Regina păcii în împărăția Voinței Divine. Zorile care răsar, pentru a pune pe fugă noaptea vrerii umane. Nașterea sa glorioasă.
Sufletul către Regina Cerului: Iată-mă, o Mamă sfântă, lângă pătuțul tău,
pentru a fi spectatoarea nașterii tale minunate. Cerurile se uimesc, soarele te
fixează cu lumina sa, pământul tresaltă de bucurie și se simte onorat pentru că
este locuit de micuța Regină nou-născută. Îngerii se întrec să înconjoare
pătuțul tău pentru a te onora și a fi gata la indicațiile tale; astfel încât
toți te onorează și vor să sărbătorească nașterea ta. Și eu mă unesc cu toți ceilalți și mă prosternez înaintea pătuțului tău, unde îi văd ca răpiți pe mama ta Ana și pe tatăl
tău, Ioachim; vreau să-ți spun primul meu cuvânt, vreau
să-ți încredințez primul meu secret, vreau să golesc inima mea în a ta și să-ți
spun: „Mama mea, Tu care ești zările zorilor al FIATULUI Divin pe pământ, ah,
pune pe fugă întunecata noapte a vrerii umane în sufletul meu și în lumea
întreagă. Ah, da, nașterea ta să fie speranța noastră, ca noua auroră a Harului
să ne regenereze în împărăția Voinței Divine.
Lecția Reginei nou-născute: Fiica Inimii mele, nașterea mea a fost
miraculoasă; nu se poate spune că o altă naștere este asemănătoare cu a mea. Eu am
inclus în mine Cerul, Soarele
Voinței Divine chiar și pământul umanității mele, dar pământ binecuvântat și
sfânt, care conținea cele mai frumoase flori, și deși abia nou-născută, Eu am
conținut minunea celor mai mari minuni: Vrerea Divină domnea în mine, care
conținea în mine un Cer mai frumos, un Soare mai strălucitor decât cel al
Creației, deoarece eram și Regină, incluzând și o mulțime de haruri fără
sfârșit, care murmura mereu iubire, iubire către Creatorul meu. De aceea
nașterea mea a fost adevăratul răsărit care pune pe fugă noaptea vrerii
omenești și cum creștea, așa se forma aurora și chema ziua splendidă pentru a
face să răsară Soarele Cuvântului Veșnic pe pământ.
Fiica mea,
vino în pătuțul meu să o asculți pe micuța ta Mămică. De îndată ce m-am născut,
am deschis ochii pentru a vedea această lume de jos și a pleca în căutarea
tuturor fiilor mei pentru a-i închide în Inima mea și să le dau iubirea mea
maternă și, regenerându-i la o viață nouă de iubire și har, să le dau pasul
pentru a-i face să intre în împărăția FIATULUI
Divin, pe care o dețineam. Am vrut să fiu Regină și Mamă, închizându-i pe toți
în Inima mea pentru a-i pune pe toți în siguranță și să le dau lor marele dar
al Împărăției divine. În Inima mea aveam loc pentru toți, așadar, pentru cine
deține Voința Divină nu există restricții, ci posibilități infinite; deci,
te-am privit și pe tine fiica mea, pe nimeni nu am neglijat, și din moment ce
în acea zi toți sărbătoreau nașterea mea, chiar și pentru mine a fost
sărbătoare.
Dar, deschizându-mi ochii la lumină, am avut durerea să văd ființele
umane în noaptea densă a vrerii omenești. Ah, în ce abis de întuneric se găsește învăluită ființa
umană care se lasă dominată de voința proprie! Ea este adevărata noapte, dar noapte fără stele,
cel mult câte un fulger fugitiv; fulgere care cu ușurință erau urmate de
tunete, care cu zgomotul lor făceau să devină mai dens întunericul și descărcau furtuni asupra sărmanei făpturi omenești, furtuni
de frică, de slăbiciuni, de pericole și de căderi în rău. Inima mea mică a
rămas străpunsă văzându-i pe fiii mei sub această oribilă furtună, în care
noaptea vrerii omenești îi copleșise. Acum ascultă de Mama ta: sunt încă în
pătuț, sunt micuță, uită-te la lacrimile mele pe care le vărs pentru tine. Ori
de câte ori faci voința ta este o noapte care o formezi pentru tine și dacă tu
ai știi cât de rău îți face această noapte, ai plânge cu mine. Te face să
pierzi lumina zilei a Vrerii Sfinte, voința ta te rostogolește, te împiedică să
faci binele, îți distruge adevărata iubire și te face să rămâi o sărmană bolnavă căreia îi lipsesc
lucrurile necesare pentru a se vindeca. Ah, fiica mea, iubită fiică,
ascultă-mă, să nu mai faci niciodată voința ta, dă-mi cuvântul că o vei mulțumi
pe micuța ta Mămică.
Sufletul: Mămică sfântă, mă simt
tremurând simțind urâta noapte a voinței mele, de aceea sunt aici lângă pătuțul
tău să-ți cer harul, ca prin nașterea ta miraculoasă să mă faci să renasc din
nou în Voința Divină. Cerească
Copiliță, voi sta mereu lângă tine, voi uni rugăciunile și lacrimile mele cu
ale tale pentru a vă obține tuturor împărăția Voinței Divine pe pământ.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori
să mă vizitezi în pătuțul meu, spunându-mi de fiecare dată: „Cerească Copiliță, fă-mă să renasc din nou
împreună cu tine în Viața Voinței Divine”.
Jaculatorie: Mămica mea, permite să
răsară în sufletul meu zorile Voinței Divine.
Aceste texte sunt protejate de Dreptul de autor (Copyright) ©
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
www.vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu