Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Micul Rege Isus s-a născut.
Îngerii îl arată și îi cheamă pe păstori să-l adore. Cerurile și pământul freamătă,
iar Soarele Cuvântului Veșnic, făcând cursul său, separă noaptea păcatului și dă din plin începutul zilelor de Har. Locuiește în Betleem.
Sufletul către Mama sa Cerească: Astăzi,
Mamă sfântă, simt o răbufnire de iubire și simt că nu pot să stau dacă nu vin
lângă genunchii tăi materni, să-l găsesc în brațele tale pe cerescul Copilaș.
Frumusețea sa mă răpește, privirile sale mă rănesc, buzele sale, dispuse pentru
a geme și pentru a plânge neîncetat, îmi frânge inima să-l iubesc.
Preaiubită Mama mea, eu știu că tu mă iubești, și, de aceea, te rog să-mi dai
un locușor în brațele tale, astfel ca să-i dau primul meu sărut și să vărs
inima mea în micul Rege Isus, Să-i încredințez secretele mele interesante care
atât de mult mă oprimă, și să-i spun pentru a-l face să surâdă: „Voința mea
este a ta, iar a ta este a mea, de aceea formează în mine împărăția FIATULUI tău Divin”.
Lecția Reginei Cerului către fiica sa: Preaiubita mea fiică, oh, cât suspin să te am în
brațele mele, pentru a avea marea mulțumire de a putea spune micului nostru
Rege Copilaș: „Nu plânge drăgălașul meu; vezi, aici cu Noi este mica mea fiică,
care vrea să te recunoască ca Rege și să-ți dea stăpânirea în sufletul ei,
pentru a face să extinzi împărăția Voinței tale Divine în ea”.
În acest moment, fiica
Inimii mele, în timp ce intenționezi să-l contempli pe Copilul Isus, dă-mi
atenție și ascultă-mă. Tu trebuie să știi că era miezul nopții când micul Rege
nou născut a ieșit din sânul meu matern, dar noaptea s-a schimbat în zi; Cel
care era stăpânul luminii punea pe fugă noaptea voinței umane, noaptea
păcatului, noaptea tuturor relelor; și, ca semn la ceea ce a făcut în ordinea
sufletelor cu obișnuitul său FIAT atotputernic,
miezul nopții s-a schimbat într-o zi strălucitoare. Toate lucrurile create
alergau pentru a lăuda în acea mică Umanitate pe Creatorul lor. Soarele alerga
pentru a-i da primele sale sărutări de lumină Copilașului Isus și să-l
încălzească cu a sa căldură; vântul puternic cu suflul său purifica aerul
acelei grote și cu geamătul său dulce Îi spunea „te iubesc”; cerurile se
cutremurau până din fundații; pământul exulta și fremăta până în abis; marea se
agita cu undele sale foarte înalte; pe scurt, toate lucrurile create l-au
recunoscut pe Creatorul lor, care deja stătea în mijlocul lor, și toți se
întreceau să-l laude. Însăși Îngerii, creând lumină în aer, cu vocea lor
melodioasă care putea fi auzită de toți, spuneau: „Glorie lui Dumnezeu în
înaltul cerului și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință! Deja s-a născut cerescul
Copilaș în peștera din Betleem, înfășurat în sărace scutece”. În așa fel că
păstorii, care stăteau de veghe, au ascultat vocile îngerești, au alergat să-l
viziteze pe micul Rege divin.
Deci, dragă fiică,
continuă să mă asculți. Cum Eu l-am primit în brațele mele și I-am dat primul
meu sărut, am simțit, iubitoare, că trebuie să-l hrănesc pe Copilașul meu Fiu
și, oferindu-i sânul, I-am dat lapte din abundență, lapte format de însăși FIATUL Divin în persoana mea, ca să-l
hrănesc pe micul Rege Isus. Dar cine îți poate spune ce Eu am experimentat
făcând aceasta, iar Fiul meu îmi dădea mări de haruri, de iubire, de sfințenie pentru
a mă răsplăti? Așadar L-am înfășurat în scutece sărace, netezite, și L-am
așezat în iesle; aceasta era Voința sa, iar Eu nu am putut să fac altceva decât
s-o împlinesc. Dar înainte să fac asta, m-am dus la dragul Sfânt Iosif și i
l-am dat în brațele sale; și oh, cât s-a bucurat, L-a strâns la inimă, iar
dulcele Copilaș a vărsat în sufletul său șuvoaie de haruri. Deci, împreună cu
Sfântul Iosif, am aranjat un pic de fân în iesle și, desprinzându-l din brațele
mele materne, L-am așezat să stea înăuntrul ieslei. Iar Mama ta, răpită de
frumusețea Copilului divin, stătea în permanență îngenunchiată înaintea Lui; am
pus în mișcare toate mările mele de iubire, pe care Vrerea Divină le-a format
în Mine, ca să-l iubesc, să-l ador și să-i mulțumesc. Și cerescul Copilaș, ce făcea
în iesle? Un act continuu al Voinței Tatălui nostru Ceresc, care era și a lui, gemând,
suspinând, jelea, plângea și-i chema pe toți cu suspinele sale iubitoare:
„Veniți toți, fiii mei” m-am născut din iubire pentru voi pentru durerile,
lacrimile voastre. Veniți toți să cunoașteți preaplinul iubirii mele, dați-mi adăpost
în inimile voastre”. Și a fost un du-te-vino de păstori care veneau să-l
viziteze și tuturor le dădea privirea sa dulce și surâsul său de iubire în
însăși lacrimile sale.
Acum, fiica mea, un
cuvânt pentru tine. Tu trebuie să știi că toată bucuria mea era să-l țin în
brațele mele pe Fiul meu drag Isus, dar Vrerea Divină m-a făcut să înțeleg ca
Să-l pun în iesle la dispoziția tuturor, astfel ca oricine L-ar fi dorit, să-l
poată dezmierda, săruta, să-l ia în propriile brațe ca și cum ar fi fost al
său; era micul Rege al tuturor, deci aveau dreptul de a face din asta o dulce
garanție de iubire. Iar Eu, pentru a împlini Vrerea Supremă, m-am lipsit de
bucuriile mele inocente și am început misiunea de Mamă cu fapte și sacrificii,
dându-l pe Isus la toți. Fiica mea, Voința Divină este exigentă, vrea totul,
chiar și sacrificiul lucrurilor celor mai sfinte, după cum se prezintă
împrejurarea și marele sacrificiu al lipsirii de însuși Isus; dar asta pentru a
răspândi în mare parte împărăția sa și pentru a înmulți însăși viața lui Isus, pentru că atunci când ființa
umană din iubire pentru el se lipsește de El, este atât de mult și de mare
eroismul și sacrificiul pentru salvarea ei, că are virtutea să producă o viață
nouă (a) lui Isus, formând o altă locuință pentru Isus. De aceea, dragă fiică,
fii atentă și, sub orice pretext, nu nega niciodată nimic Voinței Divine.
Sufletul: Mamă sfântă, frumoasele tale lecții
mă dezorientează, dar, dacă vrei să le pun în practică, nu mă lăsa singură,
astfel, când mă vezi cedând sub greutatea enormă a absenței harurilor divine,
să mă strângi la Inima ta maternă; așa eu voi simți puterea de a nu refuza
niciodată nimic Voinței Divine”.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori să vizitezi Copilașul Isus,
sărutându-i micile sale mânuțe și îi vei face cinci acte de iubire pentru a
onora lacrimile sale și pentru a-i calma plânsul.
Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă lacrimile lui
Isus în inima mea, astfel ca să dispună în mine triumful Voinței lui Dumnezeu.
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu