A XIX-a oră (11:00-12:00) ISUS ESTE RĂSTIGNIT

 PRIMA PARTE: RĂSTIGNIREA

 

Isuse, Iubirea mea, deja te-au despuiat de hainele tale. Trupul tău Preasfânt este atât de sfâșiat, parcă ești un miel jupuit... Te văd tremurând, în timp ce dușmanii îți pregătesc crucea și, neputând să stai în picioare, cazi la pământ pe acest munte. Binele meu și Totul meu, inima mi se strânge de durere privindu-te și văzând că sângele îți curge din toate părțile Trupului tău Preasfânt, rănit în întregime, din cap până în picioare.

Dușmanii tăi, obosiți, dar nesătui, dezbrăcându-te, au smuls din capul tău, provocându-ți o incredibilă durere, coroana de spini, apoi din nou ți-au înfipt-o în chinuri nemaiauzite, găurind Capul tău Preasfânt cu noi răni... Ah, Tu repari perfidia și încăpățânarea păcatului mai ales al mândriei. Isuse, văd că, dacă nu ai fi continuat împins aceeași Iubire, ai fi murit din cauza cumplitei dureri pe care ai suferit-o în această a treia încoronare cu spini. Dar văd că nu mai poți suporta durerea și, cu ochii acoperiți de sânge, te uiți dacă măcar cineva se apropie de tine pentru a te susține în atât de marea durere și confuzie...

Dulcele meu Bine, Viața mea dragă, aici nu ești singur ca în noaptea Pătimirii. Este trista Mamă, care, cu Inima sfâșiată, suportă atât de multe morți câte chinuri suferi Tu; este fidelul Ioan, amuțit din cauza durerii Pătimirii tale. Acesta este muntele celor care iubesc; nu poți fi singur... Dar spune-mi, Isuse, Iubirea mea, cine ai vrea să te susțină în atât de marea durere? Oh, permite-mi să vin eu să te susțin; eu am mai mare nevoie decât toți. Preascumpa Mamă și ceilalți, îmi cedează locul și, iată Isuse, mă apropii de tine. Te îmbrățișez și te rog să-ți sprijini capul pe umărul meu și să mă faci să simt spinii tăi într-al meu...

Nu doar că vreau să simt spinii tăi, dar vreau să spăl cu prețiosul tău sânge, care îți curge din cap, toate gândurile mele, pentru a avea puterea să-ți dau ispășire pentru orice ofensă pe care oamenii o fac cu gândul...

Isuse, Iubirea mea, strânge-te de mine! Vreau să sărut una câte una picăturile de sânge care picură pe Fața ta Preasfântă și, te rog, în timp ce le ador, ca fiecare picătură să fie lumină pentru mințile oamenilor, astfel ca nici una să nu te ofenseze cu gânduri rele.

O, Isuse, văd că te uiți la Crucea pe care dușmanii ți-o pregătesc și auzi loviturile pe care le dau pentru a face găurile unde te vor pironi. O, Isuse al meu, aud cum Inima ta bate puternic și tresare, deși cu dureri de neînchipuit, năzuind la acest pat, atât de dorit de tine, în care sigilezi mântuirea sufletelor noastre în tine și te aud spunând:

„Iubirea mea, dragă Cruce, patul meu prețios: Tu ai fost martiriul meu în viață și acum ești odihna mea! Oh, o, Cruce, primește-mă repede în brațele tale. Eu sunt dornic și aștept! Cruce Sfântă, în tine voi da împlinire la toate; repede, o Cruce, împlinește dorințele arzătoare care mă consumă de a da viață oamenilor, iar aceste vieți vor fi sigilate de tine, o Cruce. Oh, nu mai ezita; cu nerăbdare aștept să mă întind deasupra ta pentru a deschide Cerul tuturor fiilor mei și a închide iadul. O, Cruce, este adevărat că tu ești bătălia mea, dar ești și victoria mea și triumful meu complet, iar prin tine voi da mari moșteniri, victorii, triumfuri și coroane fiilor mei”.

Dar cine poate spune tot ceea ce dulcele meu Isus spune Crucii? Și în timp ce se destăinuie Crucii, dușmanii îi poruncesc să se întindă pe ea, iar El imediat ascultă de vrerea lor, pentru a repara neascultările noastre...

Iubirea mea, înainte de a te întinde pe cruce, permite-mi să te strâng mai puternic la inima mea și să te sărut. Ascultă, Isuse, nu vreau să te las; vreau să mă întind împreună cu tine pe cruce și să rămân cu tine pironită. Adevărata iubire nu suferă nici o despărțire. Iartă îndrăzneala iubirii mele și lasă-mă să rămân răstignită cu tine...

Vezi, Isuse, nu doar eu îți cer aceasta, ci chiar și trista Mamă, nedespărțita Magdalena, preaiubitul Ioan; toți îți spun că ar fi mai suportabil să rămână răstigniți cu tine, decât să asiste și să te vadă doar pe tine răstignit... Așadar, împreună cu tine mă ofer Veșnicului Tată, unită cu Voința ta, cu Iubirea ta, cu reparările tale, cu însăși Inima ta și cu toate chinurile tale.

Ah, parcă îndureratul meu Isus mi-ar zice: „Fiica mea, ai intuit Iubirea mea. Aceasta este Voința mea: ca toți cei care mă iubesc să rămână răstigniți cu mine. Ah, da, vino și întinde-te cu Mine pe Cruce; te voi face viața vieții mele și te voi ține ca preaiubita Inimi mele”.

Și iată că Te întinzi pe cruce și te uiți cu atât de multă iubire și dulceață la călăii care țin în mâini cuie și ciocane pentru a te pironi, încât le faci o dulce invitație de a te răstigni cât mai repede. Și ei, deși dezgustați, îți iau mâna dreaptă cu o sălbăticie inumană, fixează cuiul și cu lovituri de ciocan îl fac să iasă pe partea cealaltă a crucii... Este atât de mare și puternică durerea pe care o suferi, o, Isuse al meu, încât tremuri; lumina frumoșilor tăi ochi se eclipsează, Fața ta Preasfântă devine palidă și vânătă... 

Sărut dreapta ta binecuvântată și te compătimesc, te ador și îți mulțumesc pentru mine și pentru toți. Pentru câte lovituri ai primit, îți cer să eliberezi în acest moment multe suflete de la osânda iadului; pentru câte picături de Sânge ai vărsat, te rog să speli multe suflete în acest Sânge prețios al tău; iar pentru durerea îngrozitoare pe care ai suferit-o când ți-au pironit mâna dreaptă și ți-au întins nervii din brațe, te rog să deschizi tuturor Cerul, binecuvântându-i pe toți. Binecuvântarea ta să cheme păcătoșii la convertire, iar eretici și necredincioșii la lumina Credinței.

Isuse, Viața mea dulce, după ce ți-au pironit mâna dreaptă, dușmanii îți iau cu o cruzime nemaiauzită stânga ta și pentru a o face să ajungă la gaura însemnată, o trag atât de puternic încât simți că ți se dislocă încheieturile brațelor și ale umerilor, iar din cauza durerii, picioarele convulsive ți se contractă.

Te sărut și te compătimesc, te ador și îți mulțumesc, o mână stângă a lui Isus al meu. Pentru loviturile și durerile pe care le-ai suferit când ți-au pironit-o, te rog să-mi dai cât de multe suflete în acest moment și să faci ca ele să zboare din Purgator la Cer; pentru sângele pe care l-ai vărsat, te rog să stingi flăcările care le ard și să faci ca toate să aibă parte de alinare și să fie scăldate de Iubirea Ta care să le purifice de orice pată și să le pregătească pentru Paradis; și pentru durerea acută suferită, când ți-au pironit mâna stângă, Iubirea mea și Totul meu, te rog să închizi iadul pentru toate sufletele și să nu lași să cadă fulgerele Dreptății Divine, ofensate din cauza păcatelor noastre. Fă, o, Isuse, ca acest cui din mâna ta stângă binecuvântată să fie cheia care să încuie Dreptatea Divină pentru a nu face să plouă cu pedepse pe pământ și să deschidă comorile Milostivirii Divine pentru binele tuturor; de aceea te rog să ne strângi în brațele tale.

Deja se pare că ai rămas nemișcat în toate, iar noi suntem liberi să-ți putem face totul; așadar, în brațele tale pun lumea și toate generațiile, și te rog cu însăși vocea sângelui tău să nu refuzi nimănui iertarea; și pentru meritele acestui preaprețios sânge al tău îți cer mântuirea și Harul pentru toți; nu exclude pe nimeni, o, Isuse al meu!

Isuse, Iubirea mea, dușmanii tăi încă nu sunt mulțumiți... Cu o cruzime diabolică îți iau Preasfintele tale picioare, mereu neobosite în căutarea de suflete, și, contractate cum erau din cauza durerilor mâinilor, le trag atât de tare, încât îți dislocă genunchii, coastele și toate oasele pieptului...

Inima mea nu mai rezistă, Binele meu! Din cauza durerii puternice văd cum frumoșii tăi ochi, umbriți și acoperiți de sânge, se dilată; buzele tale, învinețite și umflate de pumni, se înțepenesc; obrajii tăi se adâncesc, dinții îți clănțăne, pieptul ți se agită, iar Inima îți e total distrusă din pricina întinderii mâinilor și picioarelor... Iubirea mea, cu câtă bunăvoință aș lua locul tău ca să te feresc de atâta durere! Vreau să mă întind peste toate mădularele tale, pentru a te alina, săruta, despovăra și a-ți da ispășiri pentru toți.

Isuse al meu, văd cum îți pun un picior peste celălalt și le străpung cu un cui ascuțit... Oh, o, Isuse al meu, în timp ce cuiul îți străpunge picioarele, permite-mi ca în piciorul drept să-ți pun toți preoții, astfel ca să fie lumină pentru oameni, mai ales pentru aceia care nu trăiesc o viață bună și sfântă, iar în piciorul stâng să-i pun toți oamenii, astfel ca să primească lumină de la preoți, să-i respecte și să asculte de ei; iar cum acest cui străpunge picioarele tale, așa să-i străpungă pe preoți și pe oameni, ca și unii și alții să nu se mai poată îndepărta de tine. Picioare binecuvântate ale lui Isus al meu, vă sărut, vă compătimesc, vă ador și vă mulțumesc. Pentru cruzimea durerilor pe care le-ai suferit, pentru întinderea prin care ți-au dislocat toate oasele și pentru sângele pe care l-ai vărsat, îți cer să închizi toate sufletele în rănile tale; nu refuza pe nimeni, o, Isuse! Cuiele tale să pironească puterile noastre, ca să nu se îndepărteze de tine; să imobilizeze inimile noastre, ca să stea mereu fixate doar în tine, iar toate sentimentele noastre să rămână blocate de cuiele tale, ca să nu caute nici un alt gust care nu vine de la tine.

Răstignitul meu Isus, te văd în întregime însângerat, înotând într-o baie de sânge... Aceste picături de sânge nu spun altceva decât „suflete”; în fiecare picătură văd mișcându-se suflete din toate secolele, astfel încât pe toți ne conțineai în tine o, Isuse. Bine, prin puterea acestui Sânge îți cer ca nimeni să mai poată fugi de la tine.

Isuse al meu, călăii termină de pironit picioarele tale, iar eu mă apropii de Inima ta. Văd că nu mai poți, dar Iubirea strigă mai puternic: „Încă mai multe dureri...”

Isuse al meu, îmbrățișez Inima ta, te sărut, te compătimesc, te ador și îți mulțumesc pentru mine și pentru toți; vreau să-mi sprijin capul pe Inima ta, pentru a auzi ceea ce suferi în această dureroasă răstignire... Ah, aud cum fiecare lovitură de ciocan răsună în Inima ta! Inima ta este centrul tuturor lucrurilor; din ea încep durerile și în ea se termină. Și dacă nu trebuia să aștepți o lance care să te străpungă, flăcările Iubirii tale și sângele care te inunda în interior și-ar fi făcut drum și ți-ar fi despicat Inima. Acest Sânge și aceste flăcări să cheme sufletele care te iubesc pentru a avea o locuință fericită în Inima ta, iar eu, din iubire față de Inima ta și Sângele tău, îți cer o, Isuse, sfințenia celor care te iubesc. Oh, nu-i lăsa să părăsească Inima ta, iar cu Harul tău înmulțește vocațiile sufletelor jertfite, care să continue Viața ta pe pământ. Tu ai vrut să dai un loc distins în Inima ta sufletelor care te iubesc; fă ca ele să nu piardă acest loc niciodată... O, Isuse, flăcările Inimii tale să mă ardă și să mă consume, Sângele tău să mă înfrumusețeze, Iubirea ta să mă țină mereu pironită de Iubire cu durere și ispășire!

Isuse al meu, călăii, după ce ți-au pironit mâinile și picioarele de cruce, o întorc pentru a bate din nou cuiele și forțează Fața ta adorabilă să atingă pământul însângerat cu însăși Sângele tău, iar Tu cu gura ta divină îl săruți... Și cu acest sărut, Tu vrei să săruți toate sufletele și să le legi de Iubirea ta sigilând mântuirea lor. Isuse, lasă-mă să iau locul tău, astfel ca Trupul tău Preasfânt să nu atingă acel pământ, chiar dacă este îmbibat de preaprețiosul tău Sânge; lasă-mă să te strâng în brațele mele și fă în așa fel ca, în timp ce călăii bat din nou cuiele, aceste lovituri să mă rănească și pe mine pironindu-mă în întregime în Iubirea ta.

Isuse al meu, în timp ce spinii se adâncesc tot mai mult în capul tău, îți ofer toate gândurile mele ca afectuoase sărutări, care să te consoleze și să aline amărăciunea spinilor tăi.

Văd că dușmanii tăi încă nu s-au săturat să te insulte și să te ia în râs, iar eu vreau să consolez privirile tale divine cu privirile mele de iubire. Limba ta este aproape lipită de cerul gurii din cauza amărăciunii fierii voinței umane și din cauza setei arzătoare; pentru a îndestula setea ta, o, Isuse al meu, Tu ai vrea ca toate inimile oamenilor să fie inundate de iubire, și pentru că nu le ai, arzi tot mai mult pentru ei... Dulcea mea Iubire, vreau să-ți trimit râuri de iubire, pentru a calma într-un fel amărăciunea fierii și setea ta arzătoare... Isuse, pentru fiecare mișcare pe care o faci, văd că rănile mâinilor tale se sfâșie mai mult și durerea se face mai intensă și cumplită. Dragul meu Bine ca să-ți alin și să-ți îndulcesc această durere, îți ofer faptele sfinte ale tuturor oamenilor.

Isuse, câtă suferință simți în picioarele tale Preasfinte! Toate mișcările Preasfântului tău Trup par să aibă repercusiuni în ele și nimeni nu este aproape de tine pentru a te susține și a alina puțin cruzimea durerilor tale. Viața mea preadulce, vreau să reunesc pașii oamenilor din toate generațiile, trecute, prezente și viitoare și să-i îndrept pe toți la tine, pentru a te consola în chinurile tale dure.

Isuse al meu, vai, cum este sfâșiată sărmana ta Inimă! Cum voi face să alin atâta durere? Mă voi răspândi în Tine, voi pune inima mea într-a ta, iar dorințele mele în dorințele tale arzătoare, pentru a distruge orice dorință rea; voi răspândi iubirea mea într-a ta, astfel încât, cu focul tău să fie arse toate inimile oamenilor și distruse toate iubirile profane. Inima ta Preasfântă va rămâne alinată, iar eu promit de pe acum, o, Isuse, să rămân mereu pironită în Inima ta preaiubitoare, cu acele cuie ale dorințelor tale, ale Iubirii tale și Voinței tale ... Isuse al meu, Tu răstignit, eu răstignită în tine. Tu să nu permiți să mă desprind absolut deloc de Tine, să rămân mereu pironită, pentru a putea să te iubesc și să ispășesc pentru toți și să alin durerea pe care oamenii ți-o aduc cu greșelile lor.

A DOUA PARTE: ISUS RĂSTIGNIT

(În această oră, în intimă comuniune cu Isus, sufletul, împlinind misiunea sa de victimă, vrea să dezarmeze Dreptatea Divină.)

Bunul meu Isus, văd că dușmanii tăi înalță lemnul greu al crucii și îl lasă să cadă în gaura pe care au pregătit-o, și Tu, dulcea mea Iubire, rămâi suspendat între Cer și pământ. 

În acest moment solemn te adresezi Tatălui și cu vocea slăbită și stinsă îi spui: „Tată Sfânt, iată-mă aici, încărcat de toate păcatele lumii, nu este vină care să nu se reverse asupra mea; de aceea nu mai dezlănțui asupra oamenilor pedepsele Dreptății tale Divine, ci asupra mea, Fiul tău.

O, Tată, permite-mi să leg toate sufletele de această Cruce și pentru ele să implor iertare cu vocile sângelui meu și a rănilor mele. O, Tată, nu vezi în ce stare am ajuns? Pentru această Cruce și în virtutea acestor dureri, dăruiește tuturor o adevărată convertire, pace, iertare și sfințenie!”

Răstignita mea Iubire, chiar și eu vreau să te urmez înaintea tronului Celui Veșnic pentru a dezarma împreună cu tine Dreptatea Divină. Îmi însușesc Preasfânta ta Umanitate, unită cu Voința ta, iar împreună cu Tine vreau să fac ceea ce faci Tu... Gândurile mele fă-le să treacă prin ale tale; voința mea, dorințele mele, iubirea mea să treacă în ale tale; bătaia inimii mele să treacă in Inima ta și întreaga mea Ființă în tine, astfel încât nimic să nu-mi poată scăpa și să repet act cu act, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce faci Tu.

1* Iar Tu, Răstignitul meu Bine, văzându-l atât de indignat pe Tatăl Divin împotriva oamenilor, te închini înaintea Lui și îi ascunzi pe toți în interiorul Umanității tale Preasfinte, punându-i în siguranță, astfel încât Tatăl, privind în Tine oamenii, din iubire pentru Tine să nu-i alunge de la sine. Dar, dacă îi privește indignat, este pentru că atât de multe suflete au transformat frumoasa imagine (a omului) creată de El, astfel încât nu au gânduri decât pentru a-l ofensa (pe Dumnezeu), iar cu inteligența cu care trebuia să-l înțeleagă, fac cuiburi în care se adăpostesc toate greșelile.

Iar Tu, o, Isuse al meu, pentru a-l liniști, chemi atenția sa să privească Preasfântul tău Cap străpuns de spini, între convulsii îngrozitoare. Așa ții pironite în mintea ta toate inteligențele oamenilor, oferind pentru fiecare dintre ele o ispășire, pentru a satisface Dreptatea Divină. Oh, cum scuză acești spini toate gândurile rele ale oamenilor și (devin) voci care cer milostivire înaintea Maiestății Divine! Isuse al meu, gândurile mele sunt una cu ale tale; de aceea împreună cu tine mă rog, implor, iert și ispășesc înaintea Maiestății Divine tot răul comis de oameni cu inteligența lor. Permite-mi să iau spinii tăi și însăși Inteligența ta și să merg cu tine la toți oamenii, ca să atașez Inteligența ta la a lor. Vreau să le restitui inteligența, așa cum ai creat-o Tu la început, cu sfințenia ta; iar cu gândurile tale sfinte să pun în ordine toate gândurile oamenilor în tine, să străpung cu spinii tăi mintea oamenilor, ca să-ți restitui stăpânirea și guvernarea (asupra) tuturor... O, Isuse, doar Tu să fii conducătorul fiecărui gând, al fiecărei afecțiuni umane! Doar de Tine să depindă fiecare lucru, iar fața pământului care emană oroare și teamă, se va schimba!

2* Dar Tatăl Divin continuă indignat, găsind toate sărmanele ființe înglodate în greșeli și acoperite de cele mai urâte mizerii, încât provoacă dezgust întregului Cer. Oh, cât de lovită e puritatea Duhului Divin, aproape nerecunoscând sărmana ființă ca operă a mâinilor sale Preasfinte! Dimpotrivă, oamenii par a fi tot atât de mulți monștri care ocupă pământul și care atrag indignarea privirii părintești... Dar Tu, o, Isuse al meu, pentru a-l calma, încerci să-l îndulcești, vrând să schimbi ochii tăi cu ai săi și să-l faci să-i vadă acoperiți de sânge și umflați de lacrimi. Tu plângi înaintea Maiestății Divine, pentru a o înduioșa din compasiune față de nenorocirea atâtor sărmane ființe și aud vocea ta care spune: 

„Tatăl meu, este adevărat că oamenii nerecunoscători se înglodează tot mai mult în greșeli, astfel încât să nu mai merite privirea ta părintească. Dar privește-mă, o, Tată, înaintea ta vreau să plâng atât de mult încât să formez o baie de lacrimi și de sânge pentru a spăla mizeriile cu care s-au acoperit oamenii. Tatăl meu, vrei Tu oare să mă respingi? Nu, nu poți, sunt Fiul tău, dar în timp ce sunt Fiul tău sunt și Capul tuturor ființelor, iar ele sunt mădularele mele; să le mântuim, o, Tată, să le mântuim!”

Isuse al meu, Iubire fără margini, cu ochii tăi aș vrea să plâng înaintea Maiestății Supreme pentru pierderea atâtor sărmane ființe. Permite-mi să iau lacrimile tale și însăși privirile tale, care sunt una cu ale mele și să merg la toate ființele. Pentru a le înduioșa din compasiune pentru sufletele lor și pentru Iubirea ta, le voi arăta că Tu plângi din cauza lor și, că în timp ce se înglodează, lacrimile și sângele tău sunt gata pentru a le spăla și astfel, văzându-te plângând, se vor opri... Permite-mi să spăl cu lacrimile tale toate mizeriile oamenilor; să coboare în inimile lor, să înmoaie atât de multe suflete împietrite în greșeli și să învingă încăpățânarea lor. Vreau să-i pătrund cu privirile tale, astfel încât să-și ridice privirile spre Cer pentru a te iubi și să nu le mai rătăcească pe pământ pentru a te ofensa; așa, Tatăl Divin nu va mai privi cu indignare sărmana umanitate.

3* Dar văd că nu-și calmează indignarea, pentru că, în timp ce bunătatea sa părintească a umplut cu multă iubire cerul și pământul, cu acte de iubire și cu foloase pentru oameni, încât aproape la fiecare pas și în fiecare act se simte trecând iubirea și harurile Inimii sale părintești, ființa umană mereu ingrată, disprețuind această Iubire, nu vrea să o recunoască, ba chiar i se împotrivește, umplând Cerul și pământul cu insulte, dispreț, violențe, gata să o calce în picioarele sale mizerabile, vrând aproape să o distrugă, preamărindu-se pe sine însăși. Ah, toate aceste ofense pătrund până în Cer și ajung dinaintea Maiestății Divine. Oh, cum se înfurie văzând că omul laș ajunge să-l insulte și să-l ofenseze pe Dumnezeu în toate modurile!

Iar Tu, o, Isuse al meu, mereu cu scopul de a ne apăra, cu forța răpitoare a Iubirii tale, îl constrângi pe Tatăl să privească Preasfânta ta Față, acoperită de toate aceste insulte și de dispreț, și spui: 

„Tatăl meu, nu respinge sărmanul om; dacă îl respingi pe el, mă respingi pe mine. Oh, calmează-te; toate aceste ofense le port pe Fața mea, care îți răspunde pentru toți. Tatăl meu, oprește mânia ta împotriva sărmanei umanități; sunt orbi și nu știu ce fac. De aceea privește-mă bine cum am ajuns din cauza lor. Dacă nu te înduioșezi din compasiune pentru mizerabila umanitate, să te calmeze această Față a mea, profanată de scuipături, acoperită de sânge, învinețită și umflată de atâtea palme și lovituri primite... Milostivire, Tatăl meu! Eu eram cel mai frumos dintre toți, iar acum sunt atât de desfigurat încât nu mă mai recunosc; am devenit bătaia de joc a tuturor. De aceea vreau cu orice preț să fie mântuit sărmanul om!”.

Isuse al meu, este posibilă atât de multă iubire? Vrând să te urmez în toate, permite-mi să iau Preasfânta ta Față, pentru a o avea în puterea mea, și să i-o arăt Tatălui cât e de desfigurată, pentru a-l înduioșa din compasiune pentru sărmana umanitate, care e aproape moartă sub violența Dreptății Divine. Permite-mi să merg în mijlocul oamenilor și să le arăt această Față a ta, atât de desfigurată din cauza lor, pentru a-i înduioșa din compasiune pentru sufletele lor și a Iubirii tale; cu lumina pe care o răspândește Fața ta și cu forța răpitoare a Iubirii tale să-i fac să înțeleagă Cine ești Tu și cine sunt ei de îndrăznesc să Te ofenseze, ca astfel să faci sufletele lor să renască din atâtea greșeli în care trăiesc fiind moarte pentru Har și să se închine înaintea ta, în actul de a te adora și a te slăvi.

4* Isuse al meu, răstignitule adorabil, oamenii continuă să irite Dreptatea Divină și de pe limba lor răsună ecoul insultelor dezgustătoare, voci de ocară și de blesteme, discursuri rele, alianțe de cum ar fi mai bine să se omoare între ei și să se distrugă ... Ah, toate aceste voci asurzesc pământul și pătrund până în Cer, asurzesc auzul divin al lui Dumnezeu, Care, obosit de acest ecou veninos pe care i-l trimite ființa umană, ar dori să o anihileze, alungând-o de la Sine departe, pentru că toate aceste voci veninoase blestemă și cer dreptate și răzbunare împotriva lor. Oh, cum se simte împinsă Dreptatea Divină să pedepsească! Oh, cum se aprinde furia sa împotriva omenirii pentru atât de multe insulte dezgustătoare!

Dar Tu, o, Isuse al meu, iubindu-ne cu o iubire atât de mare înfrunți aceste voci ucigătoare, cu vocea ta atotputernică și creatoare, aduni și îți însușești toate aceste voci, și faci ca vocea ta prea dulce să ajungă la auzul Tatălui pentru a-i oferi alinare, pentru insultele pe care făpturile i le aduc, cu la fel de multe binecuvântări și laude, și strigi implorând îndurare, har și iubire pentru sărmana omenire.

Și pentru a-l liniști mai mult, îi arăți Preasfânta ta gură și spui: 

„Tatăl meu, întoarce-te să mă privești; nu asculta vocile oamenilor, ascult-o pe a mea! Sunt Eu, cel care satisfac pentru toți; de aceea te rog să privești ființa umană, dar să o privești în mine. Dacă o privești în afara mea, ce va fi de ea? Este slabă, nepricepută, capabilă să facă doar rău, plină de toate mizeriile ... Milostivire, milostivire față de sărmana ființă umană! Pentru ea răspund Eu, cu această limbă a mea amară de fiere, uscată din cauza setei, arsă și iar arsă de Iubire ...”.

Amărâtul meu Isus, vocea mea în a ta vrea să facă față la toate aceste jigniri. Permite-mi să iau limba ta, buzele tale și să merg la toți oamenii, atingând limbile lor cu a ta, așa încât simțind amărăciunea ta când vor vrea să te ofenseze, dacă nu din iubire, cel puțin pentru amărăciunea pe care o vor simți, să nu mai înjure; să ating buzele lor cu ale tale, așa încât făcându-i să simtă pe buze focul greșelilor și făcând să răsune vocea ta atotputernică în fiecare piept, să pot opri curentul tuturor vocilor rele și să schimb toate vocile umane în voci de binecuvântări și laude.

5* Răstignitule Isus, ființa umană încă nu se oprește la durerea și Iubirea ta atât de mare, dimpotrivă, disprețuindu-te, adaugă, greșeli peste greșeli, înfăptuind sacrilegii enorme, crime, sinucideri, lupte, defăimări, înșelăciuni, cruzimi și trădări... Ah, toate aceste fapte rele îngreunează brațele părintești, iar Tatăl, nemaiputând să susțină greutatea, este gata de a le lăsa în jos, pentru a revărsa pe pământ furie și distrugere.

Iar Tu, o, Isuse al meu, pentru a scoate ființa umană de sub furia dumnezeiască, temându-te ca nu cumva să o vezi distrusă, întinzi brațele tale Tatălui, ca El să nu le lase în jos (pe ale sale) pentru a o distruge; și ajutând cu brațele tale să susții greutatea, îl dezarmezi și împiedici ca Justiția să-și urmeze cursul. Și pentru a-L înduioșa din compasiune pentru mizerabila umanitate și pentru a-L calma, îi spui cu vocea și mai înduioșătoare:

„Tatăl meu, privește aceste mâini sfâșiate și aceste cuie care mi le străpung și mă pironesc împreună cu toate faptele rele. Ah, toate aceste convulsii pe care mi le dau aceste fapte rele le simt în mâini! Nu ești mulțumit de durerile mele, Tatăl meu? Nu sunt oare capabile să te satisfacă? Aceste brațe ale mele dislocate vor fi mereu lanțuri care să țină strânse sărmanele făpturi, ca să nu îmi scape, în afară de cele care vor cu forța să se desprindă, acestea sunt lanțuri iubitoare care te vor lega, Tatăl meu, pentru a te împiedica să distrugi sărmana omenire; ba chiar te vor atrage mereu către ea, pentru a revărsa asupra ei harurile și milostivirile tale”.

Isuse al meu, Iubirea ta îmi este o dulce încântare și mă împinge să fac ceea ce faci Tu. Așadar dă-mi brațele tale, căci cu tine vreau să împiedic, cu prețul oricărei dureri, ca Dreptatea Divină să-și urmeze cursul împotriva sărmanei omeniri, iar cu sângele care curge din mâinile tale vreau să sting focul care aprinde greșelile și să liniștesc furia sa. Iar pentru a-l înduioșa pe Tatăl din milă pentru oameni, permite-mi să pun în brațele tale multele membre sfâșiate ale oamenilor, gemetele atâtor sărmani răniți, atâtor inimi îndurerate și asuprite... Permite-mi să merg la toate ființele și să le strâng în brațele tale, astfel ca toate să se reîntoarcă în Inima ta. Permite-mi ca prin puterea mâinilor tale creatoare să opresc curentul atâtor fapte rele și să-i împiedic pe toți să facă rău.

6* Amabilul meu răstignit Isus, ființa umană nu se mai satură să te ofenseze; vrea să bea până la ultimul strop toată mizeria greșelilor și aleargă aproape înnebunită pe calea răului, se repede din păcat în păcat, neascultând de Legea ta și respingându-te, revoltându-se și aproape că, pentru a-ți facă în ciudă, vrea să meargă în iad... Oh, cum se mânie Maiestatea Supremă! Iar Tu, o, Isuse, triumfând în toate, chiar și peste dușmănia oamenilor, pentru a-l calma pe Tatăl Divin îi arăți în întregime Preasfânta ta Umanitate, sfâșiată, dislocată, ciopârțită oribil și Preasfintele tale picioare străpunse, în care păstrezi pașii tuturor oamenilor, care îți dau dureri mortale, într-atât sunt de contorsionate din cauza cruzimii convulsiilor, și aud voce ta, mai mult ca niciodată înduioșătoare, care în actul de a-ți da ultima suflare, vrea să învingă ființa umană prin puterea durerii și a Iubirii, triumfând asupra Inimii Paterne: „Tatăl meu, privește-mă din cap până în picioare; nu există parte sănătoasă în mine, nu mai am unde să-mi mai deschid alte răni și să-mi procur alte dureri. Dacă nu te liniștești la acest spectacol de Iubire și de durere, cine ar putea să te mai liniștească? O, voi oameni, dacă nu vă opriți la atât de multă Iubire, ce speranță mai rămâne să vă convertiți? Aceste răni ale mele și acest Sânge al meu vor fi mereu voci care vor obține din Cer pentru pământ haruri de pocăință, iertare și compasiune pentru sărmana omenire...!”.

Isuse al meu, te văd plin de tensiune pentru a-l liniști pe Tatăl și pentru a cuceri sărmana ființă umană. Permite-mi să iau Preasfintele tale picioare și să merg la toate ființele, pentru a lega pașii lor de picioarele tale, și așa, dacă vor vrea să meargă pe calea răului, simțind legăturile pe care le-ai pus între Tine și ei, să nu poată merge (pe acea cale). Oh, cu aceste picioare ale tale, fă-i să se retragă de pe calea răului, îndrumă-i pe calea binelui, făcându-i mai supuși Legilor tale, iar cu ale tale cuie încuie iadul pentru ca nimeni să nu mai cadă înăuntru!

7* Isuse al meu, răstignitule Iubitor, văd că nu mai poți, tensiunea teribilă pe care o suferi pe cruce, scârțâitul continuu al oaselor tale, care la orice mică mișcare tot mai mult se dislocă, carnea care tot mai mult se sfâșie, repetatele ofense care ajung repetând Patimi și morți mai dureroase, setea arzătoare care te mistuie, durerile interioare care te sufocă de amărăciune, de durere și de iubire, iar nerecunoștința omenească care în multele tale suferințe, te înfruntă și te pătrunde asemenea unei unde furtunoase până în interiorul Inimi tale străpunse, ah, te strivește, iar Preasfânta ta Umanitate, nemaiputând să reziste sub greutatea atâtor suferințe, este pe sfârșite și, delirând din iubire și din pătimire, cere ajutor și milă...

Răstignitule Isus, este posibil ca Tu care deții totul și dai viață la toate să ceri ajutor? Ah, vreau să pătrund în fiecare picătură a Sângelui tău și să-l vărs pe al meu pentru a te alina în fiecare rană, ca să-ți calmez durerea provocată de fiecare spin, făcând să fie mai puțin dureroase înțepăturile lor și ca să te alin în fiecare rană interioară a Inimii tale, ușurând intensitatea amărăciunilor tale! Vreau să-ți dau viață pentru viață, iar dacă mi-ar fi posibil, aș vrea să te dau jos de pe Cruce, ca să-ți iau locul. Dar văd că sunt nimic și nu pot nimic, sunt prea neînsemnată; de aceea dă-mi-te pe tine însuți; voi lua viață în tine, iar în tine te voi da pe tine ție însuți. Așa îmi voi satisface dorințele.

Sfâșiatule Isuse, văd că Preasfânta ta Umanitate este aproape de moarte, nu pentru tine, ci pentru a împlini în toate Răscumpărarea noastră; ai nevoie de ajutor și susținere. Oh, cum se înduioșează Tatăl Divin privind oribilul masacru al Preasfintei tale Umanități, uneltirea teribilă pe care păcatul a făcut-o în Preasfintele tale mădulare! Și pentru a-și satisface Iubirea, te strânge la Inima sa paternă și îți dă ajutoarele necesare pentru a împlini Răscumpărarea noastră... Dar în timp ce te strânge, Tu simți în Inimă că se repetă mai puternic loviturile cuielor, violența biciuielilor, despicarea rănilor, înțepăturile spinilor. Oh, cât de îndurerat rămâne Tatăl! Cât este de nemulțumit văzând că toate aceste chinuri ți le provoacă în Inima chiar și sufletele consacrate ție! Iar în durerea sa îți spune:

„Este posibil, Fiul meu, ca nici măcar partea aleasă de tine să nu fie toată cu tine? Dimpotrivă, sunt suflete care par că cer refugiu și adăpost în Inima ta ca să te amărască și să-ți dea o moarte mai dureroasă și, chiar mai mult, toate aceste dureri îți sunt date ascunse și acoperite de ipocrizie. Ah, Fiule, nu-mi mai pot ține furia din cauza nerecunoștinței acestor suflete care mă îndurerează mai mult decât toate celelalte ființe împreună!”

Însă Tu, o, Isuse al meu, triumfând în toate, aperi aceste suflete și, cu Iubirea imensă a Inimii tale, adăpostești undele de amărăciune și lovituri pe care ți le dau și, pentru a-l calma pe Tatăl îi spui:

„Tatăl meu, privește această Inimă a mea; toate aceste dureri să te mulțumească, și cu cât sunt mai cumplite, cu atât mai puternice să fie asupra Inimii tale de Tată, pentru a obține pentru ei har, lumină și iertare. Tatăl meu, nu-i respinge; ei vor fi apărătorii mei, care vor continua viața mea pe Pământ.

Iubitorule Tată, Umanitatea mea a ajuns acum în culmea pătimirilor sale și această Inima a mea explodează din cauza amărăciunilor, a durerilor interioare, a chinurilor fără precedent pe care le-a suferit din cauza pătimirilor din cei 34 de ani, începând din prima clipă a întrupării mele. Tu cunoști, o, Tată, intensitatea acestei amărăciuni interioare, care ar fi fost capabilă să mă facă să mor în orice moment de pură încordare, dacă Atotputernicia noastră nu m-ar fi susținut, pentru a prelungi pătimirea mea până la această extremă agonie... Ah, dacă până acum ți-am oferit toate durerile Umanități mele pentru a liniști Dreptatea ta și pentru a atrage asupra tuturor Milostivirea ta triumfătoare, acum îți prezint această Inimă a mea răscolită, apăsată și frântă sub presiunea rătăcirilor sufletelor consacrate Nouă!

Tatăl meu, aceasta este Inima care Te-a iubit cu o Iubire infinită, care mereu a fost arsă de iubire pentru frații mei și fiii tăi în mine; aceasta este Inima generoasă cu care am dorit pătimirea pentru păcatele tuturor oamenilor, pentru a-ți oferi completa satisfacție. Ai milă de amărăciunea sa, de profunda sa durere continuă, de suferințele și de epuizările sale, de tristețile sale de dinaintea morții! O, Tatăl meu, a fost oare o singură bătaie a Inimii mele care să nu fi căutat Slava ta, cu prețul durerilor și al sângelui, și salvarea fraților mei? Nu au ieșit din această Inimă a mea, mereu asuprită, arzătoarele implorări, gemetele, suspinele, zgomotele cu care timp de 34 de ani am plâns și strigat pentru milostivire înaintea prezenței tale? Tu m-ai ascultat, o Tatăl meu, de o infinitate de ori, dându-mi la fel de multe suflete și îți dau mulțumiri infinite; dar privește, o Tată, cum nu se poate calma Inima mea în durerile sale, dacă ar fi trebuit să scape Iubirii sale chiar și un singur suflet, pentru că Noi iubim atât de mult un singur suflet cât toate sufletele împreună! Și să mai zică lumea că va trebui să-mi dau ultima suflare îndurerată pe lemnul crucii, văzând cât de jalnic vor pieri chiar și suflete consacrate Nouă? Eu mor într-o mare de frământări pentru infamia și pierderea veșnică a perfidului de Iuda, atât de dur și ingrat, care a respins toată Iubirea și blândețea, și care a avut parte de atâtea binefaceri, până să-l fac preot, episcop, ca pe ceilalți Apostoli ai mei... 

Ah, Tatăl meu, este suficient acest abis de chinuri, este suficient! Câte suflete văd, alese de Noi pentru a mă urma, care vor să-l imite pe Iuda, unele mai mult, unele mai puțin! Ajută-mă, Tatăl meu, ajută-mă! Nu pot suporta toate aceste dureri! Vezi dacă există vreo fibră în Inima mea care să nu fie chinuită mai mult decât toate suferințele Trupului meu Divin! Vezi dacă tot Sângele pe care-l vărs nu curge mai mult din Inima mea, decât din rănile mele, risipindu-se din cauza iubirii și a durerii! Milostivire, Tatăl meu, milostivire, nu pentru mine care vreau să pătimesc până la infinit pentru sărmanele ființe umane, ci ai milă de toate sufletele, mai ales de cele chemate, fie să fie miresele mele, fie să fie preoții mei!

Ascultă, o Tată, Inima mea care, simțind că îi lipsește viața, accelerează palpitațiile sale înfocate și strigă cerându-ți, pentru multele mele dureri, haruri eficace de pocăință și adevărată convertire pentru toate aceste suflete nefericite. Nici una să nu ne scape! Mi-e sete, Tatăl meu, mi-e sete de toate sufletele, mai ales de acestea! Mi-e sete de a pătimii și mai mult pentru fiecare dintre aceste suflete! Am făcut mereu voința ta, Tatăl meu; acum această Voință a mea, care este și a Ta, oh, fă să fie împlinită în mod perfect din iubire pentru mine, Fiul tău preaiubit, în care ai găsit toate plăcerile tale!”

Isuse al meu, mă unesc cu implorările tale, pătimirile tale și Iubirea ta dureroasă.

Dă-mi Inima ta, ca să simt aceeași sete cu a ta pentru sufletele consacrate ție și să-ți înapoiez iubirea și afecțiunile tuturor... Permite-mi să merg la toate și să le duc lor Inima ta; la contactul cu ea să se încălzească cele reci, să se scuture cele calde, să se simtă rechemate cele rătăcite și să se reîntoarcă în ele multele haruri respinse. Inima ta este sufocată de durere și de amărăciune, văzând zădărnicite atâtea planuri pe care le aveai cu ele, din cauza respingerii lor, și văzând că alte multe suflete, care trebuiau să aibă viață și salvare prin intermediul acestora, suportă tristele consecințe. Dar eu vreau să le arăt lor Inima ta atât de mâhnită din cauza lor și să le ating cu săgețile Inimii tale; vreau să fac (sufletele) să audă implorările tale și toate patimile tale pentru ele și va fi imposibil să nu ți se închine ție. Astfel se vor întoarce căite la picioarele tale și planurile tale iubitoare cu ele vor fi reînnoite; vor sta în jurul tău și în tine, nu pentru a te mai ofensa, ci pentru a-ți da ispășire, a te consola și a te apăra.

8* Răstignitule Isus, Viața mea, te văd agonizând pe cruce și nefiind încă satisfăcută Iubirea ta, vrei să dai împlinire la toate. Și eu agonizez cu tine și îi chem pe toți... Îngeri, sfinți, veniți pe Calvar să contemplați excesele și nebunia iubirii unui Dumnezeu! Să sărutăm rănile sale deschise, să le adorăm, să susținem acele mădulare sfâșiate, să-i mulțumim lui Isus pentru opera Răscumpărării noastre! Priviți-o pe străpunsa Mamă, căci multe dureri și morți simte în Inima sa Imaculată pentru câte dureri vede în Fiul său, Dumnezeu! Însăși hainele sale sunt îmbibate de sânge; muntele Calvar este acoperit...

Să luăm toți împreună acest Sânge, să o rugăm pe Mama noastră îndurerată să se unească cu noi; să ne împărțim în toată lumea și să mergem în ajutorul tuturor... Să ajutăm pe cine este în pericol de a se osândi, să nu se piardă; cei căzuți în păcat, să se ridice; cei care stau să cadă, să nu cadă. Să dăm acest Sânge la mulții sărmani orbi, ca ei să vadă lumina Adevărului; să mergem la cei care suferă, pentru a-i alina; iar dacă găsim suflete care sunt pe moarte și riscă să cadă în iad, să le dăm acest Sânge Divin care conține prețul Răscumpărării și să le smulgem din mâinile Satanei... Iar în timp ce-l voi ține pe Isus strâns la inimă pentru a-l apăra și a-i da ispășire în toate, îi voi strânge pe toți la Inima sa, pentru a obține haruri eficiente de convertire, harul și salvarea.

Isuse, văd că Sângele curge șiroaie din mâinile și picioarele tale... Îngerii plângând, făcându-ți coroană, admiră minunile imensei tale Iubiri. O văd la picioarele crucii pe dulcea ta Mamă, străpunsă de durere, pe draga Magdalena, pe preaiubitul Ioan, toți se află într-un extaz de uimire, iubire și durere.

Isuse mă unesc cu tine, strângându-mă la Crucea ta și, în sfârșit, îți iau tot Sângele și îl vărs în Inima mea... Când voi vedea Dreptatea ta mâniată împotriva păcătoșilor, îți voi arăta acest Sânge pentru a te calma, când voi vrea convertirea sufletelor încăpățânate în greșeli, îți voi arăta acest Sânge, iar prin virtutea acestuia nu vei respinge rugăciunea mea, pentru că am garanția în mâini... Iar acum răstignitul meu Bine, în numele tuturor generațiilor, trecute, prezente și viitoare, împreună cu Mama ta și cu toți îngerii, mă închin înaintea ta spunându-ți:

„TE ADORĂM, O CRISTOASE ȘI TE BINECUVÂNTĂM,

CĂCI PRIN SFÂNTA TA CRUCE AI RĂSCUMPĂRAT LUMEA”.