Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,
continuă viața sa în Templu și formează noua zi,
pentru a aduce la lumină Soarele strălucitor al Cuvântului
Divin pe pământ.
Sufletul către Mama Cerească: Preadulce Mama mea, simt că mi-ai furat inima, iar
eu alerg la Mama mea, care ține inima mea în a sa ca semn al iubirii mele, iar
în locul inimii mele vrea să pună ca semn al iubirii Mamei, Voința Divină. De
aceea vin în brațele tale, ca să mă pregătești ca pe o fiică a ta, să-mi dai
lecțiile tale și să faci din mine ceea ce vrei. De aceea te rog să nu o lași
niciodată singură pe fiica ta, ci să mă ții mereu, mereu împreună cu tine.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, oh, cum suspin să te am
pentru totdeauna cu mine! Mi-ar plăcea să fiu bătaia inimii tale, respirația
ta, lucrările mâinilor tale, pasul picioarelor tale, pentru a face să simți
prin mine cum lucra în mine Voința Divină; aș vrea să revărs în tine Viața sa.
Oh, cât este de dulce, amabilă, încântătoare și răpitoare! Oh, m-ai face să
devin dublu de fericită, dacă te-aș avea pe tine, fiica mea, sub imperiul total
al acelui FIAT Divin care a format
întreagul meu destin, fericirea și gloria mea.
În acest moment, dă-mi
atenție și ascultă de Mama ta, care vrea să împartă cu tine destinul ei. Eu continuam
viața mea în Templu, dar Cerul pentru mine nu era închis; Eu puteam să merg ori
de câte ori doream, aveam trecerea liberă pentru a mă urca și coborî. În Cer
aveam Familia mea Divină, iar Eu am ars și am suspinat să rămân împreună cu Ea.
Divinitatea însăși mă aștepta cu atât de multă iubire pentru a conversa
împreună cu mine, să fim fericiți și să mă facă mai fericită, mai frumoasă, mai
dragă în ochii săi. De fapt, [Persoanele Divine] nu m-au creat pentru a mă ține
departe, nu, nu; au vrut să se bucure de mine ca de o fiică, voiau să audă
cuvintele mele care însuflețite de FIAT
aveau puterea să pună pace între Dumnezeu și oameni, iubeau să fie învinși de fiica
lor cea mică și să audă repetând: „Să coboare, să coboare Cuvântul pe pământ”.
Pot spune că însăși Divinitatea mă chema, iar Eu alergam, zburam în mijlocul
Lor. Nemaifăcând niciodată voința umană, prezența mea le dădea Lor iubirea,
gloria și marea lucrare a întregii Creații; de aceea mi-au încredințat secretul
istoriei neamului omenesc, iar Eu mă rugam și iar mă rugam să ajungă pacea între
Dumnezeu și om.
Așadar, fiica mea, tu
trebuie să știi că numai voința umană a închis Cerul; de aceea nu i-a fost dat
să pătrundă în acele regiuni cerești, nici să aibă relații familare cu al său
Creator, dimpotrivă voința umană l-a aruncat departe de Cel care l-a creat. Pentru
că omul s-a retras din Voința Divină, a devenit fricos, timid, a pierdut stăpânirea
de sine și a întregii Creații. Toate elementele, pentru că erau dominate de FIAT, rămâneau superioare lui și puteau
să-i facă rău. Omul avea frică de toate și ți se pare puțin, fiica mea, căci
cel care a fost creat rege, stăpân peste toate, să ajungă să aibă frică de Cel
care l-a creat? Ciudat, fiica mea: aș spune că este împotriva naturii, ca un
fiu să aibă frică de tatăl său, în timp ce este firesc, că atunci când se naște
ceva, să se nască împreună iubire și încredere între tată și fiu; iar aceasta
se poate chema prima moștenire care îi revine fiului și primul drept care îi
revine tatălui. Astfel încât Adam, făcând voința sa, a pierdut moștenirea
Tatălui său, a pierdut împărăția sa și a devenit de râsul tuturor lucrurilor
create.
Fiica mea, ascultă de
Mama ta și gândește-te bine la marele rău al voinței umane. Ea înlătură ochii
sufletului și îl face să devină orb, astfel că totul este întuneric și frică
pentru sărmana creatură. De aceea pune mâna pe inima ta și jură Mamei tale că ai
vrea mai degrabă să mori, decât să faci voința ta. Eu nefăcând niciodată voința
mea, n-am avut nici o frică de Creatorul meu; și cum puteam să am frică dacă mă
iubea atât de mult? Iar împărăția se extindea atât de mult în mine, căci cu
acțiunile mele am format ziua întreagă pentru a naște noul Soare al Cuvântului
veșnic pe pământ, iar Eu, cum am văzut că se formează ziua, așa mi-am înmulțit
implorările mele pentru a obține suspinata zi a păcii dintre Cer și pământ.
Așadar, mâine te aștept să-ți povestesc o altă surpriză din viața mea de aici
de jos.
Sufletul: Suverană Mama mea, cât sunt de dulci
lecțiile tale! Oh, cum mă fac să înțeleg marele rău al voinței mele omenești!
Oh, de câte ori am simțit și eu în mine frică, timiditate și cât de departe
(eram) de Creatorul meu. Vai, era voința mea umană care domnea în mine, nu
(cea) Divină, și de aceea eu am simțit efectele sale triste. Deci, dacă mă
iubești ca pe o fiică, ia inima mea între mâinile tale și alungă afară frica,
timiditatea care îmi împiedică zborul spre Creatorul meu, iar în locul lor
pune-mi acel FIAT pe care Tu atât de
mult îl iubești și care vrei să domnească în sufletul meu.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei pune în mâinile mele toată durerea pe care
o simți, frica, neîncrederea, astfel ca să le convertesc în Voința Divină,
spunându-mi de trei ori: „Mama mea, fă să domnească Voința Divină în sufletul
meu”.
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu