Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, iese din
leagăn și face primii pași.
Cu actele sale copilărești îl cheamă pe Dumnezeu să coboare pe pământ și cheamă creaturile să trăiască în Voința Divină.
Sufletul către Regina Cerească: Iată-mă din nou la tine, draga mea
Copiliță, în casa din Nazaret. Vreau să fiu spectatoarea copilăriei tale; vreau
să-ți dau mâna în timp ce faci primii pași și vorbești cu mama ta sfântă Ana și
cu tatăl tău, Ioachim. Micuță cum ești, după ce ai mai crescut și ai început să
mergi, o ajuți pe Sfânta Ana în micile servicii. Mămica mea, cât îmi ești de
dragă și în întregime grațioasă! Dă-mi lecțiile tale, ca să urmez copilăria ta
și să învăț de la tine să trăiesc chiar și în micile acțiuni umane în împărăția
Voinței Divine.
Lecția micii Regine a Cerurilor: Draga mea fiică, unica mea dorință este să
o țin aproape pe fiica mea. Fără tine mă simt singură și nu am cui să
încredințez secretele mele. Aceasta este grija mea maternă, care caută să o
aibă cât mai aproape pe fiica mea și pe care o țin în Inimă, pentru a-i da
lecțiile mele și așa să o fac să înțeleagă cum se trăiește în împărăția Voinței
Divine. Dar în ea nu intră vrerea umană: aceasta rămâne strivită și în actul de
a suporta o moarte permanentă în fața luminii, sfințeniei și puterii Voinței
Divine. Dar tu crezi că vrerea umană rămâne tristă pentru că Vrerea Divină o
ține în actul de a muri continuu? Ah, nu, nu; mai degrabă se simte fericită,
căci peste voința sa muritoare renaște și răsare, victorioasă și triumfătoare,
Voința Divină, care îi aduce bucurie și fericire fără sfârșit. Este de ajuns
doar să înțelegi, dragă fiică, ce înseamnă să fii dominată de Ea și să o
încerci, aceasta convingând ființa umană să deteste atât de mult voința proprie,
încât să dorească să se facă bucăți decât să iasă din Voința Divină!
Acum ascultă-mă,
eu am plecat din Cer doar ca să fac Voința Veșnicului Dumnezeu; deși Eu aveam
în mine Cerul meu, care era Voința Divină și eram nedespărțită de Creatorul
meu, de asemenea îmi plăcea să stau în Patria Cerească; cu atât mai mult locuind
Voința Divină în mine, Eu aveam drepturile de fiică ca să rămân cu Ei și să mă las
legănată precum o fetiță în brațele lor paterne (a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul
și duhul Sfânt) și a participa la toate bucuriile și fericirile, bogățiile și
sfințenia, pe care cele trei Persoane Divine le dețineau, în măsura în care aș
fi putut să iau și să mă umplu atât de mult într-atât încât nu le mai puteam
conține.
Și Entității
Supreme îi plăcea să mă vadă fără teamă, ba chiar cu o
mai mare iubire, m-am umplut de bunurile lor; nici nu am rămas uimită că mă îndemnau să iau ceea ce Eu doream (din calitățile divine). Eram fiica lor, una era voința care ne
însuflețea, ceea ce voiau Ei, voiam și Eu. Astfel că am simțit calitățile Tatălui meu Ceresc ca fiind ale mele. Singura diferență este că Eu eram mică
și nu am putut să îmbrățișez, nici să iau toate calitățile lor; și oricâte am luat, rămâneau totuși foarte multe, că nu aveam
unde să le pun, pentru că am rămas mereu o ființă
umană; în schimb Divinitatea era mare, imensă și îmbrățișa totul într-un singur
act. În ciuda acestui fapt, de îndată ce mă făceau să
înțeleg că trebuia să mă lipsesc de bucuriile lor cerești și de îmbrățișările
inocente pe care ni le-am dat, Eu plecam din Cer fără întârziere și mă
întorceam în mijlocul părinților mei dragi. Ei mă iubeau mult; Eu eram toată
drăgălașă, atrăgătoare, veselă, liniștită și plină de grație copilărească încât
le răpeam afecțiunea. Erau toți concentrați asupra mea; eram bijuteria lor;
când mă luau în brațele lor simțeau lucruri neobișnuite și o Viață divină care
palpita în mine.
Dar, fiica
Inimii mele, tu trebuie să știi cum a început viața mea aici jos, Voința Divină
întindea împărăția sa în toate actele mele; astfel că rugăciunile mele, cuvintele
mele, pașii mei, hrana, când dormeam, când o ajutam pe mama mea în micile
servicii erau însuflețite de Voința Divină, iar din moment ce te-am purtat
mereu în Inima mea, te-am numit fiica mea. În toate actele mele am chemat
actele tale împreună cu ale mele, astfel ca în actele tale, chiar și în cele nesemnificative,
să se extindă împărăția Vrerii Divine. Ascultă cât te-am iubit: dacă mă rugam, chemam
rugăciunea ta în a mea, astfel că a ta și a mea, au fost confirmate de o
singură valoare și putere, care era valoarea și puterea unei Voinți Divine;
dacă vorbeam, chemam cuvântul tău; dacă mergeam, chemam pașii tăi și când
făceam micile acțiuni omenești indispensabile naturii omenești, cum erau: să
aduc apă, să mătur, să ajut să-i dau lemne mamei mele pentru a aprinde focul și
multe alte lucruri asemănătoare, Eu am chemat însăși aceste acte ale tale,
astfel ca să fie confirmate de o Voință Divină, iar în ale mele și în actele
tale să se extindă împărăția sa. Iar în timp ce te-am chemat pe tine în fiecare
act al meu, tot așa am chemat Cuvântul Divin să coboare pe pământ. Oh, cât
te-am iubit, fiica mea! Voiam actele tale în ale mele, pentru a te face
fericită și pentru a face să domnești împreună cu mine. Și oh! de câte ori Eu
te-am chemat pe tine și actele tale, dar cu cea mai mare durere a mea, ale mele
rămâneau izolate, iar pe ale tale le-am văzut ca fiind pierdute în voința ta
umană, ce lucru îngrozitor este să spui că formează o împărăție, nu divină, ci
umană: împărăția viciilor și împărăția păcatului, a nefericirii și a
nenorocirii. Mama ta a plâns asupra nenorocirii tale și asupra fiecărui act de
voință umană pe care tu îl faci, cunoscând regatul nefericit unde te duc,
lacrimile mele încă se varsă pentru a te face să înțelegi marele rău pe care îl
faci. De aceea ascultă de Mama ta; dacă tu vei face Voința Divină, pe dreptate
îți va fi dată bucuria, fericirea; totul va fi în comun cu Creatorul tău;
slăbiciunile, mizeriile vor dispărea de la tine și apoi vei fi cea mai dragă
dintre fiicele mele; te voi ține în împărăția mea pentru a te face să trăiești
mereu în Voința Divină.
Sufletul: Mamă sfântă, cine poate să
suporte să te vadă plângând și să nu asculte lecțiile tale sfinte? Eu din toată
inima promit, jur să nu mai fac niciodată, niciodată și deloc voința mea; dar
tu, Mamă Divină, nu mă lăsa niciodată singură, astfel ca imperioasa ta prezență
să o strivească pe a mea, pentru a mă face să domnesc mereu, mereu în Voința
lui Dumnezeu.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da toate actele
tale pentru a mă însoți în copilăria mea, spunându-mi trei acte de iubire în
memoria celor trei ani pe care Eu i-am trăit cu mama mea, Sfânta Ana.
Jaculatorie: Regină puternică, răpește
inima mea pentru a o închide în Voința lui Dumnezeu.
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu