Al cincilea
pas al Voinței Divine în Regina Cerului.
Triumful încercării.
Sufletul
către Fecioară: Suverană Cerească, văd că întinzi
brațele ca să mă iei pe genunchii tăi materni, iar eu alerg, ba chiar zbor
pentru a mă bucura de îmbrățișările caste, de zâmbetele cerești ale Mamei mele
Cerești. Mamă sfântă, astăzi aspectul tău este de triumfătoare și cu o bucurie
imensă vrei să-mi povestești triumful prin care ai fost pusă la încercare. Ah,
da, cu plăcere Te voi asculta și te rog să-mi dai harul să pot ieși
învingătoare în încercările pe care Domnul le va dispune pentru mine.
Lecția
Reginei Cerului: Draga mea fiică, oh, cum suspin și
cât aș vrea să încredințez secretele mele fiicei mele, secrete care Îmi vor da
atât de multă glorie și care vor slăvi acel FIAT Divin, care a fost cauza principală a Zămislirii mele
Imaculate, a sfințeniei mele, a suveranității și maternității.Toată recunoștința
mea o datorez FIATULUI Divin, Eu nu
cunosc altceva; toate sublimele prerogative cu care Sfânta Biserică atât de
mult mă onorează, nu sunt altceva decât efectele acelei Voințe Divine care mă
domina, trăia și domnea în mine. De aceea suspin atât de mult să se cunoască
cine era Cea care producea în mine multe privilegii și efecte admirabile, încât
să uimească Cerul și pământul.
Acum ascultă-mă, dragă fiică. Entitatea
Supremă mi-a cerut vrerea mea umană, înțelegând gravitatea răului pe care o
poate provoca voința umană în ființa sa și cum ea pune totul în pericol, chiar
și lucrările cele mai frumoase ale Creatorului său. Ființa umană cu vrerea sa este
nesigură în totalitate, este slăbită, inconstantă, dezordonată, și aceasta
pentru că Dumnezeu, când a creat-o, a creat-o unită, precum în natură, cu
Voința sa Divină, astfel că Ea trebuia să fie tăria, prima mișcare, sprijinul,
hrana, viața voinței umane; atunci când nu dăm viață Voinței Divine în voința
noastră umană, se resping bunurile primite de la Dumnezeu în Creație și
drepturile primite în natură în actul când am fost creați.
Oh, cât de bine am
înțeles această gravă ofensă care i se face lui Dumnezeu și rele care plouă asupra
ființei umane! Am avut atât de mare oroare și frică să fac voința mea și pe
bună dreptate m-am temut, pentru că și Adam a fost creat de Dumnezeu inocent și
totuși, făcând voința sa, în câte rele nu a căzut el și toate generațiile? De
aceea Eu, Mama ta, prinsă de neliniște și de atât de multă iubire față de
Creatorul meu, am jurat să nu fac niciodată voința mea și, pentru a fi mai
sigură și pentru a testa mai mult jertfa mea Celui care atât de multe mări de
haruri și privilegii mi-a dat, am luat voința mea umană și am legat-o la
picioarele tronului divin, în omagiu continuu de iubire și de jertfă, jurând să
nu-mi mai slujesc niciodată, chiar și pentru un singur moment al vieții mele, al
voinței mele, ci mereu să fac Voința
lui Dumnezeu.
Fiica mea, poate ție nu ți se pare mare
sacrificiul meu de a trăi fără voința mea, iar Eu îți spun că nu este
sacrificiu asemănător cu al meu, dimpotrivă, toate celelalte sacrificii ale
întregii omeniri se pot chema umbre în comparație cu al meu. Sacrificând o zi,
când da, când nu, este ușor, dar sacrificându-se în fiecare moment, în fiecare
act, în orice bine care vrei să-l faci, pentru toată viața, fără să se dea
viață voinței proprii, este sacrificiul sacrificiilor, este atestatul cel mai
mare care se poate oferi și iubirea cea mai pură, transformată de însăși Voința
Divină, care se poate oferi Creatorului nostru. Este atât de mare acest
sacrificiu, căci Dumnezeu nu poate cere mai mult ființei umane, nici ea n-ar
putea avea o idee cum ar putea să se sacrifice mai mult pentru Creatorul său.
Acum, fiica mea dragă, cum i-am dăruit voința
mea Creatorului meu, Eu m-am simțit triumfătoare în încercarea vrută de mine,
iar Dumnezeu s-a simțit triumfător în voința mea umană. Dumnezeu aștepta
încercarea mea, adică un suflet care să trăiască fără voința sa, pentru a
îndrepta ieșirile generațiilor omenești (din Voința D.) și pentru a-și arăta mila
și îndurarea. De aceea te aștept din nou, să-ți povestesc istoria despre ceea
ce a făcut Voința Divină după triumful încercării.
Iar acum un cuvânt pentru tine, fiica mea:
dacă tu ai știi cât suspin să te vad că trăiești fără voința ta! Tu știi că îți
sunt Mamă, iar Mama vrea să-și vadă fiica sa fericită, dar cum poți fi fericită
dacă nu te decizi să trăiești fără voință, cum a trăit Mama ta? Dacă vei face
aceasta, totul îți voi da, mă voi pune la dispoziția ta, voi fi în întregime
doar pentru fiica mea, astfel ca să aibă doar bine, bucurie și să am fericirea
de a avea o fiică care să trăiască toată din Voința Divină.
Sufletul:
Triumfătoare
Suverană, în mâinile tale de Mamă îmi pun voința mea, astfel ca Tu însăți ca o
Mamă să mi-o purifici și să o înfrumusețezi și împreună cu a ta să o legi la
picioarele Tronului Divin, astfel ca să pot trăi nu cu voința mea, ci mereu,
mereu, cu Aceea a lui Dumnezeu.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, în fiecare act pe care îl vei face îmi vei
încredința în mâinile mele materne voința ta și ai să mă rogi ca în locul tău
să fac Eu să treacă Voința Divină.
Jaculatorie:
Regină
triumfătoare, fură-mi voința mea și cedează-mi Voința Divină.
Nu distribuiti mai departe fara a indica sursa (linkul si website-ul de unde ati copiat)
www.vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu