Chinuitul meu Isus, sărmana mea inimă te urmează printre neliniști și dureri, și văzându-te îmbrăcat asemenea unui nebun, cunoscând Cine ești Tu, Înțelepciunea infinită care judeci și lucrezi pentru toți în mod corect, încep să delirez și spun: Cum! Isus nebun? Isus răufăcător? Și dacă toate acestea nu au fost suficiente, acum vei fi considerat a fi mai rău decât cel mai mare răufăcător, Baraba!
Isuse al meu, Sfințenie ce nu are asemănare, ești deja din nou înaintea lui Pilat... El văzându-te atât de rău tratat și îmbrăcat ca un nebun și că nici măcar Irod nu te-a condamnat, rămâne și mai indignat împotriva Iudeilor și se convinge și mai mult de nevinovăția ta, nevoind să te condamne. Dar vrând să dea satisfacție și Iudeilor, pentru a potoli din ura, furia, mânia și setea arzătoare pe care o au pentru Sângele tău, te lasă la alegerea lor alături de Baraba; iar iudeii aleg strigând: „Nu îl vrem liber pe Isus, ci pe Baraba!”
Iar atunci, Pilat neștiind ce să facă și pentru a-i calma, te condamnă să fii biciuit. Subestimatul meu Isus, mi se frânge inima văzând că, în timp ce iudeii se ocupă de tine pentru a te omorî, Tu în schimb, închis în tine însuți, gândești să dai Viață tuturor; și, ascultând cu atenție, te aud spunând:
„Tată Sfânt, privește-l pe Fiul tău îmbrăcat ca un nebun: acesta îți repară nebunia multor făpturi căzute în păcat. Această haină albă să fie înaintea ta ca iertare pentru atâtea suflete care se îmbracă cu jalnica haină a vinovăției... Vezi, o Tată, furia, mânia pe care o au împotriva mea, aproape că își pierd lumina rațiunii din cauza setei de Sângele meu. Iar Eu vreau să repar toate urile, răzbunările, mâniile, crimele și să obțin pentru toți lumina rațiuni. Tatăl meu, privește-mă din nou: se poate face o dezonoare mai mare? M-au considerat mai rău decât cel mai mare răufăcător; iar Eu vreau să-ți repar toate ticăloșiile care se fac... Ah, întreaga lume este plină de ticăloși: care ne așază (la rând) după interesele lor mârșave, care pentru onoruri, care pentru îngâmfări, care pentru plăceri, care pentru propriile afecțiuni, care pentru demnitate, care pentru orgii și chiar pentru păcat. În unanimitate, toate făpturile, chiar și prin cea mai mică nechibzuință, ne pun pe al doilea loc; Iar Eu sunt gata să accept să fiu considerat mai vinovat decât Baraba, pentru a repara ticăloșiile pe care ni le fac oamenii”.
Isuse al meu, simt că mor de durere și de confuzie văzând iubirea ta mare în mijlocul atâtor dureri și eroismul virtuților tale în mijlocul atâtor chinuri și batjocuri. Cuvintele și reparările tale au urmări în sărmana mea inimă, ca multe răni, iar în întristarea mea repet rugăciunile tale și reparările tale. Nici măcar o clipă nu vreau să mă dezlipesc de tine, altfel multe lucruri îmi vor scăpa din ceea ce faci Tu ... Și iată, ce văd? Soldații te conduc spre o coloană pentru a te biciui. Iubirea mea, te urmez, iar Tu privește-mă cu privirea ta plină de iubire și dă-mi tăria pentru a asista la durerosul tău măcel.
BICIUIREA LUI ISUS
Preacuratul meu Isus, deja ești aproape de coloană. Soldații nemiloși, te dezleagă pentru a te lega de ea; dar nu este suficient, ei te dezbracă de haine pentru a face și mai crudă zdrobirea Trupului tău Preasfânt... Iubirea mea, Viața mea, simt că leșin din cauza durerii, văzându-te gol. Tu tremuri din cap până în picioare, iar Fața ta Preasfântă se înroșește de pudoare; este atât de mare confuzia și epuizarea ta, căci, neținându-te pe picioare, ești gata să cazi la picioarele coloanei, dar soldații te susțin, nu pentru a te ajuta, ci ca să te poată lega și să nu te lase să cazi...
Deja iau funiile și îți leagă brațele atât de strâns că imediat se umflă, iar sângele țâșnește din vârful degetelor. Apoi, de la inelul coloanei trec funiile și lanțurile împrejurul Preasfintei tale Persoane până la picioare și te leagă de coloană atât de strâns, încât nu poți face nici o mișcare, pentru a putea în acest fel să se dezlănțuie în mod liber asupra Ta.
Dezbrăcatul meu Isus, permite-mi să răbufnesc în plâns, altfel nu mai pot continua să te văd suferind atât de mult. Cum, Tu care îmbraci toate lucrurile create, soarele de lumină, cerul de stele, plantele de frunze, păsările de pene, Tu (să fii) dezbrăcat? Ce îndrăzneală! Dar iubitorul meu Isus, cu lumina pe care o transmite din ochi îmi spune: „Taci, o, fiică; era necesar să fiu dezbrăcat, pentru a ispăși pentru atâția care se dezbracă de orice pudoare, de candoare și de inocență, care se dezbracă de orice bine, virtute și de Harul meu și se îmbracă cu toate nelegiuirile, trăind într-un mod josnic. În neprihănita mea roșeață, am vrut să repar atât de multele necinstiri, imoralități și plăceri josnice. De aceea fii atentă la ceea ce fac, roagă-te și ispășește cu mine și liniștește-te”.
Biciuitule Isus, Iubirea ta trece din exces în exces... Îi văd pe călăi luând funiile și bătându-te fără milă, atât de mult încât îți învinețesc tot Trupul tău Preasfânt și este atât de mare cruzimea, furia cu care te bat, că deja au obosit. Dar alții doi le iau locul, iau vergi spinoase și te bat atât de mult încât, imediat, din Trupul tău Preasfânt sângele începe să curgă șiroaie; apoi îl bătătoresc tot, formând brazde și îl umple de răni. Dar nu este suficient, alții doi intră din nou și, cu lanțuri de fier încovoiat, continuă durerosul măcel... La primele lovituri, acele bucăți de carne fărâmate și răsucite se sfâșie și mai mult și cad bucăți pe pământ, rămânând descoperite oasele, iar sângele curge din abundență, atât de mult încât formează un lac de sânge în jurul coloanei.
Isuse al meu, dezbrăcata mea Iubire, în timp ce Tu ești sub această furtună de lovituri, eu îmbrățișez picioarele tale pentru a lua parte la chinurile tale și a rămâne acoperită în întregime de preaprețiosul tău Sânge. Dar fiecare lovitură pe care o primești este o rană pentru inima mea, dar mai mult de atât, ascultând cu atenție, aud gemetele tale care, din cauza loviturilor violente ce asurzesc aerul în jur, nu sunt auzite; iar în acele gemete Tu spui: „Voi toți cei care mă iubiți, veniți să învățați eroismul adevăratei iubiri! Veniți să îndestulați în sângele meu setea viciilor voastre, setea atâtor ambiții, atâtor îngâmfări și plăceri, atâtor senzualități! În acest sânge al meu veți găsi remediul la toate relele voastre”.
Gemetele tale continuă să spună: „Privește-mă, o Tată, sunt rănit în întregime sub aceste lovituri violente; dar nu este suficient, vreau să formez atât de multe răni în Trupul meu, ca să dau suficiente camere în Cerul Umanității mele tuturor sufletelor, pentru a forma în mine mântuirea lor și apoi să le fac să treacă în Cerul Divinității... Tatăl meu, fiecare lovitură a acestor bice să repare înaintea ta orice fel de păcat, unul câte unul și, așa cum mă lovesc pe mine, așa să-i scuze pe aceia care le comit.
Aceste lovituri să atingă inimile oamenilor și să le vorbească despre Iubirea mea, în așa fel să le forțeze să mi se supună mie...”
Și în timp ce spui aceasta, este atât de mare Iubirea ta, că aproape îi ațâți pe călăi să te bată și mai mult, chiar dacă suferi cumplit... Zdrobitul meu Isus, Iubirea ta mă strivește și simt că înnebunesc. Iubirea ta nu este obosită, în timp ce călăii sunt la capătul puterilor și nu mai pot continua durerosul măcel... Deja îți taie funiile, iar Tu cazi aproape mort în propriul tău sânge; și văzând bucățile tale de carne simți că mori de durere; ai o durere și mai mare când vezi în acele bucăți de carne sufletele vinovate separate de tine, încât agonizezi în propriul tău Sânge.
Isuse al meu, lasă-mă să te iau în brațele mele pentru a te alina puțin cu iubirea mea. Te sărut și cu sărutul meu închid în tine toate sufletele; astfel că nimeni nu se va pierde, iar Tu binecuvântează-mă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu