A XXII-a oră (14:00-15:00) A TREIA ORĂ DE AGONIE PE CRUCE, MOARTEA LUI ISUS

 

AL CINCILEA CUVÂNT AL LUI ISUS PE CRUCE

 

O, Isuse al meu, Răstignitule muribund, îți îmbrățișez Crucea și simt focul care arde toată Preasfânta ta Persoană... Inima îți bate foarte puternic și ridicându-ți coastele, te chinuie sfâșietor, groaznic, iar întreaga ta Preasfântă Umanitate suportă o transformare încât devii de nerecunoscut. Iubirea care înflăcărează Inima ta te istovește și te arde, iar Tu, neputând să o cuprinzi, simți puternic chinul, nu doar pe cel cauzat de setea trupului dată de vărsarea întregului tău Sânge, ci mult mai mult de setea arzătoare pentru mântuirea sufletelor noastre. Tu, precum apa, ai vrea să ne bei, pentru a ne pune pe toți în siguranță în tine; de aceea adunându-ți slăbitele forțe, strigi: „Mi-e sete!”

Ah, această cerere o repeți fiecărei inimi: „Mi-e sete de voința ta, de afecțiunile tale, de dorințele tale, de iubirea ta! Apă mai proaspătă și dulce nu poți să-mi dai, decât sufletul tău; Oh, nu mă fă să ard! Am o sete arzătoare, de aceea nu simt doar că-mi arde limba și gâtul, încât nu mai pot articula un cuvânt, dar simt că mi se istovesc

Inima și viscerele ... Ai milă de setea mea, ai milă…!”

Și, delirând de o așa mare sete, te abandonezi Voinței Tatălui ...

Ah, Inima mea nu poate trăi văzând cruzimea dușmanilor tăi care, în loc de apă, îți dau fiere și oțet, iar Tu nu le refuzi! Ah, înțeleg; este fierea atâtor greșeli, este oțetul pasiunilor noastre nedomesticite, care în loc să-ți dea alinare, te ard și mai mult ... O, Isuse al meu, iată inima mea, gândurile mele, dragostea mea; iată întreaga mea ființă, pentru a-ți stinge setea și pentru a da alinare gurii tale arse și amare. Tot ceea ce am, tot ceea ce sunt, sunt pentru tine, o, Isuse. Dacă pentru a salva chiar și un singur suflet ar fi necesare durerile mele, iată, sunt gata să sufăr totul; mă ofer ție în întregime, fă din mine ceea ce îți place mai mult. Vreau să ispășesc durerea ta pentru toate sufletele care se pierd și durerea pe care ți-o dau cele care, în loc să-ți ofere alinare la arzătoarea sete care te mistuie din cauza tristeților și abandonărilor pe care Tu le permiți sufletelor,  se închid în sinea lor și așa te chinuie și mai mult.

AL ȘASELEA CUVÂNT AL LUI ISUS PE CRUCE

Muritorul meu Bine, marea nesfârșită a durerilor tale, focul care te consumă și, mai mult decât orice, Voința Supremă a Tatălui care vrea ca Tu să mori, nu ne mai face să sperăm că Tu vei putea continua să mai trăiești ..., iar eu cum voi putea trăi fără tine? Îți lipsește puterea, ochii tăi se împăienjenesc, Fața ta se transformă și se acoperă cu o paloare mortală; gura îți este întredeschisă, respirația îngreunată și întreruptă; nu mai există speranță că te pot reînsufleți. Peste focul care te arde intră un ger și o sudoare rece care îți udă fruntea. Mușchii și nervii se contractă tot mai mult din cauza durerilor îngrozitoare și a străpungerilor cuielor, rănile încă se mai măresc, iar eu tremur și simt că mor. Te privesc, Binele meu, și văd că din ochii tăi coboară ultimele lacrimi, vestind apropiata ta moarte, în timp ce cu dificultate faci să se audă încă un cuvânt: „Totul s-a împlinit”.

