Al doilea pas făcut de
Voința Divină în Regina Cerului.
Primul surâs al Preasfintei Treimi asupra Zămislirii
sale Imaculate
Sufletul: Iată-mă din nou pe genunchi tăi materni, pentru a asculta lecțiile
tale. Mamă Cerească, această sărmană fiică se încredințează puterii tale. Sunt
prea sărmană, cunosc, dar mai știu că Tu mă iubești ca o Mamă, aceasta îmi
ajunge pentru a mă arunca în brațele tale, astfel ca Tu să ai compasiune și,
deschizându-mi urechile inimii, mă vei face să aud vocea ta preadulce pentru
a-mi da lecțiile tale sublime. Tu, Mamă sfântă, vei purifica inima mea cu
atingerea degetelor tale materne, astfel ca să se poată închide în ea roua
cerească a învățăturilor tale cerești.
Lecția
Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, dacă tu ai știi
cât te iubesc, ai avea mai multă încredere în Mama ta și ai face tot posibilul
să nu-ți scape niciun singur cuvânt al meu. Tu trebuie să știi că nu doar te-am
scris în Inima mea, ci înăuntrul acestei Inimi am o fibră maternă care mă face
să o iubesc pe fiica mea mai mult decât o mamă. De aceea vreau să te fac să auzi
marele miracol pe care l-a făcut FIATUL
Suprem în mine, astfel ca tu, imitându-mă, să poți să-mi dai o mare onoare de a
fi fiica mea regină. Cum suspină Inima mea, înecată în dragoste, de a avea în
jurul meu distinsa mulțime a micuțelor regine!
Așadar ascultă-mă, draga mea fiică: de îndată
ce Voința Divină s-a revărsat asupra germenului meu uman pentru a impiedica
tristele efecte ale păcatului, Divinitatea a surâs, sărbătorind când a văzut în
germenul meu acel germen uman pur și sfânt, cum a ieșit din mâinile sale
creatoare atunci când a creat omul. Iar FIATUL
Divin a făcut al doilea pas în mine, cu aducerea acestui germen uman al
meu, de El purificat și sfințit, înaintea Divinității, astfel ca să fie
revărsate torențial asupra micimei mele în actul de a fi zămislită; și,
Divinitatea, văzând în mine lucrarea lor creativă, frumoasă și curată, a surâs
cu plăcere și voind să mă sărbătorească, Tatăl Ceresc a vărsat asupra mea mări
de putere, Fiul mări de înțelepciune, Duhul Sfânt mări de iubire.
Astfel că am
rămas zămislită în lumina nesfârșită a Voinței Divine, și, în mijlocul acestei
mări divine pe care micimea mea nu-l putea conține, am format unde foarte
înalte pentru a le trimite din nou precum omagii de iubire și glorie Tatălui,
Fiului și Duhului Sfânt. Iar Trinitatea era numai ochi asupra mea și pentru a
nu se face învinsă de mine în iubire, zâmbindu-mi și mângâindu-mă, îmi trimitea
alte mări, care mă înfrumusețeau atât de mult, căci cum a fost formată mica mea
umanitate, am dobândit virtutea răpitoare de a-l răpi pe Creatorul meu. Și
într-adevăr se făcea răpit, în așa fel că între mine și Dumnezeu era mereu
sărbătoare, astfel că nu ne-am negat unul pe altul cu nimic. Eu nu I-am negat
niciodată nimic și nici El. Dar tu știi cine mă însuflețea cu această forță
răpitoare? Voința Divină, care domnea în mine ca și viață. De aceea puterea
Entității Supreme era a mea, așadar aveam o putere egală, încât ne răpeam
reciproc.
În acest moment, fiica mea, ascult-o pe Mama
ta, să știi că Eu te iubesc mult de tot și aș vrea să văd sufletul tău plin de
însăși mările mele. Mările mele sunt imense și vor să se verse, dar pentru a
face aceasta trebuie să te golești de vrerea ta, astfel ca Vrerea Divină să
poată face al doilea pas asupra ta și să devină ca un principiu de viață în
sufletul tău, în acest mod chemi atenția Tatălui Ceresc, al Fiului și al
Duhului Sfânt să se reverse asupra ta cu mările lor abundente; dar pentru a
face asta, vor să găsească în tine însăși Voința lor, pentru că nu vor să
încredințeze voinței tale omenești mările lor de putere, de înțelepciune, de
iubire și de o frumusețe de nedescris.
Draga mea fiică, ascultă de Mama ta, pune
mâna pe inima ta, și spune-mi secretele tale: de câte ori ai fost nefericită,
torturată, mâhnită pentru că ai făcut voința ta? Să știi că tu ai dat deoparte
o Voință Divină și ai căzut în labirintul relelor. Ea voia să te facă pură și
sfântă, fericită și frumoasă, de o frumusețe fermecătoare, iar tu, făcând
voința ta, ai pornit la război împotriva ei și cu durere ai dat-o afară din
locuința sa dragă, care este sufletul tău. Ascultă fiica Inimi mele, aceasta
este o durere pentru Mama ta, pentru că nu vede în tine Soarele FIATULUI Divin,
ci văd întunericul dens al nopții al voinței tale omenești. Dar sus, curaj:
dacă tu îmi promiți că îmi vei da voința ta în mâinile mele, Eu, Mama ta
Cerească, te voi lua în brațele mele, te voi așeza pe genunchii mei și voi
depune din nou în tine Viața Voinței Divine, iar tu pentru multele mele
lacrimi, vei forma surâsul meu, sărbătoarea mea, zâmbetul și sărbătoarea
Preasfintei Treimi”.
Sufletul:
Mamă Cerească,
dacă mă iubești atât de mult, Te rog să nu permiți ca eu să cobor de pe
genunchii tăi materni, și, cum vezi că eu aș vrea să fac voința mea, veghează
sărmanul meu suflet; și, închizându-mă în Inima ta, puterea iubirii tale să
ardă vrerea mea. Așa voi schimba lacrimile tale în zâmbete de mulțumiri.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori pe genunchii mei,
încredințându-mi vrerea ta și spunându-mi: „Mama
mea, această voință a mea vreau să fie a ta, astfel ca Tu să mi-o schimbi cu
Voința Divină”.
Jaculatorie:
„Suverană
Regină, cu imperiul tău divin umilește voința mea, astfel ca să se nască în
mine germenul Voinței Divine”.
Aceste texte sunt protejate de Dreptul de autor (Copyright) ©
Nu distribuiti mai departe fara a indica sursa (linkul si website-ul de unde ati copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu