Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Un tiran ticălos. Micul Rege Isus este purtat de Mama sa și de Sfântul Iosif pe pământ străin ca săracii exilați. Reîntoarcerea în Nazaret.
Sufletul către Regina sa, copleșită de durere: Suverana mea Mamă, fiica ta mică simte nevoia să
vină lângă genunchii tăi să-ți țină un pic de companie. Văd fața ta acoperită
de tristețe și câte o lacrimă prelinsă iți curge din ochi; dulcele Copilaș
tremură și plânge gemând. Mamă sfântă, unesc durerile mele cu ale tale pentru a
te mângâia și pentru a liniști plânsul cerescului Copil. Dar, oh, Mama mea, nu
îmi refuza dezvăluirea secretului: ce este atât de vătămător pentru dragul meu
Copilaș?
Lecția Mamei Regine: Fiica mea preaiubită, Inima Mamei tale astăzi este
preaplină de iubire și de durere, atât de mult că nu mă pot abține din plâns.
Tu știi de venirea celor trei regi Magi care au făcut zarvă în Ierusalim,
întrebând de noul Rege. Iar tiranul de Irod, de teamă să nu fie dat jos de pe
tron, deja a dat mandatul să fie ucis dulcele meu Isus, viața mea dragă, cu
toți ceilalți copii. Fiica mea, câtă durere! Pe Cel care venit să dea viață
tuturor și să aducă lumii o nouă eră de pace, de fericire, de har, vor să mi-l
ucidă! Câtă nerecunoștință, câtă perfidie! Ah, fiica mea, unde ajunge orbirea
voinței umane! Chiar să devină feroce, să lege mâinile însăși Creatorului și să
devină stăpân peste Cel care l-a creat. De aceea compătimește-mă, fiica mea,
încearcă să liniștești plânsul dulcelui Copil. El plânge din cauza nerecunoștinței
umane, căci abia născut Îl vor mort, iar pentru a-l salva suntem constrânși să
fugim. Deja dragul Sfânt Iosif a fost avertizat de către Înger, de a pleca
imediat în țară străină. Tu însoțește-ne, dragă fiică, nu ne lăsa singuri, iar
Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele despre gravitatea relelor voinței
omenești.
Acum tu trebuie să știi
că, de îndată ce omul s-a retras din Voința Divină, a rupt (legătura) cu al său
Creator. Totul a fost făcut de Dumnezeu pe pământ, totul era al său, iar omul,
nefăcând Vrerea Divină, a pierdut toate drepturile și se poate spune că nu mai
avea unde să-și pună piciorul, astfel că a devenit săracul exilat, un pelerin
care nu putea să aibă o locuință permanentă, iar aceasta nu doar în suflet, ci
și în trup. Toate lucrurile pentru om au devenit schimbătoare și, dacă deține câte
ceva trecător, a fost în virtutea meritelor concepute de acest ceresc Copil; și
aceasta, pentru că toată măreția Creației a fost destinată de Dumnezeu pentru a
o da celor care ar fi făcut și trăit în împărăția Voinței Divine. Toți ceilalți,
dacă iau cu dificultate câte ceva, sunt adevărații hoți ai Creatorului lor, și
cu dreptate: nu vor să facă Voința Divină și doresc bunurile care îi aparțin
Ei? Acum, dragă fiică, ascultă cât te iubim Eu și acest drag Copil; din primii
zori ai vieții, merge în exil, în țară străină, pentru a te elibera din exilul
în care te-a pus vrerea umană, pentru a te chema din nou să trăiești, nu în
țară străină, ci în patria ta, care ți-a fost dată de Dumnezeu când ai fost
creată, adică în împărăția FIATULUI
Suprem. Fiica Inimii mele, ai milă de lacrimile Mamei tale și de lacrimile
acestui dulce și drag Copil, pentru că plângând, te rugăm să nu mai faci
niciodată voința ta; ci întoarce-te, te rugăm, te implorăm, în sânul Vrerii
Divine care atât de mult te suspină.
Dar, dragă fiică,
între durerile de nerecunoștință umană și între imensele bucurii și fericirile
pe care FIATUL Divin ne dădea și
sărbătoarea pe care toată Creația o făcea dulcelui Copil, pământul reînverzea
și înflorea sub pașii noștri, pentru a-i da omagiu Creatorului său. Soarele îl
fixa și, lăudându-l cu lumina sa, s-a simțit onorat să-i dea lumină și căldură;
vântul Îl mângâia; păsărelele, aproape ca niște nori, se aplecau în jurul
Nostru și, cu trilurile și cântecele lor, îngânau cele mai frumoase nani, nani,
drăguțului Copil, pentru a-i liniști plânsul și a-i readuce somnul. Fiica mea,
stând în Noi Vrerea Divină, aveam putere peste toate. Deci, s-a ajuns în Egipt
și, după o perioadă lungă de timp, Îngerul Domnului l-a avertizat pe Sfântul
Iosif să ne întoarcem în casa din Nazaret, pentru că ticălosul tiran era mort.
Și așa ne-am întors în patria noastră, pe pământurile noastre de baștină.
Deci, Egiptul
simbolizează voința umană, pământ plin de idoli și, pe oriunde trecea copilașul
Isus, distrugea acești idoli și le îngropa în iad. Câți idoli deține vrerea umană!
Idolii vanității, ai orgoliului și ai pasiunilor, care tiranizează săraca ființă
umană! De aceea, fii atentă, ascultă de Mama ta, care, pentru a nu te mai face
să faci voința ta niciodată, ar face orice sacrificiu; mi-aș da chiar și viața
mea, să-ți dau marele bine ca tu să trăiești mereu în sânul Voinței Divine.
Sufletul: Mamă preadulce, cât îți mulțumesc că
mă faci să înțeleg marele rău al vrerii umane!
De aceea, te rog, pentru durerea pe care ai suferit-o în exil în Egipt,
să faci să iasă sufletul meu din exilul voinței mele și fă-mă să mă întorc în
draga patrie a Voinței Divine”.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei oferi acțiunile tale, unite cu ale mele, în
act de mulțumire sfântului Copil, rugându-l să intre în Egiptul inimii tale
pentru a-l schimba total în Voința lui Dumnezeu.
Jaculatorie: Mama mea, închide-l pe micul Isus în
inima mea, astfel ca să mi-o
reordoneze total în Voința Divină.
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)
vointadivina.blogspot.com
www.facebook.com/VointaDivina
Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu