, făcându-i să intre ca fii liberi în împărăția

FIATULUI Divin. Deci tu trebuie să știi că Vrerii Divine îi

137

place atât de mult sacrificiul pe care El (Fiatul Divin) îl

vrea din partea ființei umane, încât îi cedează drepturile

sale divine și o constituie (pe Vrerea Divină) regina

sacrificiului și a binelui care va apare în mijlocul

oamenilor.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, în

Inima ta străpunsă pun toate suferințele mele, căci tu știi

cât mă îndurerează. Oh, fii Mamă pentru mine și varsă în

inima mea balsamul durerilor tale, astfel ca să am aceeași

soartă ca a ta și să mă folosesc de suferințele mele pentru

a-L apăra pe Isus, ținându-L ocrotit și protejat de toate

ofensele și, ca mijloc sigur pentru a dobândi împărăția

Voinței Divine, să-l fac să vină să domnească pe pământ.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în

brațele mele, astfel ca să te ofer împreună cu Fiul meu

Tatălui Ceresc, pentru a obține împărăția Voinței Divine.

Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă durerea ta în

sufletul meu și transformă toate suferințele mele în

Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXXVI-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Vizita la Templu. Maria model de rugăciune.

Pierderea lui Isus. Bucurii și dureri.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă,

iubirea ta maternă mă cheamă cu vocea mereu mai

puternică lângă tine; deja te văd toată ocupată cu treburi,

pregătită de a pleca din Nazaret. Mama mea, nu mă lăsa;

138

ia-mă cu tine, iar eu voi asculta cu atenție celelalte lecții

sublime ale tale.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, compania

ta și grija pe care o arăți în ascultarea lecțiilor mele

cerești, imitându-mă, sunt bucuriile cele mai pure pe care

le poți da Inimii mele materne. Eu mă bucur, pentru că pot

să împărtășesc cu tine imensele bogății ale Moștenirii

mele. Dă o privire acum lui Isus, apoi mie, dă-mi atenție.

Îți voi povesti un episod din viața mea, deși rezultatul a

fost plăcut, totuși mi-a fost foarte dureros... Imaginează-ți

că, dacă Vrerea Divină nu mi-ar fi dat continuu noi

momente de tărie și har, aș fi murit de o pură durere.

Noi continuam să petrecem viața în căsuța liniștită

din Nazaret, iar Fiul meu drag creștea în Har și

Înțelepciune. Îl făceau atrăgător blândețea și suavitatea

vocii sale, farmecul dulce al ochilor, toată amabilitatea

Persoanei sale... Da, Fiul meu era într-adevăr frumos,

minunat de frumos! Repede El a ajuns la vârsta de

doisprezece ani, chiar când se mergea, din obișnuință, la

Ierusalim, pentru solemnitatea Paștelui. Ne-am pornit, El,

Sfântul Iosif și Eu. Deseori, deseori, în timp ce ne

continuam drumul, credincioși și concentrați, Isus al meu

rupea tăcerea și ne vorbea, când de Tatăl său Ceresc, când

de Iubirea imensă pe care o avea în Inima sa pentru

suflete. La Ierusalim, ne-am dus direct la templu și, ajunși,

ne-am prosternat cu fața la pământ, adorându-L pe

Dumnezeu cu venerație, rugându-ne îndelung.Rugăciunea

noastră era atât de aprinsă și puternică că deschidea

Cerurile, îl atrăgea și-l lega pe Tatăl Ceresc, grăbind

împăcarea dintre EL și oameni.

Acum, fiica mea, vreau să-ți destăinui o suferință care

mă chinuie: din păcate, sunt mulți care merg la biserică

pentru a se ruga, însă rugăciunea pe care o îndreaptă spre

139

Dumnezeu se oprește pe buzele lor, pentru că inima și

mintea lor fug departe de El... Câți merg la biserică din

pură obișnuință ori pentru a petrece timpul fără rost! Ei, în

loc să deschidă Cerul, îl închid... Și cât de numeroase sunt

necuvințele ce se comit în casa lui Dumnezeu! Câte

pedepse nu s-ar fi evitat în lume și câte calamități nu s-ar fi

transformat în haruri, dacă toate sufletele s-ar strădui să

imite exemplul nostru! Numai rugăciunea care izvorăște

dintr-un suflet în care domnește Voința Divină acționează

într-un mod irezistibil în Inima lui Dumnezeu. Ea este

foarte puternică, ca să-l învingă și să obțină de la El

harurile maxime. De aceea să ai grijă să trăiești în Vrerea

Divină și Mama ta, care te iubește, va ceda rugăciunii tale

drepturile puternice a mijlocirii sale.

După ce am împlinit datoria noastră în Templu și am

celebrat Paștele, ne-am reorganizat pentru reîntoarcerea

la Nazaret. În marea mulțimii ne-am pierdut; Eu am rămas

cu femeile, iar Iosif s-a alăturat bărbaților. Mă uitam în jur

ca să mă asigur că dragul meu Isus vine cu mine; dar,

nevăzându-L, m-am gândit că El ar fi rămas cu tatăl său,

Iosif. În schimb, ce stupoare și supărare am simțit când am

ajuns în punctul în care trebuia să ne reunim, că nu L-am

văzut alături de el! Fără să știm ce s-a întâmplat, am simțit

o așa sperietură și o așa durere, că am rămas muți

amândoi. Zdrobiți de durere, ne-am întors grăbiți înapoi,

întrebând îngrijorați pe cei pe care îi întâlneam: „Oh,

spuneți-ne dacă l-ați văzut pe Isus, Fiul nostru, căci nu

putem trăi fără El!” Și, plângând, îi descriam trăsăturile

sale: „El este cu totul amabil; frumoșii săi ochi albaștri

emană lumină și vorbesc inimii; privirea sa lovește,

răpește, înlănțuiește; fruntea sa este maiestoasă; fața sa

este frumoasă, de o frumusțe încântătoare; vocea sa foarte

dulce coboară până în inimă și îndulcește toate

140

amărăciunile; părul său cârlionțat este ca aurul foarte fin și

Îl fac pur și grațios... În El totul este maiestate, demnitate și

sfințenie: El este cel mai frumos dintre fiii oamenilor! ”

Dar, în ciuda tuturor căutărilor noastre, nimeni nu a

știut să ne spună nimic. Durerea pe care Eu o simțeam era

atât de profundă, încât mă făcea să plâng amar și

deschidea, în fiecare clipă, în sufletul meu, profunde

tăieturi, care îmi procurau adevărate dureri, de moarte.

Dragă fiică, dacă Isus era Fiul meu, El era de

asemenea și Dumnezeul meu; de aceea durerea mea era

toată în ordinea divină, trebuie spus, așa puternică și

imensă, încât întrece toate celelalte teribile și posibile

dureri reunite împreună... Dacă FIATUL, pe care Eu îl

dețineam, nu m-ar fi susținut continuu cu puterea sa

divină, Eu aș fi murit de spaimă. Văzând că nimeni nu ne

poate da noutăți, neliniștită, îi interogam pe Îngerii care

mă înconjurau: „Dar spuneți-mi, unde este iubitul meu

Isus? Unde să-mi îndrept pașii mei pentru a-L putea găsi?

Ah, spuneți-i că nu mai pot; aduceți-L pe aripile voastre în

brațele mele! Oh, Îngerii mei, aveți milă de lacrimile mele,

ajutați-mă, aduceți-L pe Isus!” Între timp, fiecare căutare

fiind inutilă, ne-am întors la Ierusalim. După trei zile de

atât de amare suspine, de lacrimi, de neliniști și de teamă

intrăm în Templu. Eu eram doar ochi și cercetam peste tot;

când iată, în sfârșit, copleșiți de bucurie, L-am văzut pe Fiul

meu: era printre intelectualii Legii! El vorbea cu o așa

mare înțelepciune și maiestate, încât îi făcea pe toți, care îl

ascultau, să rămână uimiți și surprinși. Doar văzându-L,

am simțit că îmi revin la viață și imediat am înțeles sensul

ascuns al pierderii sale.

Iar acum un cuvânt pentru tine, preaiubită fiică. În

acest mister Fiul meu a vrut să-mi dea mie și ție o

141

învățătură sublimă. Ai putea presupune că El ignora tot

ceea ce Eu sufeream? Departe de El, pentru că lacrimile

mele, căutările mele, intensa și cruda mea durere se

reflectau în Inima sa. Și totuși, în timpul acelor ore așa

dureroase, El sacrifica Voinței sale Divine pe propria sa

Mamă, Cea pe care atât de mult o iubește, pentru a-mi

demonstra că și Eu va trebui să sacrific într-o zi însăși

viața sa Vrerii Supreme. În această nemaiauzită suferință

nu te-am uitat, iubita mea. Gândind că ea ți-ar fi de folos ca

exemplu, am ținut-o la dispoziția ta, astfel încât chiar și tu

ai putea avea la momentul oportun puterea de a sacrifica

fiecare lucru Voinței Divine.

De îndată ce Isus a terminat de vorbit, ne-am

apropiat cu venerație de El și I-am adresat un dulce

reproș: „Fiule, pentru ce ne-ai făcut asta?” Iar El, cu o

maiestate divină, ne-a răspuns: „Pentru ce m- ați căutat?

Nu știați că Eu am venit în lume pentru a-L glorifica pe

Tatăl meu?” Înțelegând înalta semnificație a unui

asemenea răspuns și adorând în El Vrerea Divină, ne-am

întors la Nazaret.

Fiica Inimii mele materne, ascultă. Când L-am

pierdut pe Isus al meu, durerea pe care am simțit-o era

mai intensă ca niciodată și, totuși, la aceasta s-a adăugat

încă o a doua, chiar aceea a pierderii tale. De fapt,

prevăzând că tu te-ai fi îndepărtat de Voința Divină, Eu mam

simțit lipsită în același timp de Fiul și de fiica mea și

de aceea maternitatea mea a suportat o dublă lovitură.

Fiica mea, când vei fi în pericol de a împlini voința ta și nu

pe cea a lui Dumnezeu, reflectează că, abandonând

FIATUL Divin, îl vei pierde pe Isus și pe mine și vei cădea

în împărăția mizeriilor și a viciilor. Deci păstrează

cuvântul pe care mi l-ai dat de a rămâne în mod

indisolubil unită cu mine, iar Eu îți voi da harul și nu te voi

142

mai lăsa niciodată să fi dominată de vrerea ta, ci, în

exclusivitate, de Vrerea Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, eu tremur gândind la

abisurile în care voința mea este capabilă să mă

adâncească. Din cauza ei, eu te pot pierde pe tine, pot să-L

pierd pe Isus și toate bunurile cerești... Mamă, dacă Tu nu

mă ajuți, dacă nu mă legi cu puterea luminii Vrerii Divine,

simt că nu-mi este posibil să pot trăi cu statornicie din

Voința Divină. De aceea repun toată speranța mea în tine,

în tine mă încred, de la tine totul sper. Așa să fie.

Propunere: Vei recita trei Bucură-te Marie, pentru a

mă compătimi pentru durerea intensă pe care am simțit-o

în timpul celor trei zile în care am răma fără Isus.

Jaculatorie: Mamă sfântă, fă ca eu să pierd pentru

totdeauna voința mea, pentru a trăi doar în Vrerea Divină.

Ziua a XXXVII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine

pe pământ.

Regina familiei, Regina miracolelor,

legătura de căsătorie dintre FIAT și ființa

umană. Nunata din Cana.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă,

iată-mă împreună cu tine și cu dulcele Isus asistând la o

nouă căsătorie, pentru a vedea miracolele și a înțelege

marele mister și unde ajunge pentru mine și pentru toți

iubirea ta maternă. Oh, Mama mea, ia mâna mea în mâna

ta, pune-mă pe genunchii tăi, copleșește-mă cu iubirea ta,

143

purifică inteligența mea și spune-mi de ce vrei să asist la

această căsătorie.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, Inima

mea este copleșită de iubire și am simțit nevoia să-ți spun

cauza, de ce împreună cu Fiul meu am vrut să asist la

această nuntă din Cana. Tu crezi că a fost ceremonie

oarecare? Nu, fiică, sunt profunde mistere. Dă-mi atenție

și-ți voi spune lucruri noi: cum iubirea mea de Mamă s-a

manifestat într-un mod incredibil și cum Iubirea Fiului

meu a dat adevărate semne de paternitate și regalitate

pentru ființele umane.

Acum ascultă-mă; Fiul meu era întors din deșert și se

pregătea pentru viața publică, dar mai întâi vrea să asiste

la această căsătorie și de aceea a permis să fie invitat. Am

plecat, nu pentru a sărbători, ci pentru a înfăptui lucruri

mari în favoarea generațiilor omenești. Fiul meu lua locul

Tatălui și al Regelui în mijlocul familiilor; Eu luam locul de

Mamă și de Regină. Cu prezența noastră reînnoiam

sfințenia, frumusețea, ordinea căsătoriei formată de

Dumnezeu în Eden, adică a lui Adam și Eva, căsătoriți de

Suprema Entitate pentru a popula pământul și pentru a se

înmulți și crește viitoarele generații. Căsătoria este

substanța unde apare viața generațiilor; se poate chema

trunchiul din care vine populat pământul. Preoții,

persoanele consacrate sunt ramurile; dacă nu ar fi fost

trunchiul, nici ramurile nu ar fi avut viață. Deci, cu păcatul,

Adam și Eva ieșind din Voința Divină, au pierdut sfințenia,

frumusețea, ordinea familiei; iar Eu Mama ta, noua Eva

inocentă, împreună cu Fiul meu, am mers pentru a

reordona ceea ce Dumnezeu a făcut în Eden; Mă constituia

Regina familiilor și obțineam harul ca FIATUL Divin să

domnească în ele, pentru a avea familii care să-mi

aparțină, iar Eu să am locul de regină în mijlocul lor.

144

Dar nu este tot, fiica mea. Iubirea noastră se revărsa

și voiam să le facem cunoscut cât îi iubeam și să le dăm lor

una dintre cele mai sublime lecții. Și iată cum; când era mai

frumos, la prânz, nu a mai fost vin, iar Inima mea de Mamă

s-a simțit aprinsă de iubire, voia să dea ajutor... Și, știind că

Fiul meu putea totul, cu accente rugătoare, dar sigură că

m-ar fi ascultat, Îi spun: „Fiul meu, mirii nu mai au vin”. Și

El mi-a răspuns: „Nu a ajuns ora mea, pentru a face

miracole”. Iar Eu, știind sigur că nu mi-ar fi refuzat ceea ce

îi cerea Mama sa, le spun celor care serveau la masă:

„Faceți ceea ce vă spune Fiul meu și veți avea ceea ce vreți,

ba chiar veți avea mai mult, din abundență”.

Fiica mea, în aceste puține cuvinte Eu am dat o lecție,

cea mai utilă, necesară și sublimă pentru oameni. Eu am

vorbit cu Inimă de Mamă și am spus: „Fiii mei, vreți să fiți

sfinți? Faceți Voința Fiului meu; nu vă îndepărtați de la

ceea ce El vă spune și veți fi asemenea Lui, veți avea

Sfințenia sa în puterea voastră. Vreți ca toate relele să

înceteze? Faceți ceea ce vă spune Fiul meu. Vreți orice fel

de har chiar și dificil de obținut? Faceți ceea ce vă spune și

vrea. Vreți chiar și lucrurile necesare vieții naturale? Faceți

ceea ce vă spune Fiul meu, pentru că, în cuvintele sale, în

ceea ce vă spune și vrea, ține închisă o așa putere căci, cum

vorbește, cuvântul său conține ceea ce cereți și face să

apară în sufletele voastre harurile pe care le vreți” ... Câți

se văd plini de pasiuni, fragili, triști, fără nicio șansă,

mizerabili; și totuși se roagă și se roagă, dar, pentru că nu

fac ceea ce spune Fiul meu, nu obțin nimic, Cerul se pare că

este închis pentru ei. Aceasta este o durere pentru Mama

ta, pentru că văd că, în timp ce ei se roagă, se îndepărtează

de Izvorul unde se găsesc toate bunurile, care este Voința

Fiului meu.

145

Deci, servitorii au făcut tocmai ceea ce le-a spus Fiul

meu, adică: „Umpleți vasele cu apă și duceți-le la masă”.

Dragul meu Isus a binecuvântat acea apă și s-a transformat

în vin delicios. Oh, de mii de ori va fi fericit cine face ceea

ce El spune și vrea! Cu aceasta Fiul meu mi-a dat onoarea

cea mai mare, m-a constituit Regina miracolelor; de aceea

vrea uniunea și rugăciunea mea pentru a face primul

miracol. El mă iubea foarte mult, așa că vrea să-mi dea

primul loc de Regină chiar și în miracole și le spunea cu

faptele, nu doar vorbea: „Dacă vreți haruri, miracole, veniți

la Mama mea; Eu nu îi voi refuza niciodată nimic din ceea

ce Ea vrea”.

În afară de asta, fiica mea, asistându-L la această

căsătorie, Eu m-am uitat la secolele viitoare, am văzut

Împărăția Voinței Divine pe pământ, m-am uitat la familii

și m-am rugat pentru ei ca să simbolizeze Iubirea Trinității

Sacrosancte, pentru a face ca Împărăția sa, să fie în plină

vigoare, iar cu drepturile mele de Mamă și Regină am luat

în pieptul meu regimul Său și, posedând Izvorul, am pus la

dispoziția ființelor umane toate harurile, ajutoarele,

sfințenia care trebuie pentru a trăi într-o împărăție atât de

sfântă. Și de aceea merg, repetând: „Face-ți ceea ce vă

spune Fiul meu”.

Fiica mea, ascultă-mă: nu căuta altceva, dacă vrei

totul în puterea ta, dă-mi mulțumirea că pot face din tine

fiica mea adevărată și a Voinței Divine. Și atunci Eu îmi voi

lua obligația de a forma Căsătoria între tine și FIAT și,

făcându-ți ca o adevărată Mamă, voi lega Căsătoria,

dându-ți ca zestre aceeași Viață a Fiului meu și ca dar,

Maternitatea mea și toate virtuțile mele.

Sufletul: Mamă Cerească, cât trebuie să-ți mulțumesc

pentru marea iubire pe care mi-o porți și cum în tot ceea ce

faci ai mereu un gând pentru mine și mă pregătești, îmi dai

146

haruri atât de mari, că, împreună cu mine, Cerurile și

pământul rămân emoționați și captivați, iar toți îți spunem:

„Mulțumim, mulțumim!” oh, Mamă sfântă, scluptează în

inima mea cuvintele tale sfinte: „Fă ceea ce îți spune Fiul

meu”, astfel ca să genereze în mine viața Voinței Divine, pe

care atât de mult o suspin și doresc; iar Tu sigilează-mi

voința mea, astfel ca să fie mereu supusă Divinității.

Propunere: În toate acțiunile noastre urechile

noastre să tindă pentru a o asculta pe Mama noastră

Cerească, care ne spune: „Face-ți ceea ce vă spune Fiul

meu”, astfel încât să facem totul pentru a împlini Voința

Divină.

Jaculatorie: Mamă Sfântă, vino în sufletul meu și fămi

miracolul să fiu stăpânită de Voința Divină.

147

Cuprins

Apelul matern al Reginei Cerului..................................................4

Rugăciune către Regina Cerului pentru fiecare zi a lunii

Mai..............................................................................................................7

Ziua I..........................................................................................................8

Ziua II......................................................................................................11

Ziua a III-a.............................................................................................14

Ziua a IV-a.............................................................................................17

Ziua a V-a...............................................................................................21

Ziua a VI-a.............................................................................................24

Ziua a VII-a...........................................................................................27

Ziua a VIII-a.........................................................................................30

Ziua a IX-a.............................................................................................34

Ziua a X-a...............................................................................................37

Ziua a XI-a.............................................................................................40

Ziua a XII-a...........................................................................................43

Ziua a XIII-a.........................................................................................47

Ziua a XIV-a..........................................................................................49

Ziua a XV-a............................................................................................52

Ziua a XVI-a..........................................................................................55

Ziua a XVII-a........................................................................................59

148

Ziua a XVIII-a.......................................................................................62

Ziua a XIX-a..........................................................................................66

Ziua a XX-a...........................................................................................70

Ziua a XXI-a.........................................................................................73

Ziua a XXII-a.......................................................................................77

Ziua a XXIII-a.....................................................................................80

Ziua a XXIV.........................................................................................85

Ziua a XXV-a.......................................................................................88

Ziua a XXVI-a. ......................................................................................92

Ziua a XXVII-a.....................................................................................96

Ziua a XXVIII-a.................................................................................100

Ziua a XXIX-a. ...................................................................................104

Ziua a XXX-a......................................................................................108

Ziua a XXXI-a.....................................................................................111

Ziua a XXXII-a...................................................................................118

Ziua a XXXIII-a..................................................................................122

Ziua a XXXIV-a..................................................................................126

Ziua a XXXV-a...................................................................................130

Ziua a XXXVI-a..................................................................................134

Ziua a XXXVII-a................................................................................139

Vointa Divina

Pagini

18 mai, 2021

FECIOARA MARIA ÎN ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI DIVINE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu