Prizonierul meu Isus, m-am trezit și nu te găsesc. Inima îmi bate tare, tare, preocupată de iubire... Spune-mi, unde ești? Îngerul meu, du-mă în casa lui Caiafa. Dar înconjor și iar înconjor, caut peste tot și nu te găsesc... Iubirea mea, grăbește-te, mișcă cu mâinile tale lanțurile cu care ții legată inima mea de a ta și atrage-mă spre tine, ca astfel să pot zbura, să vin, să mă arunc în brațele tale. Iar Tu, Isuse, Iubirea mea, rănit de vocea mea și voind compania mea, deja mă atragi și văd că te-au băgat în închisoare ... În timp ce inima mea tresaltă de bucurie pentru că te-a găsit, o simt rănită de durere văzând starea în care te-au adus.
Te văd cu mâinile legate la spate de o coloană, cu picioarele legate și strânse; văd Fața ta Preasfântă rănită, umflată și sângerândă din cauza oribilelor palme primite... Ochii tăi foarte puri sunt învinețiți, pupila ta este obosită și abătută din cauză că nu ai dormit, părul tău este încâlcit tot, Preasfânta ta Persoană este în întregime zdrobită și, în plus, nu te poți șterge pentru că ești legat... Iar eu, o, Isuse al meu, plângând și gemând, îmbrățișând picioarele tale, spun: „Vai, în ce stare ești, o, Isuse!”
Și Isus, uitându-se la mine, îmi răspunde: „Vino, o, fiica mea și fii atentă la tot ceea ce mă vezi că fac, ca să faci împreună cu mine și așa să pot continua viața mea în tine.”
Și iată, spre mai marea mea uimire, văd că în loc să te ocupi de durerile tale, cu o iubire de nedescris, te gândești să-l preamărești pe Tatăl și să refaci tot ceea ce noi suntem datori să-i dăm, și chemi toate sufletele în jurul tău, pentru a lua asupra ta toate rele lor și pentru a le da toate binefacerile tale. Și din moment ce suntem aproape de zorii zilei, aud vocea ta dulce care spune: „Tată Sfânt, îți mulțumesc pentru tot ceea ce am suferit și pentru ceea ce îmi rămâne de suferit. Și cum aceste zori cheamă ziua și ziua face să răsară soarele, tot așa zorile Harului să apară în toate inimile și, făcându-se ziuă, Eu, Soarele Divin, să mă pot manifesta în toate inimile și să domnesc asupra tuturor. Vezi aceste suflete, o, Tată? Eu vreau să-ți răspund pentru toate, pentru gândurile lor, cuvintele, faptele și pașii lor, cu prețul Sângelui și al morții.”
Isuse al meu, Iubire fără margini, mă unesc cu tine și îți mulțumesc și eu pentru tot ceea ce mi-ai dat să sufăr și pentru ceea ce îmi rămâne de suferit, și te rog să faci să nască în toate inimile zorile Harului pentru ca Tu, Soarele Divin, să poți să renaști în toate inimile și să domnești asupra tuturor.
Dar mai văd, dulcele meu Isus, că Tu repari toate primele gânduri, afecțiuni și cuvinte pe care la începutul zilei sufletele nu ți le oferă pentru a te onora, și le rechemi la tine ca să-ți dea, toate gândurile, afecțiunile, cuvintele oamenilor, pentru a le repara și a-i oferi Tatălui slava pe care aceste suflete i-o datorează.
Isuse al meu, Învățătorule Divin, din moment ce, în această închisoare avem o oră liberă și suntem singuri, nu numai că vreau să fac ceea ce faci Tu, ci vreau să te șterg, să-ți usuc părul și să mă contopesc toată în tine.
Mă apropii așadar de Preasfântul tău Cap și, așezându-ți părul, vreau să ispășesc pentru atât de multe minți răvășite și pline de pământ, care nu au nici un gând pentru tine; și contopindu-mă în mintea ta, vreau să reunesc în tine toate gândurile oamenilor și dizolvându-le în gândurile tale, să găsesc suficiente ispășiri pentru toate gândurile rele, pentru atâtea lumini și inspirații sufocate... Aș vrea să fac din toate gândurile unul singur împreună cu ale tale, să-ți ofer o adevărată ispășire și o slavă perfectă.
Îndureratul meu Isus, sărut ochii tăi triști și plini de lacrimi... Având mâinile legate de coloană, nu te poți șterge și nici nu poți să îndepărtezi scuipăturile cu care te-au mânjit; și, pentru că poziția în care te-au legat este sfâșietoare, nu poți să-ți închizi ochii obosiți pentru a te odihni ... Iubirea mea, cât de mult aș vrea să fac ca brațele mele să fie un pat ca să-ți ofere odihnă; vreau să-ți șterg ochii, cerându-ți iertare, și să-ți dau ispășiri, ori de câte ori nu am avut intenția să-ți facem pe plac și să te privim pentru a vedea ceea ce voiai de la noi, ce trebuia să facem și unde voiai să mergem. Vreau să contopesc ochii mei în ai tăi și, de asemenea, ochii tuturor oamenilor, pentru a putea ispăși cu ochii tăi tot răul pe care l-am făcut cu vederea.
Milostivul meu Isus, sărut Preasfintele tale urechi, obosite de insultele pe care le-ai primit toată noaptea și, cu atât mai mult, de ecoul tuturor ofenselor aduse de oameni, care se răsfrâng în auzul tău. Îți cer iertare și îți dau ispășiri pentru ocaziile în care ne-ai chemat și am fost surzi sau ne-am prefăcut că nu te auzim, iar Tu, obositul meu Bine, ai repetat chemările tale, dar în zadar! Vreau să contopesc auzul meu și al tuturor oamenilor cu al tău, să-ți fac o continuă și completă ispășire.
Îndrăgostitule Isus, ador și sărut Fața ta Preasfântă, învinețită toată de palme. Îți cer iertare pentru toate dățile în care Tu ne-ai chemat să-ți oferim ispășiri, iar noi, unindu-ne cu dușmanii tăi, ți-am dat palme și scuipături... Isuse al meu, vreau să contopesc fața mea într-a ta, să-ți restitui frumusețea ta naturală, dându-ți o deplină ispășire pentru toate disprețuirile primite de adorabila ta Maiestate.
Mâhnitul meu Bine, sărut gura ta preadulce, îndurerată de pumni și arsă de iubire... Vreau să contopesc limba mea și a tuturor oamenilor într-a ta, pentru a ispăși cu însăși limba ta, toate păcatele și discursurile rele care se fac; și vreau, Însetatul meu Isus, să unesc toate vocile într-una singură cu a ta, pentru ca atunci când te vom ofensa, trecând vocea ta în cea a tuturor oamenilor, să poată sufoca vocile păcatului, schimbându-le în voci de laudă și iubire.
Înlănțuitule Isus, sărut gâtul tău, oropsit de lanțurile grele și de funiile care, trecându-ți de pe piept până în spatele umerilor și prelungindu-se peste brațe, te țin strâns, strâns legat de coloană ...
Mâinile tale deja sunt umflate și înnegrite de strânsoarea legăturilor și din mai multe părți țâșnește sânge. Oh, permite-mi să te dezleg, legatul meu Isus și, dacă iubești să fii legat, să te leg cu lanțurile iubirii care, fiind dulci, în loc să te facă să suferi, te vor îndulci…
Iar în timp ce te dezleg, vreau să mă contopesc în gâtul tău, în pieptul tău, în umerii tăi, în mâinile tale, în pașii tăi, pentru a putea ispăși împreună cu tine toate atașările și astfel să dăm tuturor lanțurile iubirii tale; pentru a putea ispăși cu tine toate răcelile și astfel să umplem piepturile tuturor oamenilor cu focul tău, căci văd (că este așa) de mare, încât nu îl poți conține; pentru a putea ispăși cu tine toate plăcerile interzise, iubirea de confort, pentru a da tuturor spiritul de sacrificiu și iubirea de a pătimi.
Vreau să mă contopesc în mâinile tale, pentru a ispăși toate faptele rele, binele făcut cu răutate și cu aroganță, și să dau tuturor parfumul faptelor tale; și contopindu-mă cu picioarele tale, vreau să închid pașii tuturor oamenilor, pentru a-i ispăși, și să le dau tuturor pașii tăi, pentru a-i face să umble în sfințenie.
În sfârșit, dulcea mea Viață, permite-mi să mă contopesc cu Inima ta, să închid toate afecțiunile, bătăile de inimă și dorințele, pentru a le ispăși împreună cu tine și pentru a da tuturor afecțiunile tale, bătăile de inimă și dorințele, astfel ca nimeni să nu te mai ofenseze.
Dar aud zgomotul cheilor; sunt dușmanii tăi care vin să te scoată afară. Iar eu tremur, Isuse, simt că îngheț; Tu vei fi din nou în mâinile dușmanilor tăi; ce va fi cu tine? Mi se pare că aud din nou scârțâitul cheilor tabernacolelor. Câte mâini profanatoare vin să le deschidă, pentru a te face să cobori în inimi, unele, poate, chiar profanatoare? În câte mâini nevrednice ești constrâns să te afli! Prizonierul meu Isus, vreau să mă aflu în toate închisorile tale de iubire, pentru a fi spectatoare prezentă atunci când miniștrii tăi te eliberează, ca să-ți țin companie și să ispășesc ofensele pe care le-ai putea primi. Văd că dușmanii tăi sunt aproape, în timp ce Tu saluți soarele care răsare în ultima zi a vieții tale; și dezlegându-te și văzându-te în întregime Maiestuos, cum îi privești cu atât de multă iubire, drept răsplată, ei îți dau palme atât de puternice peste Față, încât o fac să se înroșească cu preaprețiosul tău sânge. Isuse, Iubirea mea, înainte de a părăsi închisoarea, te rog să mă binecuvântezi în durerea ta pentru a primi puterea de a te urma în restul Pătimirii tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu