Meditatii pentru luna Mai - Ziua 28

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. 

Limbul, așteptarea, victoria asupra morții, Învierea.

Sufletul către Regina sa Mamă: Străpunsă Mamă, fiica ta mică, știindu-te singură fără iubitul Bine Isus, vrea să se țină strânsă de tine, să-ți țină companie în amara ta dezolare. Fără Isus toate lucrurile se schimbă în durere pentru tine. Amintirea durerilor sale sfâșietoare, sunetul dulce al vocii sale, care încă răsună în auzul tău, privirea fascinantă a dragului Isus, când dulce, când tristă, când umflată de lacrimi, ce răpea mereu Inima ta maternă, nemaiavându-le cu tine, sunt săbii ascuțite care străpung dintr-o parte în alta Inima ta. Mamă dezolată, fiica ta dragă vrea pentru fiecare durere să-ți dea o ușurare, o mângâiere. Totuși aș vrea să fiu Isus pentru a putea să-ți dau toată iubirea, toate alinările, ușurări și compătimiri, pe care ți le-ar fi dat însăși Isus în această stare de amară dezolare. Dulcele Isus m-a dat ție ca fiică; de aceea pune-mă în locul său în Inima ta maternă și eu o să fiu toată a Mamei mele, îți voi șterge lacrimile și îți voi ține mereu companie.

Lecția Reginei și a Mamei dezolate: Fiică preaiubită, mulțumesc pentru compania ta, dar, dacă vrei ca ea să-mi fie dulce, dragă și aducătoare de liniște Inimii mele străpunse, vreau să găsesc în tine Voința Divină lucrătoare, stăpână și care să nu cedeze voinței tale, nici măcar o respirație de viață. Atunci da, te voi schimba cu Fiul meu Isus, pentru că, stând Voința sa în tine, în Ea îl voi simți pe Isus în inima ta și oh, cât de fericită o să fiu să găsesc în tine primul fruct al durerilor și al morții sale. Să găsesc în fiica mea, pe iubitul meu Isus! Chinurile mele se vor schimba în bucurii, iar durerile mele, în victorii.

Acum ascultă-mă, fiica durerilor mele. De îndată ce dragul meu Fiu și-a dat ultima suflare, s-a coborât în limb ca triumfător și aducător de slavă și fericire, în acea temniță în care se găsesc toți Patriarhii și Profeții, primul părinte Adam, dragul de Sfânt Iosif și sfinții mei părinți și toți cei care, în virtutea meritelor așteptate ale viitorului Răscumpărător, s-au salvat. Eu eram nedespărțită de Fiul meu, nici măcar moartea nu mi-l putea lua; așadar, în răbufnirea durerilor mele,

L-am urmat în limb și am fost spectatoarea sărbătorii, mulțumirilor pe care toată acea mare mulțime de persoane le-a dat Fiului meu, căci a suferit atât de mult și că primul său pas era făcut spre ei, să-i facă fericiți și să-i ducă cu Sine în Slava cerească. Prin urmare, cum a murit, așa au început victoriile și slava pentru Isus și pentru toți cei care îl iubeau. Aceasta, dragă fiică, este simbolul, căci, cum ființa umană face să moară voința sa unindu-se cu Voința Divină, încep victoriile în mod divin, gloria, bucuria, chiar și în mijlocul celor mai mari dureri. Așadar, în ciuda faptului că ochii sufletului meu îl urmăreau pe Fiul meu și niciodată nu L-am pierdut din vedere, totuși în cele trei zile, în care a stat în mormânt, Eu am simțit atâta nerăbdare de a-l vedea înviat, că mergeam și repetam în năvalnica mea iubire: „Înalță-te, Gloria mea, înalță-te Viața mea”.

Dorințele mele erau arzătoare, suspinele mele erau de foc, încât m-am simțit mistuită. Dar în aceste nerăbdări am văzut că dragul meu Fiu, însoțit de acea mare mulțime de persoane, a ieșit din limb în act de triumf și i-a dus la mormânt. Erau zorile celei de-a treia zi, și, cum toată natura l-a plâns, așa acum se bucura atât de mult că soarele și-a anticipat cursul său ca să fie prezent în actul învierii Fiului meu. Dar, o minunăție, înainte de a învia, a arătat acelei mulțimi de persoane Preasfânta sa Umanitate însângerată, rănită, desfigurată, cum a fost redusă din iubire pentru ei și pentru toți. Toți au fost emoționați și au admirat excesele de iubire și marele miracol al Răscumpărării.

Acum, fiica mea, oh, cât aș vrea să fii prezentă în actul în care a înviat Fiul meu! El era în întregime maiestate; din Divinitatea sa, unită cu Sufletul său, țâșneau mări de lumină și de frumusețe încântătoare, încât se umpleau Cerul și pământul și, ca triumfător, folosind puterea sa, poruncii Umanității sale moarte să primească din nou Sufletul său și să învie triumfător și glorios la o viață nemuritoare. Ce act solemn!

Dragul meu Isus triumfa asupra morții spunând: „Moarte, tu nu vei mai fi moarte, ci viață”. Cu acest act de triumf, punea sigiliul, căci era Om și Dumnezeu, și cu Învierea sa confirma doctrina sa, miracolele, viața Sacramentelor și întreaga viață a Bisericii și nu numai, ci aducea triumful asupra voințelor omenești slăbite și aproape stinse în adevăratul bine, spre a face să triumfe peste ele viața acelei Vreri Divine, care trebuia să aducă ființelor umane plinătatea sfințeniei și a tuturor bunurilor; și în același timp dăruia trupurilor, în virtutea Învierii sale, germenul de a învia la slava nepieritoare. Fiica mea, Învierea Fiului meu conține tot, spune totul, confirmă totul și este actul cel mai solemn pe care El l-a făcut din iubire pentru oameni.

Acum ascultă-mă, fiica mea, vreau să-ți vorbesc ca o Mamă care își iubește fiica sa foarte mult. Vreau să-ți spun ce înseamnă să faci Voința lui Dumnezeu și să trăiești în Ea, iar exemplul ți-l dăm Fiul meu și Eu. Viața noastră a fost presărată de dureri, de sărăcie, de umiliri, până să-l văd murind de dureri pe iubitul meu Fiu, dar în toate acestea alerga Voința Divină. Ea era viața durerilor noastre, iar Noi ne-am simțit triumfători și victorioși, schimbând însăși moartea în viață. Mai mult de atât, văzând marele bine, de bunăvoie ne prezentam să pătimim, pentru că, stând în Noi Voința Divină, nimeni nu putea să se impună asupra Ei și nici peste Noi.

Pătimirea stătea în puterea noastră și l-am chemat ca aliment și triumf al Răscumpărării, ca să putem purta binele lumii întregi. Acum, dragă fiică, dacă viața ta, durerile tale vor avea în centru ca viață Voința Divină, fii sigură că dulcele Isus se va folosi de tine și de durerile tale pentru a da ajutor, lumină, haruri întregului univers. De aceea fă-ți curaj, Voința Divină știe să facă lucruri mari unde Ea domnește și în toate circumstanțele, oglindește-te în Mine și în dulcele tău Isus și mergi înainte.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă Tu mă ajuți și mă vei ține sub mantia ta protectoare, fiindu-mi pază cerească, eu sunt sigură că toate durerile mele le voi transforma în Voința lui Dumnezeu și te voi urma pas cu pas, pe căile nesfârșite ale FIATULUI Suprem, pentru că știu că fascinanta ta iubire de Mamă, puterea ta, vor învinge voința mea și o vei ține în puterea ta și mi-o vei schimba din nou cu Voința Divină. De aceea, Mama mea, ție mă încredințez și în brațele tale mă abandonez.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei spune de șapte ori: „Nu voința mea, ci a ta să fie făcută” și însușindu-ți durerile mele, mi le vei oferi, pentru a-mi cere harul ca tu să faci mereu Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, prin Învierea Fiului tău, fă-mă să înviu în Voința lui Dumnezeu.