O, Isuse al meu, ai epuizat deja totul, nu mai ai nimic; Iubirea a ajuns la capătul ei ... Iar eu m-am consumat, oare, în totalitate din Iubire pentru tine? Ce mulțumire ar fi trebuit eu să-ți dau și  nu ți-am dat, cât de recunoscătoare ar fi trebuit să fiu și nu am fost? Isuse al meu, vreau să ispășesc pentru toți respingerea Iubirii tale și să te consolez pentru înfruntările pe care le primești din partea oamenilor în Iubirea ta și să te mângâi pentru ofensele pe care le primești de la oameni în timp ce Te consumi din iubire pe cruce.

AL ȘAPTELEA CUVÂNT † MOARTEA LUI ISUS

Isuse al meu, răstignitule muribund, deja ești pe punctul de a-ți da ultima suflare din viața ta muritoare... Preasfânta ta Umanitate este deja împietrită, Inima se pare că nu mai bate. Cu Maria Magdalena îmbrățișez picioarele tale și, dacă ar fi posibil, aș vrea să-mi dau viața pentru a o însufleți pe a ta. Între timp văd, o, Isuse, că redeschizi ochii tăi muribunzi și de pe cruce te uiți împrejur, ca și cum ai vrea să le zici adio tuturor ... Te uiți la Mama ta muritoare, care nici nu mai mișcă și nu mai are nici voce, atât de multe sunt durerile pe care le simte, și-i spui: „Adio Mamă, Eu plec, dar te voi ține în Inima mea; Tu să ai milă de ai mei și ai tăi fii”... Te uiți la Magdalena care plânge, la fidelul Ioan, și cu privirile tale le spui și lor: „Adio!”. Cu iubire te uiți spre dușmanii tăi și cu privirea le spui: „Eu vă iert și vă dau sărutul păcii”...

Privirii tale nimic nu-i scapă; de la toți îți iei rămas bun și pe toți îi ierți. Apoi îți aduni toate forțele și cu vocea puternică și răsunătoare strigi: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu! ”

Și plecând capul, Tu îți dai sufletul.

 

 

O, Isuse al meu, la acest strigăt natura întreagă se înfioară și plânge moartea ta, moartea Creatorului ei. Pământul se cutremură puternic, și prin tremurul său pare că plânge și vrea să-i scuture pe oameni pentru a te recunoaște ca adevăratul Dumnezeu; vălul Templului se despică, morții învie, iar soarele, care până acum a plâns durerile tale, cu oroare și-a retras lumina ...

La acest strigăt dușmanii tăi îngenunchiază și, bătându-și pieptul, spun: „Cu Adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu!”. Iar Mama ta, împietrită și muritoare, suferă dureri mai dure decât moartea.

Mortul meu Isus, cu acest strigăt ne pui și pe noi toți în mâinile Tatălui, pentru a nu ne mai respinge. De aceea ai strigat puternic, nu doar cu vocea, dar cu toate durerile tale și cu vocea Sângelui tău: „Tată, în mâinile tale  încredințez Duhul meu și toate sufletele!”

Isuse al meu, chiar și eu mă abandonez în tine, dă-mi harul de a muri în întregime în Iubirea ta, în Vrerea ta; te rog, să nu permiți niciodată, nici în viață, nici în moarte, ca eu să ies din Preasfânta ta Voință. De asemenea vreau să ispășesc pentru toți cei care nu se abandonează total în Preasfânta ta Voință, astfel pierzând sau reducând prețiosul rod al Răscumpărării. Cât de mare este durerea Inimii tale văzând pe atâția care scapă din brațele tale și se abandonează în sinea lor? Ai milă de toți, o, Isuse, chiar și de mine!

1.                      Sărut capul tău încoronat cu spini și îți cer iertare pentru multele mele gânduri de mândrie, de ambiție și propria stimă. Îți promit că, ori de câte ori îmi va veni un gând care nu este numai pentru tine, o, Isuse, și voi fi în situația de a te ofensa, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

2.                      O, Isuse, sărut ochii tăi, udați încă de lacrimi și acoperiți de sânge închegat, îți cer iertare pentru fiecare dată în care te-am ofensat cu priviri rele și nesăbuite. Îți promit că de fiecare dată, când ochii mei vor fi atrași să privească lucruri pământești, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

3.                      Isuse al meu, sărut Preasfintele tale urechi, asurzite până în ultimele momente de insulte și de groaznicele înjurături; îți cer iertare pentru dățile în care am ascultat sau am făcut să se asculte discursuri care să ne îndepărteze de tine, și pentru atât de multe discursuri rele pe care oamenii le fac. Îți promit că, ori de câte ori mă voi afla în situația de a auzi discursuri care nu îți plac, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”  

4.                      O, Isuse al meu, sărut Preasfânta ta Față, palidă, învinețită și sângerândă, îți cer iertare pentru multele disprețuiri, ofense și insulte pe care le primești de la noi, făpturi lașe, cu păcatele noastre. Și, ori de câte ori voi fi tentat să nu-ți dau ție toată slava, iubirea și adorația pe care ți-le datorez, îți promit că voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

5.                      Isuse al meu, sărut Preasfânta ta gură, arsă și foarte amară; îți cer iertare pentru dățile în care te-am ofensat cu discursuri sau cuvinte rele și de câte ori m-am întrecut să te amărăsc și să-ți măresc setea. Îți promit că, de ori de câte ori îmi va veni gândul de a spune lucruri care ar putea să te ofenseze, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

6.                      O, Isuse, sărut Preasfântul tău gât, încă mai văd semnele lanțurilor și ale funiilor care te-au asuprit. Îți cer iertare pentru multele legături și atașamente ale oamenilor, care au adăugat la gâtul tău funii și lanțuri, îți promit că, ori de câte ori mă voi simți tulburată de atașamente, dorințe și sentimente care nu sunt pentru tine, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”.

7.                      Isuse al meu, sărut umerii tăi Preasfinți, îți cer iertare pentru atâtea satisfacții nepermise și pentru multele păcate comise cu cele cinci simțuri ale trupului nostru. Îți promit că, de fiecare dată când îmi va veni gândul de a avea o oarecare plăcere sau satisfacție care să nu fie spre slava ta, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

8.                      Isuse al meu, sărut Preasfântul tău piept și îți cer iertare pentru atâtea răceli, indiferențe, timidități și nerecunoștințe oribile pe care le primești de la oameni. Și, dacă uneori mă voi simți rece în Iubirea ta, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

9.                      O, Isuse al meu, sărut Preasfintele tale mâini, îți cer iertare pentru toate faptele care nu sunt făcute pentru tine, pentru cele rele și pentru acele pe care iubirea proprie, interesul sau propria stimă, le fac să devină rele. De fiecare dată, când îmi va veni gândul de a face ceva care să nu fie doar pentru iubirea ta, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

10.                  O, Isuse al meu, sărut Preasfintele tale picioare, îți cer iertare pentru atât de mulți pași și atât de multe căi bătute fără o dreaptă intenție și pentru atât de mulți care se îndepărtează de tine pentru a merge în căutarea plăcerilor pământești. Îți promit că, ori de câte ori îmi va veni gândul să mă îndepărtez de tine, voi striga imediat: „Isus și Maria, aveți grijă de sufletul meu!”

11.                  O, Isuse, sărut Preasfânta ta Inima, iar în Ea intenționez să pun, cu sufletul meu, toate sufletele răscumpărate de tine, pentru ca toate să fie mântuite și nici una exclusă ... O, Isuse, încuie-mă în Inima ta și închide în așa fel porțile, încât eu să nu pot vedea altceva decât pe tine. Îți promit că, ori de câte ori îmi va veni gândul de a ieși din această Inimă, eu voi striga imediat: „Isus și Maria vouă, vă dăruiesc inima și sufletul meu!”