Meditatii pentru luna Mai - Ziua 29

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Ora triumfului. Aparițiile lui Isus.

Cei fugiți se strâng în jurul Fecioarei, ca arcă de salvare și de iertare. 

Isus pleacă la Cer.

Sufletul către Regina Mamă: Mamă admirabilă, iată-mă din nou la tine, pe genunchii tăi materni, pentru a mă uni cu tine în sărbătoarea și triumful Învierii dragului nostru Isus. Cât este de frumoasă astăzi înfățișarea ta, toată amabilă, toată blândă, toată bucurie! Mi se pare că te văd înviată împreună cu Isus. Oh, o Mamă sfântă, în atâta bucurie și triumf nu uita de fiica ta, ba chiar închide în inima mea germenul Învierii lui Isus, astfel, în virtutea Ei, să învii pe deplin în Voința Divină și să trăiesc mereu unită cu Tine și cu dulcele meu Isus.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică a Inimii mele materne, mare a fost bucuria și triumful meu în Învierea Fiului meu. Eu m-am simțit renăscută și înviată în El. Toate durerile mele s-au schimbat în bucurii și în mări de haruri, de lumină, de iubire, de iertare pentru oameni, iar maternitatea mea se întindea deasupra tuturor fiilor mei, dați mie de Isus cu sigiliul durerilor mele.

Acum ascultă-mă, dragă fiică: tu trebuie să știi că, după moartea Fiului meu, m-am retras în Cenacol împreună cu iubitul Ioan și Magdalena. Dar Inima mea rămânea străpunsă, căci numai Ioan îmi era alături, iar în durerea mea am spus: „Și ceilalți Apostoli unde sunt?” Dar, cum aceștia au auzit că Isus era mort, atinși de haruri speciale, toți emoționați și plângând, unul câte unul, fugarii s-au strâns în jurul meu, făcându-mi coroană, îmi cereau iertare cu lacrimi și suspine, căci așa meschini, fugind, l-au abandonat pe Învățătorul lor. Eu i-am primit ca o mamă, în arca de refugiu și de salvare a Inimii mele și i-am asigurat pe toți de iertarea Fiului meu, i-am încurajat să nu se teamă, le-am spus că soarta lor era în mâinile mele, pentru că pe toți mi i-a dat ca fii, iar Eu îi recunoșteam ca atare.

Binecuvântată fiică, tu știi că Eu am fost prezentă la Învierea Fiului meu. Dar nu am făcut cunoscut nimănui, așteptând ca însuși Isus să se arate, că a înviat glorios și triumfător. Prima, care L-a văzut înviat, a fost fericita Magdalena, apoi femeile evlavioase și toate veneau la Mine, spunându-mi că l-au văzut pe Isus înviat, că mormântul era gol, iar Eu îi ascultam pe toți și cu un aer triumfător îi confirmam pe toți în credința Învierii. Până seara, aproape toți Apostolii L-au văzut și toți se simțeau ca triumfători pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce schimbare de scenă, dragă fiică: simbolul celor care s-au lăsat dominați mai întâi de voința umană, care îi reprezintă pe Apostolii care fug și-și abandonează Învățătorul cu atât de multă teamă și frică și care se ascund, iar Petru ajunge să-l renege. Oh, dacă ar fi fost dominați de Voința Divină, niciodată nu ar fi fugit de lângă Învățătorul lor, ci curajoși și triumfători nu s-ar fi îndepărtat niciodată de lângă El și s-ar fi simțit onorați să-și dea viața pentru a-l apăra.

Acum, dragă fiică, iubitul meu Fiu Isus, a rămas înviat pe pământ patruzeci de zile. Deseori, deseori, le apărea Apostolilor și discipolilor pentru a-i confirma în credință și în siguranța Învierii sale, iar, când nu stătea cu Apostolii, stătea împreună cu Mama sa în Cenacol, înconjurat de sufletele ieșite din limb. Dar cum expira termenul celor patruzeci de zile, iubitul Isus i-a instruit pe Apostoli, lăsând-o pe Mama sa ca îndrumătoare și Învățătoare, ne-a promis coborârea Duhului Sfânt și, binecuvântându-ne pe toți, a plecat, luându-și zborul către bolta Cerurilor, împreună cu acea mare mulțime de persoane ieșite din limb. Toți cei care stăteau, și erau un mare număr, L-au văzut urcând, dar când a ajuns sus, în înălțimi, un nor de lumină L-a luat din văzul lor.

Dar, fiica mea, Mama ta L-a urmat în Cer și a asistat la marea sărbătoare a Înălțării. Mai mult de atât, că pentru mine patria Cerească nu îmi era străină și apoi fără mine nu ar fi fost completă sărbătoarea Fiului meu Înălțat la Cer.

Acum un cuvânt pentru tine, fiică preaiubită. Tot ceea ce ai ascultat și ai admirat nu a fost altceva decât puterea Vrerii Divine lucrătoare în mine și în Fiul meu. De aceea iubesc atât de mult să închid în tine viața Voinței Divine: este viață lucrătoare, pentru că toți o au, dar majoritatea o țin sufocată, nu pentru a o folosi, în timp ce ea ar putea face miracole de sfințenie, de haruri și opere demne de puterea sa, ci este constrânsă de ființele umane să stea cu mâinile strânse fără să poată înfăptui puterea sa. De aceea fii atentă și fă ca Cerul Voinței Divine să se extindă în tine și să lucreze cu puterea sa ceea ce vrea și cum vrea.

Sufletul: Preasfântă Mamă, frumoasele tale lecții mă răpesc și oh, cât aș vrea și tânjesc viața lucrătoare a Voinței Divine în sufletul meu. Vreau să fiu și eu inseparabilă de Isus al meu și de tine, Mama mea. Dar, pentru a fi sigură de asta, Tu trebuie să iei angajamentul de a ține voința mea închisă în Inima ta maternă și, în ciuda faptului că m-ar costa mult, nu trebuie să mi-o dai niciodată. Numai așa pot fi sigură, altfel vor fi mereu cuvinte, dar faptele nu le voi face niciodată. Așadar, fiica ta ție ți se recomandă și de la tine totul speră.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face trei plecăciuni în actul când Fiul meu s-a înălțat la Cer și Îl vei ruga să te înalțe în Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, cu puterea ta triumfă în sufletul meu și fă-mă să renasc în Voința lui Dumnezeu.