Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, vine instituită de Dumnezeu
ca cerească Împăciuitoare și legătură de pace dintre Creator și creatură.
Sufletul
către Regina sa Cerească: Suverană Doamnă și
preaiubita mea Mamă, văd că mă chemi pentru că simți răbufnirea iubirii care
arde în Inima ta, pentru că vrei să-mi povestești ceea ce ai făcut în împărăția
Voinței Divine pentru fiica ta. Cât este de frumos să vezi că îndrepți pașii
tăi spre Creatorul tău, iar Divinele Persoane cum aud călcatul pașilor tăi, te privesc
și se simt răniți de puritatea privirilor tale și te așteaptă pentru a fi spectatorii
surâsului tău inocent, să-ți zâmbească și a se juca cu tine. Ah, Mamă sfântă,
în bucuriile tale, în zâmbetele tale inocente cu al tău Creator, nu uita de
fiica ta care trăiește în exil, care are atât de mare nevoie și care de multe
ori voința sa, abia înfățișându-se, ar dori să o abată cu furie pentru a o
smulge din împărăția Voinței Divine.
Lecția
Reginei Cerului: Fiica Inimii mele materne, nu te
teme, nu te voi uita niciodată, dimpotrivă, dacă tu vei face mereu Voința
Divină și vei trăi în împărăția sa, vom fi de nedespărțit, te voi purta mereu
strânsă de mâna mea pentru a te însoți și a te călăuzi, pentru a te învăța să
trăiești în FIATUL Suprem. De aceea
alungă teama; în El este doar pace și certitudine. Voința umană este cea ca
tulbură sufletele și pune în pericol lucrările cele mai frumoase și lucrurile
cele mai sfinte. Totul este în nesiguranță în ea: este în pericol sfințenia,
virtuțile, însăși salvarea sufletului, iar caracteristica celui care trăiește din
voința umană este nestatornicia. Cine oare se poate încrede în cine se face
dominat de voința umană? Nimeni, nici Dumnezeu, nici oameni; sunt asemănătoare cu
acele trestii goale care se se apleacă la fiecare suflare de vânt. De aceea,
preiubita mea fiică, dacă există unele adieri de vânt care vor să te facă
inconstantă, aruncă-te în marea Voinței Divine și vino să te ascunzi în sânul
Mamei tale, astfel ca să te apere de vântul vrerii umane și strângându-te în
brațele mele să te fac să devii de neclintit și sigură pe calea împărăției sale
divine.
Acum, fiica mea, urmează-mă înaintea
Maiestății Supreme și ascultă-mă. Eu cu zborurile mele rapide, ajungeam în
brațele lor divine și când am ajuns am simțit revărsându-se iubirea, căci
precum valurile năvalnice mă acopereau cu iubirea lor. Oh, cât este de frumos
să fii iubit de Dumnezeu! În această iubire se simte fericire, sfințenie,
bucurii infinite, iar creatura se simte atât de înfrumusețată, căci însăși
Dumnezeu se simte răpit de frumusețea deosebită pe care i-o insuflă din iubire.
Eu voiam să-i imit și, deși micuță, nu voiam să rămân în urma dragostei lor,
deci prin valurile de iubire pe care mi le-au dăruit, am format valurile mele
pentru al acoperi pe Creatorul meu cu iubirea mea. Făcând aceasta Eu zâmbeam,
pentru că știam că iubirea mea nu putea niciodată să acopere imensitatea
iubirii lor, dar cu toate acestea Eu încercam, iar pe buzele mele apărea
zâmbetul meu inocent. Entitatea Supremă surâdea zâmbetului meu iar cu micimea
mea sărbătorea și se juca. Dar, în cele mai frumoase stratageme de iubire ale
noastre, Eu mi-am amintit de starea dureroasă a familiei mele omenești pe pământ,
căci și Eu eram din aceeași descendență și oh, cum mă durea și m-am rugat să
coboare Cuvântul Veșnic pentru a reface totul; și o spune-am cu o asemenea
sensibilitate că am ajuns să schimb surâsul și sărbătoarea în plâns. Cel
Preaînalt se emoționa atât de mult văzând lacrimile mele, cu atât mai mult că
erau lacrimile unei micuțe și strângâdu-mă la sânul divin îmi ștergeau
lacrimile și îmi spuneau: „Fiică, nu plânge, fă-ți curaj; în mâinile tale am
pus soarta neamului omenesc, ți-am dat împuternicirea, iar acum pentru a te
mângâia mai mult, te facem mediatoare de pace între Noi și familia umană.
Așadar ție îți este dat de a ne reîmpăca; puterea Vrerii noastre care domnește
în tine se impune peste Noi pentru a da sărutul păcii sărmanei omeniri decăzută
și nesigură. Cine-ți poate spune, fiica mea, ceea ce simțea Inima mea la
această condescendență divină? Iubirea mea era atât de mare încât am simțit că
leșin și în spasmul delirant, căutam altă iubire pentru alinarea iubirii mele.
Sufletul:
Mamă frumoasă, ajut-o
pe fiica ta, pune-mă Tu însăți în marea Voinței Divine, acoperă-mă cu valurile
veșnicei iubiri, astfel ca să nu văd și nici să aud decât Voința Divină și
iubirea.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei cere toate actele mele și le vei
închide în inima ta, astfel ca să simtă forța Voinței Divine care domnea în
mine, după aceea le vei oferi Preaînălțimii sale pentru a-i mulțumii pentru
toate misiunile pe care mi le-a încredințat pentru a salva creaturile.
Jaculatorie:
Regina păcii,
permite-mi să dau sărutul păcii prin Voința Divină.
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
www.vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu