Meditatii pentru luna Mai - Ziua 25

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Nazaret, simbol și realitate a împărăției FIATULUI Divin. Viața ascunsă. Ea este Păstrătoarea, Izvorul și Canalul peren.

Sufletul către Suverana sa Regină: Mamă preadulce, iată-mă din nou lângă genunchi tăi materni, unde te găsesc împreună cu copilașul Isus, iar Tu, dezmierdându-l, Îi spui povestea ta de iubire, iar Isus ți-o spune pe a sa. Oh, cât este de frumos să-i găsești pe Isus și pe Mama vorbind amândoi și, este atât de mare răbufnirea iubirii lor, că rămân muți; Mama răpită în Fiul și Fiul în Mamă. Mamă sfântă, să nu mă da-ți la o parte, ci ține-mă împreună, astfel ca, ascultând ceea ce spuneți, să învăț să vă iubesc și să fac mereu Preasfânta Voință a lui Dumnezeu.

Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită, oh, cât te-am aștept pentru a continua lecțiile mele despre împărăția care mereu mai mult o extinde în mine FIATUL Suprem. Acum, tu trebuie să știi că mica casă din Nazaret, pentru Mama ta, pentru dragul și blândul Isus și pentru Sfântul Iosif, era un paradis. Dragul meu Fiu, fiind Cuvântul Veșnic, deținea în sinea Lui, prin virtutea proprie, Voința Divină, iar în acea mică Umanitate, locuiau mări imense de lumină, de sfințenie, de bucurie și de frumuseți infinite. Eu dețineam prin har Vrerea Divină, și, deși nu am putut să îmbrățișez imensitatea precum iubitul Isus, pentru că El era Dumnezeu și Om, iar Eu eram mereu creatura sa finită; cu toate acestea, FIATUL Divin m-a umplut atât de mult, că a format mările sale de lumină, de sfințenie, de iubire, de frumusețe și fericire; și era atât de mare lumina, iubirea și tot ceea ce putea să dețină Vrerea Divină, care ieșea de la Noi, încât Sfântul Iosif rămânea umbrit, copleșit, trăia din iluminările  noastre.

Dragă fiică, în această casă din Nazaret se afla în plină vigoare împărăția Voinței Divine. Fiecare mic act al nostru, adică: munca, aprinderea focului, pregătirea mâncării, erau toate însuflețite de Vrerea Supremă și formate pe fermitatea sfințeniei și a iubirii pure. Deci, din cel mai mic și cel mai mare act al nostru nășteau bucurii, fericiri și beatitudini imense, iar Noi am rămas așa de mult copleșiți, că ne-am simțit ca sub o ploaie abundentă de noi bucurii și mulțumiri de nedescris. Fiica mea, tu trebuie să știi că Voința Divină deține prin natură izvorul bucuriilor și, când domnește în ființa umană, se bucură să dea în fiecare act al său actul nou și continuu al bucuriilor și fericirilor sale. Oh, cât eram de fericiți! Totul era pace, uniune totală, iar unul se simțea onorat să asculte de celălalt; și dragul meu Fiu se întrecea, că voia să fie comandat când de Mine în muncile mici, când de dragul Sfânt Iosif. Oh, cât era de frumos să-l văd cum îl ajuta pe tatăl său, purtător de grijă, în lucrările de artă, să-l văd mâncând; și câte mări de haruri făcea să curgă în acele acte, de dragul ființelor umane?

În acest moment, ascultă-mă: în această casă din Nazaret a fost format în Mama ta și în Umanitatea Fiului meu împărăția Voinței Divine, să o dăruiască familiei omenești când ar fi fost dispusă să primească binele acestei împărății. Și, chiar dacă, Fiul meu era Rege și Eu Regină, eram Rege și Regină fără popor; împărăția noastră, deși putea să-i cuprindă pe toți și să dea viață tuturor, era pustie, pentru că trebuia să fie mai întâi Răscumpărarea, pentru a pregăti și dispune omul să vină în această împărăție așa sfântă.

Mai mult de atât, fiind stăpânită de mine și de Fiul meu, ce aparțineam după ordinea umană familiei omenești, iar în virtutea FIATULUI Divin și al Cuvântului Întrupat Familiei Divine, ființele umane primeau dreptul de a intra în această împărăție, iar Divinitatea ceda dreptul și lăsa porțile deschise pentru cine voia să intre. De aceea viața noastră ascunsă în toți acești lungi ani, a folosit pentru pregătirea împărăției Voinței Divine ființelor umane. Iată de ce vreau să-ți fac cunoscut ceea ce a lucrat în mine acest FIAT Suprem, astfel ca să uiți voința ta și, dând mâna Mamei tale, să te pot însoți să cunoști bunurile pe care cu multă iubire ți le-am pregătit. Spune-mi, fiica Inimii mele mă vei mulțumi pe mine și pe dragul tău și al meu Isus, care cu atât de multă iubire te așteptăm în această împărăție atât de sfântă, să trăiești împreună cu Noi pentru a trăi toată din Voința Divină?

Acum ascultă, dragă fiică, un alt moment de iubire pe care în această casă din Nazaret mi l-a dat dragul meu Isus: El m-a făcut păstrătoarea întregii sale vieți. Dumnezeu când face o operă, nu o lasă suspendată, nici în gol, dar caută mereu o ființă unde să poată închide și să sprijine toată opera sa; altfel ar fi pericolul ca Dumnezeu să facă operele sale inutile, ceea ce nu se poate întâmpla. Deci dragul meu Fiu depunea în mine operele sale, durerile sale, cuvintele sale, totul; până și respirația o depozita în Mama sa, și, când ne retrăgeam în cămăruța noastră, El lua cuvântul său dulce și îmi nara toate Evangheliile pe care trebuia să le predice publicului, Sacramentele pe care trebuia să le instituie, totul îmi încredința și, depunând totul în mine, mă constituia canalul și izvorul peren, pentru că din mine trebuia să iasă viața sa și toate bunurile sale de dragul tuturor oamenilor. Oh, cât de bogată și fericită m-am simțit, depunând în mine tot ceea ce făcea dragul meu Fiu, Isus! Vrerea Divină, care domnea în mine, îmi dădea spațiul pentru a putea primi tot, iar Isus a simțit schimbul de iubire, de glorie a marii opere a Răscumpărării Mamei sale. Ce lucru nu am primit de la Dumnezeu, pentru că nu am făcut niciodată voința mea, ci mereu pe a Sa? Totul, chiar însăși viața Fiului meu era la dispoziția mea; iar în timp ce rămânea mereu în mine, îl puteam biloca, pentru a-l da celor care mi-l vor cere cu iubire.

Acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Dacă vei face mereu Voința Divină și niciodată pe a ta și vei trăi în Ea, Eu, Mama ta, voi face depozitul tuturor bunurilor Fiului meu în sufletul tău. Oh, cât de fericită te vei simți! Vei avea la dispoziția ta o Viață divină, care îți va da totul; iar Eu, ca o adevărată Mamă, voi sta de veghe, astfel ca această Viață să crească în tine și să formeze împărăția Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, în brațele tale mă abandonez; sunt o mică fiică care simte nevoia extremă a îngrijirilor tale materne. Oh, te rog, ia această voință a mea și închide-o în Inima ta și nu mi-o mai da, astfel ca să pot fi fericită de a trăi mereu din Voința Divină; așa te voi mulțumi pe tine și pe dragul meu Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să faci trei vizite în casa din Nazaret, pentru a onora Sacra Familie, recitând trei Tatăl nostru, Bucură-te Marie, și Slavă Tatălui, rugându-ne să te admitem să trăiești în mijlocul Nostru.

Jaculatorie: Isus, Maria și Iosif, lăsați-mă să stau împreună cu voi și să trăiesc în împărăția Voinței lui Dumnezeu.