Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.
Sună prima oră de durere. O stea cu vocea mută, cheamă Magii să-l adore pe
Isus.
Un
profet se face revelatorul durerilor Suveranei Regine.
Sufletul către Mama Regină: Mama mea preadulce, iată-mă din nou lângă
genunchii tăi. Mama mea, această fiică a ta nu mai poate să stea fără tine.
Dulcea încântare al cerescului Copilaș, pe care (acum) îl strângi în brațele
tale și, în acest moment îngenunchiată, îl adori și îl iubești în iesle, mă
răpește, gândind că soarta ta fericită și însăși micul Rege Isus, nu sunt
altceva decât roadele dulci și prețioasele garanții ale acelui FIAT, care a extins în tine împărăția
sa. Oh, o Mamă, dă-mi cuvântul că ai să folosești puterea ta, de a forma în
mine împărăția Voinței Divine.
Lecția Mamei mele Cerești: Preaiubita mea fiică, cât sunt de mulțumită să te
am aproape, pentru a te putea învăța, cum se pot răspândi în toate lucrurile
împărăției Voinței Divine. Toate crucile, durerile, umilințele, investite din viața
FIATULUI Divin, sunt ca materia
primă în mâinile a se răspândi mereu mai mult. Deci, dă-mi atenție și ascultă
de Mama ta. Eu continuam să locuiesc în peștera din Betleem, cu Isus și dragul
Sfânt Iosif. Cât eram de fericiți! Această peșteră, stând cu Copilașul Isus și
Voința Divină lucrătoare în Noi, a fost schimbată în paradis.
Este adevărat că dureri și lacrimi nu ne lipseau, dar în comparație cu mările
imense de bucurie, de fericire, de lumină, pe care FIATUL Divin le făcea să apară în fiecare act al nostru, erau abia
picături aruncate în aceste mări. Și apoi, prezența amabilă și blândă a dragului
meu Fiu era una dintre cele mai mari fericiri.
În acest moment, dragă
fiică, tu trebuie să știi că a ajuns a opta zi de când cerescul Copilaș s-a
născut la lumina zilei, iar FIATUL
Divin a sunat ora durerii, poruncindu-ne să-l circumcidem pe drăguțul Copilaș.
Era o tăietură foarte dureroasă, la care trebuia să se supună micul Isus. În
acele timpuri, era legea ca toți primii născuți să se supună la această
tăietură dureroasă. Se poate chema legea păcatului, dar Fiul meu era inocent,
iar legea sa era legea iubirii, dar cu toate acestea, pentru că a venit să-l găsească nu pe omul rege, ci pe omul decăzut, spre a se înfrăți cu el și spre a-l
înălța, a vrut să se înjosească și s-a supus legii.
Fiica mea, Sfântul Iosif
și Eu, am simțit un fior de durere, dar neînfricați și fără a ezita am chemat
ministrul și s-a făcut circumciziunea cu o tăietură foarte dureroasă. La durerea
nesăbuită, copilașul Isus plângea și se zbătea în brațele mele, cerându-mi
ajutor. Sfântul Iosif și Eu am amestecat lacrimile noastre cu ale sale; a fost
colectat primul sânge vărsat de Isus din iubire pentru ființele umane, I s-a
pus numele de Isus, nume puternic, care trebuia să facă să tremure Cerul și
pământul și însăși iadul, nume care trebuia să fie balsamul, apărarea, ajutorul
pentru fiecare inimă. Dar, fiica mea, această tăietură, era imaginea crudei
tăieturi pe care omul și l-a făcut în sufletul său făcând voința sa, iar dragul
meu Fiu a vrut să-și facă această tăietură, pentru a însănătoși dura tăietură a
voințelor omenești și să însănătoșească cu sângele său, rănile atâtor păcate pe
care veninul voinței umane l-a produs în ființele umane. Astfel că fiecare act
al voinței umane este o tăietură care se face și o rană care se deschide, iar
cerescul Copilaș, cu tăietura sa dureroasă, pregătea remediul la toate rănile
omenești.
Acum, fiica mea, o altă
surpriză: o stea nouă strălucește sub bolta cerului și cu lumina sa merge să
caute adoratori spre a-i conduce să recunoască și să adore Copilașul Isus. Trei
personaje, unul departe de altul, rămân loviți și copleșiți de lumina supremă,
urmăresc steaua, care îi însoțește spre peștera din Betleem, la picioarele
Copilului Isus. Dar mare a fost mirarea acestor regi Magi, recunoscând în acel
copil divin pe Regele Cerului și al pământului, Cel care venea să iubească și
să-i mântuiască pe toți? Pentru că, atunci când Magii Îl adorau, răpiți de acea
frumusețe cerească, Copilul născut a făcut să apară prin Umanitatea sa mică, Divinitatea
sa, iar peștera s-a schimbat în paradis, atât de mult încât nu mai știau cum să
se desprindă de lângă picioarele Copilașului divin, până când nu și-a retras
din nou în Umanitatea sa, lumina Divinității sale; iar Eu, punând în practică
misiunea de Mamă, le-am vorbit îndelung despre coborârea Cuvântului și i-am
întărit în credință, speranță și dragoste, simbolul darurilor lor oferite lui
Isus; și plini de bucurie s-au retras în regiunile lor, pentru a fi primii
propagatori.
Fiica mea dragă, nu te
îndepărta de lângă mine, urmează-mă peste tot. Deja se împlinesc patruzeci de
zile de la nașterea micului Rege Isus, iar FIATUL
Divin ne cheamă pentru a împlini legea prezentării Fiului meu la Templu. Deci,
se merge la Templu: era prima oară că ieșeam cu dulcele meu Copil. O venă de
durere s-a deschis în Inima mea: mergeam să-l ofer ca victimă pentru mântuirea
tuturor. Așadar se intră în Templu, mai întâi adorăm Maiestatea Divină; apoi
s-a chemat preotul și, punându-l în brațele sale, a făcut oferta cerescului
Copil la Veșnicul Tată, oferindu-l în sacrificiu pentru mântuirea tuturor.
Preotul era Simion; cum l-am depus în brațele sale, a recunoscut că era
Cuvântul Divin și a tresăltat de o imensă bucurie, iar după ofertă, cu
atitudinea de profet, a profetizat toate durerile mele. Oh, cum FIATUL Suprem a sunat întinderea asupra
Inimii mele materne, cu un sunet vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor Fiului
meu Copil! Dar, ceea ce m-a străpuns mai mult, au fost cuvintele pe care mi
le-a spus sfântul profet: „Acest drag Copil va fi salvarea și ruinarea multora
și va fi ținta contradicțiilor”. Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi
murit în acea clipă de pură durere. În schimb mi-a dat viață și s-a folosit să
formeze în mine împărăția durerilor, în aceeași împărăție a Voinței sale.
Astfel că, în plus la dreptul de Mamă pe care-l aveam asupra tuturor, am dobândit
dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Ah, da, cu durerile mele am
dobândit bănuțul pentru a plăti datoriile fiilor mei și chiar a fiilor
nerecunoscători.
Dar, fiica mea, tu
trebuie să știi că, în lumina Voinței Divine, Eu deja știam toate durerile pe
care trebuia să le suport și chiar mai mult decât ceea ce mi-a zis sfântul
profet, dar în acel act atât de solemn de a-l oferi pe Fiul meu și, auzindu-l
repetând profeția, m-am simțit atât de străpunsă, că mi-a sângerat Inima și
s-au deschis profunde despicături în sufletul meu.
Acum ascultă de Mama
ta: în durerile tale, în întâlnirile dureroase care nu o să-ți lipsească, nu te
descuraja niciodată, ci, cu o iubire eroică, fă ca Vrerea Divină să-și ia locul
său regal în durerile tale, astfel ca să le transforme în bănuți de o infinită valoare,
prin care vei putea plăti datoriile fraților tăi, pentru a-i răscumpăra din sclavia
voinței umane, pentru a-i face să intre din nou ca fii liberi în împărăția FIATULUI Divin.
Sufletul: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă
pun toate durerile mele și Tu știi cum îmi străpung inima. Oh, fii pentru mine
Mama mea și varsă în mine balsamul durerilor tale, astfel ca să suport aceeași
soartă ca a ta și să mă folosesc de durerile mele ca bănuți pentru a cuceri
împărăția Voinței Divine.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în brațele mele astfel ca să vărs în
tine primul sânge pe care l-a vărsat cerescul Copil, să-ți însănătoșesc rănile
pe care ți le-a făcut voința ta umană și vei recita trei acte de iubire pentru
a alina suferința rănii Copilului Isus.
Jaculatorie: Mama mea, varsă durerea ta în
sufletul meu și convertește toate durerile mele în Voința lui Dumnezeu.
Aceste texte sunt protejate de Dreptul de autor (Copyright) ©
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu