Regina Cerului în împărăția Voinței Divine ajunge la Templu, locuința sa, și devine modelul sufletelor consacrate Domnului.
Sufletul se adresează Reginei Cerești, modelul
sufletelor: Mamă Cerească,
sărmana ta fiică simte nevoia irezistibilă de a sta cu tine, de a-ți urma pașii,
de a vedea acțiunile tale pentru a le copia, pentru a le lua ca model și pentru
a le păstra călăuză pentru viața sa. Simt atât de mult nevoia să fiu îndrumată,
că nu pot face nimic de una singură, dar cu Mama, care mă iubește atât de mult,
voi ști să fac totul și voi cunoaște să fac chiar și Voința Divină.
Lecția Reginei Cerești, modelatoare a sufletelor: Fiica mea dragă, este dorința mea arzătoare să te
fac să fii spectatoarea acțiunilor mele, astfel ca tu să te îndrăgostești și să
o imiți pe Mama ta. De aceea dă-mi mâna ta în a mea. Eu mă voi simți mai
fericită să o am pe fiica mea împreună cu mine. Deci fi atentă și ascultă-mă.
Eu am lăsat casa din
Nazaret însoțită de sfinții mei părinți. Când am părăsit-o, am vrut să arunc o
ultimă privire asupra acelei căsuțe în care m-am născut, să-i mulțumesc
Creatorului meu pentru că mi-a dat un loc în care să mă nasc și pentru a o lăsa
în Voința Divină, astfel copilăria mea și atât de multe amintiri dragi
– căci Eu fiind plină de rațiune înțelegeam totul, – să fie toate păstrate în
Voința Divină și depozitate în Ea ca garanții ale iubirii mele față de Cel care
m-a creat. Fiica mea, să-i mulțumim Domnului și să depunem actele noastre în
mâinile sale ca garanții ale iubirii noastre sunt noi canale de haruri și
comunicări (care) se deschid între Dumnezeu și suflet, este omagiul cel mai
frumos care se poate da Celui care atât de mult ne iubește. De aceea învață de
la mine să-i mulțumești Domnului pentru tot ceea ce dorește de la tine și în
tot ceea ce vrei să realizezi, cuvântul tău să fie: „Mulțumesc, o Doamne; depun
totul în mâinile tale”.
Dar în timp ce am lăsat
totul în FIATUL Divin și din moment
ce domnea în mine, niciun moment din viața mea nu m-a lăsat niciodată, Eu îl
purtam ca un triumf în sufletul meu mic, și oh, miracolele Vrerii Divine! Cu
virtutea sa conservatoare păstra ordinea tuturor actelor mele, mici și mari, ca
și cum ar acționa în mine, ca triumful său și al meu, astfel că nu a pierdut
niciodată memoria niciunui singur act al meu, iar aceasta mi-a dat atât de
multă glorie și onoare încât m-am simțit Regină, pentru că fiecare act al meu
făcut în Voința Divină era mai mult decât soarele, iar Eu am fost acoperită de
lumină, de fericire, de bucurie; Ea îmi aducea Paradisul său. Fiica mea, a trăi
din Voința Divină ar trebui să fie dorința, suspinul și aproape patima tuturor;
atât de mare este frumusețea care se dobândește și binele care se simte. Total
opus este voința umană: ea are virtutea de a mâhni sărmana ființă umană, o
asuprește, formează noaptea, [iar ea] pășește orbește, merge mereu șchiopătând
în bine și de multe ori pierde memoria puținului bine pe care l-a făcut.
Acum, fiica mea, Eu am
părăsit casa părintească cu detașare și curaj, pentru că m-am uitat numai la
Vrerea Divină, în care păstram fixată Inima mea, și asta a fost suficient
pentru toate. Dar în timp ce mergeam spre Templu, m-am uitat la întreaga Creație
și, oh minune, am simțit pulsațiile Voinței Divine în soare, în vânt, în stele,
în cer, i-am simțit pulsațiile sub pașii mei, iar FIATUL Divin, care domnea în mine, porunci întregii Creații, căci
ca un văl le-a ascuns, ca toate [ființele] să se închine și să-mi dea onoruri
de Regină; și toți s-au închinat, oferindu-mi semne de supunere; nici măcar
floarea mică a câmpului nu s-a îndurat să nu-mi ofere mica sa stimă. Eu făceam
ca totul să fie în sărbătoare, iar, când din necesitate am părăsit orașul,
Creația hotăra să-mi dea semne de onoare, iar Eu m-am constrâns să le comand să
stea la locul lor și să urmeze ordinea Creatorului nostru.
În acest moment ascultă
de Mama ta. Spune-mi: simți în inima ta bucurie, pace, detașare de toate și de
toți? Simți curajul că poți să faci totul pentru a împlini Voința Divină,
astfel ca să simți în tine o sărbătoare continuă? Fiica mea, pacea, detașarea,
curajul, vor forma în suflet golul în care poate să ia loc Voința Divină, iar
Ea, fiind de neatins de orice durere, aduce sărbătoare perenă în sufletul
omenesc. De aceea curaj, fiica mea, spune-mi că vrei să trăiești din Voința
Divină și Mama ta se va gândi la toate.
Așadar, mâine te
aștept să-ți spun modul cum m-am comportat în Templu.
Sufletul: Mama mea, lecțiile tale mă fascinează
și îmi coboară în inimă. Oh, Tu care iubești atât de mult ca fiica ta să
trăiască din Voința Divină, cu puterea ta golește-mă de toate, insuflă-mi curajul
necesar pentru a face să dau moarte voinței mele și, cu încredere în tine, îți
voi spune: „Vreau să trăiesc din Voința Divină”.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate actele tale ca garanție de
iubire pentru mine, iar Eu le voi depozita în Voința Divină, spunându-mi de
fiecare dată: „Te iubesc, Mama mea”.
Jaculatorie: Mamă Cerească, golește-mă de toate
pentru a mă ascunde în Voința lui Dumnezeu.
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu