15 mai, 2020

Meditatii pentru luna Mai - Ziua 15



Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Continuă același argument. Viața sa în Templu.



Sufletul către Regina Cerului: Mamă Regină, iată fiica ta alături, să-ți urmez pașii când intri în Templu. Oh, cât aș vrea ca Mama mea să-mi ia sufletul meu mic și să-l închidă în Templul viu al Voinței lui Dumnezeu, ca să mă izoleze de toți, în afară de al meu Isus și de dulcea sa companie!

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, cât de dulce este șoapta ta la auzul meu, să te aud spunând că vrei să fii închisă în Templul viu al Voinței Divine și că nu vrei altă companie decât pe aceea a lui Isus al tău și pe a mea! Ah, dragă fiică, faci să apară în Inima mea maternă bucuriile unei adevărate Mame și, dacă asta mă vei face să am, Eu sunt sigură că fiica mea va fi fericită, bucuriile mele vor fi și ale sale; să ai o fiică fericită este cea mai mare fericire, gloria unei inimi materne.

Dar, ascultă-mă, fiica mea. Eu am ajuns la Templu numai pentru a trăi din Voința Divină. Sfinții mei părinți m-au încredințat superiorilor Templului, consacrându-mă Domnului, eram îmbrăcată de sărbătoare, iar în timp ce făceau asta, au cântat imnuri și profeții care se refereau la viitorul Mântuitor. Oh, cum se bucura Inima mea. După ce mi-am luat cu curaj adio de la dragii și sfinții mei părinți, am sărutat dreapta lor, le-am mulțumit pentru grija pe care au avut-o pentru copilăria mea și pentru că cu atât de multă iubire și sacrificiu m-au consacrat Domnului. Prezența mea liniștită, fără să plâng și curajoasă, le-a insuflat lor acest curaj, căci au avut puterea de a mă lăsa și de a pleca fără mine. Voința Divină a stăpânit asupra mea și își întindea împărăția sa în toate actele mele. O, putere a FIATULUI, doar tu singură ai putut să-mi dai eroismul, căci, atât de micuță, am avut totuși puterea de a mă detașa de cei ce mă iubeau atât de mult, deși am văzut că li se rupea inima despărțindu-se de mine.

În acest moment, fiica mea, ascultă-mă. Domnul a vrut ca Eu să mă închid în Templu pentru a face să se extindă împărăția Voinței Divine în actele mele pe care trebuia să le fac în ea, pentru a mă face să pregătesc terenul pentru toate sufletele consacrate Domnului cu actele mele umane și Cerul care urma să se formeze asupra acestui teren al Voinței Divine. Eu eram foarte atentă la toate responsabilitățile care se obișnuiau în acel loc sfânt; eram pașnică cu toți, niciodată nu am stârnit nimămui    amărăciune sau tulburări. M-am supus la serviciile cele mai umile, nu am găsit greutăți în nimic: nici la măturat, nici la spălat vasele. Orice sacrificiu era pentru mine o onoare, un triumf; dar vrei să știi de ce? Eu nu m-am uitat la nimic, pentru mine totul era Voința lui Dumnezeu. Astfel încât clopoțelul meu care mă chema era FIATUL: Eu auzeam sunetul misterios al Vrerii Divine care mă chema în sunetul clopoțelului, iar Inima mea se bucura și alergam pentru a merge unde FIATUL mă chema. Regula mea era Voința Divină, pe superiorii mei i-am văzut ca pe conducătorii unei Vreri sfinte; așadar pentru mine clopotele, regula, superiorii, acțiunile mele, chiar și cele mai umile, erau bucurii și sărbători pe care mi le pregătea FATUL Divin, care extinzându-se chiar și în afară mea, mă chema să extind Voința sa pentru a forma împărăția sa în cele mai mici acte ale mele. Iar Eu am făcut ca și marea, care ascunde tot ceea ce deține și nu face văzut altceva decât apă. Așa am făcut Eu, am ascuns totul în marea imensă al FIATULUI Divin și nu am văzut nimic altceva decât marea Voinței Divine, și de aceea toate lucrurile mi-au adus bucurii și sărbători.

Ah, fiica mea, în actele mele alergai tu și toate sufletele. Eu nu știam să fac nimic fără fiica mea. Împărăția Voinței Divine o pregăteam tocmai pentru fiii mei. Oh, dacă toate sufletele consacrate Domnului în locurile sfinte ar face să dispară totul în Voința Divină, cât de fericiți ar fi! Ar transforma comunitățile în atât de multe familii cerești și ar popula pământul cu atât de multe suflete sfinte. Dar, vai de mine, trebuie să spun cu durere de Mamă, câte mâhniri, tulburări, discordii nu sunt? Sfințenia nu stă în misiunea procupărilor lor, ci ar trebui să împlinească Voința Divină în oricare misiune dată lor, care este liniștea sufletelor, puterea și sprijinul în sacrificiile cele mai dure.

Sufletul: Oh, Mamă sfântă, cât sunt de frumoase lecțiile tale, cum coboară dulce în inima mea! Oh, te rog, să extinzi în mine marea FIATULUI Divin și să mi-o zidești împrejur, astfel ca fiica ta să nu vadă și să nu mai cunoască altceva decât Voința Divină, astfel ca, trecând-o mereu, să pot cunoaște secretele sale, bucuriile sale și fericirea sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei face doisprezece acte de iubire, pentru a onora cei doisprezece ani pe care i-am trăit în Templu, rugându-mă să te admit în uniunea actelor mele.

Jaculatorie: Regină Mamă, închide-mă în Templul sacru al Voinței lui Dumnezeu.


Aceste texte sunt protejate de Dreptul de autor (Copyright) ©
Nu distribuiți mai departe fără a indica sursa (linkul și website-ul de unde ați copiat)

vointadivina.blogspot.com

www.facebook.com/VointaDivina

Grup Voința Divină
www.facebook.com/groups/537170457236043

Add caption


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu