Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Soarele care răsare. O amiază
deplină. Cuvântul Veșnic în mijlocul nostru.
Sufletul către Regina sa Mamă: Preadulce Mamă, sărmana mea inimă simte nevoia
extremă să vină pe genunchii tăi materni, să-ți destăinuie micile sale secrete
și să le încredințez Inimii tale materne. Ascultă, o Mama mea, când mă uit la
marile minuni pe care Fiatul Divin le- a lucrat în tine, simt că nu-mi este dat
să te imit pentru că sunt mică, slăbită și apoi luptele groaznice ale existenței mele care mă zdrobesc și nu îmi lasă decât un fir de viață.
Mama mea, oh, cât aș dori să-mi revărs inima mea în a ta, pentru a te face să
simți durerile care mă mâhnesc și teama care mă torturează, că n-aș putea să
împlinesc Voința Divină. Ai milă o Mamă Cerească, ai milă! Ascunde-mă în Inima
ta, iar eu voi pierde memoria relelor mele, pentru ca să-mi amintesc doar de a
trăi din Voința Divină.
Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Preaiubită fiică, nu te teme, ai încredere în Mama
ta; varsă totul în Inima mea, iar Eu voi ține cont de toate, îți voi fi Mamă,
voi schimba durerile tale în lumină și mă voi strădui să lărgesc marginile
împărăției Voinței Divine în sufletul tău. De aceea pune totul deoparte deocamdată și ascultă-mă; vreau să-ți spun ceea ce a înfăptuit micul Rege Isus în
sânul meu matern și cum Mama ta nu a pierdut nici măcar o respirație a micului
Isus.
Deci, fiica mea, mica
Umanitate a lui Isus creștea unită în substanță cu Divinitatea. Sânul meu
matern era foarte îngust, întunecat, nu era nici o fisură prin care să intre
lumina, iar Eu l-am văzut în sânul meu matern nemișcat, copleșit înăuntru de o
noapte profundă. Dar tu știi cine forma acest întuneric intens copilului Isus?
Voința umană, în care omul de bunăvoie s-a implicat, iar pentru câte păcate
săvârșea, atât de multe abisuri de întuneric forma în jurul și înăuntrul său, astfel
că Îl făceau să devină nemișcat pentru a face binele. Iar, dragul meu Isus,
pentru a pune pe fugă această noapte atât de profundă, în care omul a devenit
însăși prizonierul voinței sale întunecate, până și-a pierdut impulsul în a
face binele, a ales temnița dulce a Mamei sale și s-a expus de bunăvoie la imobilitatea
celor nouă luni.
Fiica mea, dacă tu ai
știi cât de zbuciumată a fost Inima mea văzându-l pe micul Isus imobil în sânul
meu, plângând și suspinând! Bătăile Inimii sale arzătoare tresăreau puternic, puternic și, râvnind (de) iubire, își făcea simțită bătaia
Inimii sale în fiecare inimă (și)pentru a le cere din milă sufletele lor,
pentru a le închide în lumina Divinității sale, pentru că El, din iubire pentru
ei, a schimbat de bunăvoie lumina cu întunericul, astfel ca toți să poată
obține adevărata lumină pentru a se salva.
Preaiubita mea fiică,
cine îți poate spune ceea ce a suferit micul meu Isus în sânul meu? Dureri
nemaiauzite și de nedescris. Era dotat cu o deplină rațiune, era Dumnezeu și
om, era atât de mare iubirea sa, că punea deoparte mări infinite de bucurii, de
fericire, de lumină și arunca micuța sa Umanitate în mările întunericului, de
amărăciune, de nefericire și mizerie, pe care I le-au pregătit ființele umane;
iar micul Isus le punea pe toate pe umerii săi, ca și cum ar fi fost ale sale.
Fiica mea, adevărata iubire nu spune niciodată ajunge, nu se uită la dureri,
iar prin dureri îl caută pe cel care iubește; și atunci este mulțumit, când își
dă viața sa pentru a reda viața celui pe care-l iubește. Fiica mea, ascultă de
Mama ta: vezi ce mare rău este să faci voința ta? Nu doar că pregătești noaptea
pentru Isus al tău și pentru tine, dar formezi mări de amărăciuni, de
nefericire și mizerie, în care rămâi atât de copleșită că nu vei ști cum să
ieși. De aceea fii atentă, fă-mă fericită, spunându-mi: „Vreau să fac mereu
Voința Divină”.
Acum ascultă, fiica mea:
micul Isus, în ardoarea iubirii, este în momentul de a muta pasul de a ieși la
lumina zilei. Nerăbdările sale, suspinele și dorințele sale arzătoare, nu-I mai
dau odihnă, pentru că vrea să îmbrățișeze ființa umană, să se facă văzut, să o
privească și să o răpească pentru Sine; într-o zi s-a așezat la porțile Cerului
să observe închizându-se în sânul meu, așa fiind în actul de a observa și de a
se pune la ușile sânului meu, care este mai presus decât Cerul; și astfel
Soarele Cuvântului Veșnic apare în mijlocul lumii și își formează punctul
culminant și splendid al amiezii. Astfel că pentru sărmanele ființe umane nu va
mai fi noapte, nici zori, nici auroră, ci mereu Soare, mai mult decât în
plinătatea amiezii.
Mama ta simțea că nu-l
mai putea reține în interiorul ei. Mă inundau mări de lumină și de iubire și,
cum din interiorul unei mari lumini L-am conceput, așa din interiorul unei mari
lumini a ieșit din sânul meu matern. Dragă fiică, pentru cine trăiește din
Voința Divină totul este lumină și totul se transformă în lumină. Deci în
această lumină, Eu, fericită am așteptat să strâng în brațele mele pe micul meu
Isus; cum a ieșit din sânul meu am auzit primele gemete iubitoare; Îngerul
Domnului mi L-a dat în brațele mele, iar Eu L-am strâns puternic, puternic, la
Inima mea și I-am dat primul meu sărut, iar micul Isus mi l-a dat pe al său.
Deocamdată ajunge; mâine te aștept din nou pentru a urmări povestea nașterii
lui Isus.
Sufletul: Mamă sfântă, oh, cât ești de fericită, ești adevărata binecuvântată dintre
toate femeile. Oh, te rog, pentru acele bucurii pe care le-ai avut când l-ai
strâns pe Isus la sânul tău și I-ai dat primul sărut, doar pentru puține clipe,
Tu să-mi dai în brațele mele pe micul Isus, astfel ca Să-i dau mulțumirea și
să-i spun că jur să-l iubesc mereu, mereu și că nu vreau să cunosc decât Sfânta
sa Voință.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să-i săruți piciorușele Copilașului
Isus și Îi vei da voința ta în mânuțele sale, pentru a-l face să se joace și să
surâdă.
Jaculatorie: Mama mea, închide în inima mea pe micul Isus, astfel ca să mi-o
transformi în întregime în Voința lui Dumnezeu.
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu